EXCLUSIV | Românul încarcerat 8 ani în China rememorează grozăviile trăite. Secretul terifiant al „păturicii roz” cu care era obligat să se învelească
Închis într-un penitenciar din China timp de 8 ani, Marius Balo a trăit experiențe care depășesc limita suportabilului. Absolvent de Teologie, clujeanul a scris în perioada detenției un jurnal, care va fi publicat în luna noiembrie. În cartea care se numește ”Păturica roz” povestește cum a stat doi ani închis într-o cușcă cu gratii de 12 mp, dar și alte detalii terifiante din închisoarea din Shanghai, care, puse cap la cap, ar putea deveni scenariul unui film.
De anul trecut, de când a fost eliberat din închisoarea din Shanghai, unde a stat 8 ani, fiind acuzat alături de alte 12 persoane, de o fraudă totală de 350.000 de dolari, Marius Balo (42 de ani) a început să scrie o carte despre tot ce a trăit în acea perioadă.
Un adevărat coșmar peste care numai oamenii foarte puternici ar putea să treacă fără să rămână cu traume emoționale grave.
Când s-a văzut din nou liber, clujeanul a fost atât de fericit, încât spune că nu a mai avut nevoie de ședințe la psiholog pentru a-și recăpăta echilibrul psihic și a se reintegra în societate.
Libertatea regăsită a fost pentru el cea mai bună terapie. În schimb, și-a dorit să împărtășească lumii condițiile inumane din închisorile din China, care nu au nimic în comun cu cele din penitenciarele europene.
”Am lucrat la carte tot anul, cu mici întreruperi. Este momentul adevărului. În toți anii ăia, nu am avut nicio posibilitate de a spune ce se întâmplă cu mine. Cât am stat acolo, am reușit să fac un jurnal în care mi-am notat conștiincios tot ce am trăit. Când am ieșit, aveam 30 de caiete pline de notițe”, ne-a spus clujeanul.
”Au nevoie de brațe care să lucreze la fel ca sclavii”
Primii doi ani, marcați de incertitudine și condiții de viață similare celor din lagărele naziste, au trecut cel mai greu. Marius Balo a oscilat între teama că ar putea fi executat și o fragilă speranță a eliberării.
”Doi ani i-am petrecut într-o cușcă. Trăiești într-o tensiune fantastică, orice este posibil să se întâmple cu tine. Nu știi de ce se deschide ușa, ca să te împuște sau să te elibereze. Am ajuns apoi într-o temniță unde am stat 6 ani și unde erau doar străini, vreo 250 de oameni, dintre care 70% erau africani, asiatici din țările din vecinătatea Chinei și foarte puțini europeni.
Cel care trebuia să primească un an de închisoare primea 10 ani. Erau niște vietnamezi care furaseră niște tricouri de 10 dolari și care primiseră 7 ani de închisoare. Acolo nu există ca la 90 de ani să-ți dea drumul. Ideea din spatele acestor pedepse incredibile este aceea că au nevoie de brațe care să lucreze la fel ca sclavii”, ne-a spus românul.
”Toată lumea avea păturică roz”
Titlul cărții pe care o va lansa în noiembrie a fost inspirat chiar de ceea ce a trăit timp de doi ani în cușca de 12 mp în care erau înghesuite 14 suflete.
”Dormeam pe jos, ca animalele. Nu exista încălzire și trebuia să dormim uneori la -10 grade Celsius. Trebuia să mă învelesc cu o păturică roz, care fusese folosită înainte de zeci de oameni aflați în detenție și care mirosea îngrozitor, era plină de sânge și de excremente.
Toată lumea avea păturică roz. Aș fi vrut să nu o folosesc, dar erai obligat să te învelești cu ea”, ne-a relatat Marius Balo istoria despre păturica roz, care a dat titlul cărții sale.
”Multe din hainele din mall-uri sunt făcute în închisorile lor”
Clujeanul mai povestește că penitenciarul era, de fapt, o imensă fabrică de confecții.
”Închisorile sunt o afacere. Penitenciarul era, practic, o corporație. Doar vreo 20% sunt dormitoare, restul de 80% sunt fabrici. De la 6 dimineața și până la 6 seara, veneau TIR-uri pe bandă rulantă să aducă materiale. Noi lucram în clădirea în care stăteam, dar chinezii, adică mii de oameni, ieșeau din dormitoare dimineața, se aliniau pe rânduri, cântau un cântec care se numea «Partidul Comunist Chinez este mama mea», apoi porneau înspre fabrici. Erau bătrâni care nu puteau să meargă pe picioarele lor, dar nu conta că tu ești pe moarte, toate dormitoarele se închideau și trebuiau să fie goale. Pe oamenii ăștia îi puneau pe un căruț, claie peste grămadă și îi trăgeau după ei”, ne-a spus clujeanul.
Deținuții care nu reușeau să își facă norma zilnică primeau pedepse aspre.
”În clădirea noastră, făceam etichete pentru haine și pungi de cadouri. Am lipit ani de zile pungi de cadouri pentru toate firmele mari. Multe din hainele pe care le vedem noi prin mall-uri sunt făcute acolo, în închisorile din China. M-am împrietenit cu un contabil din Singapore, pe care îl luaseră să lucreze pentru închisoare. Mi-a povestit că, după toate cheltuielile, la sfârșitul anului, penitenciarul avea un profit de 600.000 de dolari”, ne-a mai spus clujeanul.
După eliberare, visa că a fost condamnat la moarte
În toată această perioadă, Marius Balo s-a refugiat în scris și în lectură. A citit sute de cărți, scrise în limba engleză, rămase de la alți deținuți. Sprijinul său principal a fost, însă, credința în Dumnezeu. Tot Dumnezeu l-a întărit și în diminețile în care se trezea și trebuia să înfrunte crunta realitate, după ce visