EXCLUSIV | Povestea tinerei care de zece ani cutreieră țara în căutarea rețetelor uitate de români. „Mai știe cineva de friptura cu compot, sau de păturata pe crumpi?” | GALERIE FOTO
O tânără din Arad cutreieră țara în lung și-n lat, ca să descopere zestrea culinară a românilor. Chiar în această lună se împlinesc 10 ani, de când Romana Rista aduce în online secretele gastronomiei și tradițiilor românești, de pe tot cuprinsul țării și nu numai.
Romana se intitulează, diplomat, culinar. Este interesată să afle și să transmită mai departe tradițiile, uneori uitate, din România. Tânăra a demarat și a fost implicată în diverse proiecte cu acest obiectiv. A scris diverse articole, cărți, a realizat emisiuni de televiziune, are chiar și o pagină pe Facebook, sub numele de “Fata care gătește cu flori”, unde este urmărită de peste 30.000 de persoane.
Este născută în vestul țării, la Arad, într-o familie cu rădăcini ungurești, nemțești-șvăbești și slave, unde se sărbătorea Crăciunul și Anul Nou, de două ori pe an. A crescut cu masa încărcată de bucate tradiționale, gătite după rețete ale tuturor etniilor.
A urmat Facultatea de Jurnalistică, la Timișoara, după care a luat calea multinaționalelor. Așa s-a îndepărtat pentru o perioadă și de gastronomia bogată cu care a fost crescută. Când a realizat acest lucru și-a dat seama că românii își pierd tradițiile și s-a decis că trebuie să facă ceva pentru a promova zestrea noastră culinară.
Zece ani de promovat tradiția și autenticitatea
“Proiectul pe care l-am început mai ușor, acum 10 ani, ca o încercare de a căuta rețete mai puțin cunoscute care încet-încet se uită, a devenit astăzi un brand al meu. E vorba de zestrea culinară, pe care o avem și care nu ar trebui să fie uitată. Am și publicat două volume, cu câte 20 de rețete, din diferite zone ale țării, etnii, zone de frontieră, zone de graniță, nu neapărat de frontiere trasate de istorie. Mă bucură că ceea ce am făcut este un bun valoros, este un bun pe care eu îl dau, îl ofer gratuit celor care mă urmăresc în online. Și sper să am puterea și energia să ajung în cât mai multe locuri și comunități. Dar eu nu m-am rezumat și nici măcar nu am căutat să aflu doar rețete. Adică nu ăsta este principalul meu demers. Încerc să merg mai departe, să vedem cum se păstrează, care e povestea locului, a oamenilor și, practic, tot amalgamul ăsta de lucruri care adună oamenii la masă. Această diplomație culinară e pentru a duce mai departe ceea ce avem noi, chiar și în alte țări și, de ce nu, de a aduce alte țări să-și promoveze tradițiile la noi”, povestește Romana.
“Sunt comunități care încep să se dezvăluie oamenilor, dar contează și modul în care noi ne raportăm, ca turiști sau ca oameni care vin într-o comunitate. Adică trebuie să fim deschiși la ceea ce descoperim, pentru că asta îi face și pe ei să se deschidă. Sunt comunități care gustă partea aceasta de, eu știu, curiozitate a altor oameni și încep să fie deschiși, dar sunt și alte zone în care și eu am pătruns mai greu, pentru că nu neapărat că își doreau să vină oamenii, turiștii. Dar cred că, în câțiva ani, își vor da seama că și din partea lor trebuie să vină o deschidere”, e de părerea tânăra.
Romana, care are origini bănățene, dă exemplu zona Banatului de pustă care nu este suficient exploatată.
“Banatul ăsta de pustă, care mie îmi este foarte drag și de care mă leagă foarte multe, din familia mea bănățeană și cu origini multietnice și multiculturală, ar trebui cumva promovat. De exemplu, încerc foarte mult să fac cunoscut Banatul francez, de care nu se mai vorbește mai deloc. Am cercetat și, chiar în primul volum de zestre culinare, mi-am dorit să deschid această comoară a Banatului, cele 10 sate cu francezi, din Alsacia-Lorena. Au fost comunități puternice de francezi, care au lăsat o moștenire culturală. La fel și șvabi bănățeni, de care noi ne-am dezis foarte ușor, iar acum, așa ca paralelă cu sașii din Transilvania, aici mai găsești sate cu poate 1-2 șvabi și asta este cea mai mare pierdere culturală a Banatului
Poate că o să învățăm, să privim lucrurile altfel, să ne bucurăm de ce ne-au lăsat. Românii au deprins foarte mult de la aceste etnii. E foarte fain să descoperi aceste lumi. Eu am crescut cu o parte din ele și acuma practic scriu în mod natural despre ele, pentru că-mi amintesc de bucatele ce mi le făcea bunica și rudele și le mâncam în familie. De exemplu, fripturile cu compot. După plecarea șvabilor foarte multe rețete s-au pierdut, iar acuma văd că dincolo de Carpați, nu se știe despre acest gust sărat-dulce bănățean, despre grenadiermarsch, care este o emblemă a Banatului, adică cine știe că, aici, în Banat, se mâncau paste cu cartofi sau păturata pe crumpi, care este pătura de aluat rulată ca un melc, acel ștrudel care se pune pe o tocană de cartof, care, în funcție de familie se mai poate îmbunătăți, e și cu cârnați sau cu costiță, cu kaizer. Astea sunt mâncăruri care cred că vor dispărea, dacă astfel de comunități nu vor conștientiza valoarea lor”, spune Romana
“De ce nu putem mânca taște cu pesmet în restaurante?”
Tânără susține că obiectivul ei este să sprijine aceste comunități să-și păstreze și să-și promoveze autenticitatea și speră că în curând să regăsească și în restaurante vechile rețete, din fiecare regiune.
“Adică, nu înțeleg, de ce nu pot să mănânc taște cu pesmet și cu magiun sau cu nucă și taște cu mac într-un restaurant? Sunt mâncăruri tradiționale, care, azi, din păcate, nu se găsesc în restaurante, deși nu sunt greu de făcut. Trebuie să fim conștienți că lucrurile astea putem să le aducem în contemporaneitate, modernitate, mai ales că vin tinerii bucătari, care sunt foarte, foarte pregătiți să înglobez în nou și în ultimele tendințe. Cred că o bucătărie, să zic veche, adusă în prezent și poate cu niște arome de nou, va da naștere unei noi bucătării tradiționale, moderne, contemporane. Se întâmplă lucrurile astea în Slovenia, de exemplu, unde au început să combine tehnici vechi cu ingrediente noi. De exemplu, dacă vorbim de langoș, care se poate face și cu leurdă, și cu cârnați, și da, el la bază a fost un aluat simplu, o cocă, și după a fost îmbunătățit cu smântână sau cu mărar, sau cu mujdei. Acuma dacă, de exemplu, vorbim de langoș cu nutella, puternic promovat în alte zone sau în America, cu eu știu ce alte ingrediente, nu știu, hallapenio, ardei…Dar da, de ce nu? Pentru că astfel se va păstra și partea veche, clasică, dar se va duce și în gustul acesta pe care noile generații îl preferă”, spune Romana.
Bănățeanca vede în Oltenia o zonă foarte generoasă din punct de vedere culinar, dar neexploatată suficient.
“Din punctul meu de vedere această zonă de o simplitate aparte, Oltenia, e o regiune foarte colorată culinar. Acolo bogăția solului nu e la fel ca în Banat și e o vorbă, care spune că faci rai din ceea ce ai, plus veselia oltenilor, semănând cu cea balcanică, aduce o culoare aparte în acele farfurii. Cred că bucătăria din Oltenia ar putea să fie peste bucătăria ardelenească. Sunt foarte puține locuri, în care, să spunem că mai găsești tradiționalul, adică tradiționalul autentic, acolo unde tăițeii de casă să fac cap-coadă și alte lucruri. Surprinzătoare rămâne Oltenia, nu neapărat în zona de restaurante, vorbesc de comunități, de locuri.
Banatul are niște ciudățenii culinare pe care eu le promovez și combinații, care ar fi un atuu, ceva ce nu găsești nicăieri în altă țară sau zonă. Bucătăria ardelenească este deja cvasi cunoscută, în Secuime și în zonele astea cu puternică influență maghiară, acolo știi că mănânci mult, bine condimentat și bogat. Dacă vorbim de zona Bucovina, acolo te vei duce într-adevăr în patria asta a cozonacilor cu diverse umpluturi și forme și împletituri și care ajunge și în zona asta de Bistrița și na, merită merită exploatată. Din păcate, litoralul rămâne să zicem cel mai văduvit pentru că nu reușim să exploatăm partea asta de de resurse, natura și de pește, chiar dacă în ultimii ani s-a mai văzut o evoluție. Crișana și o parte din Banat, acolo este patria pe care eu o numesc a tăițeilor de casă, în diferite forme, gârteni, supe de nuntă, supe de vânat, supe de fazan, adică sunt niște lucruri care iarăși merită exploatate. Fiecare zonă trebuie exploatată așa cum este găsită și în fiecare se găsesc lucruri de valoare”, consideră tânăra.
Pentru anul viitor, Romana pregătește o nouă ediție din “Zestrea Culinară”, cu rețete de bucate și povești uitate sau mai puțin cunoscute din toate regiunile României.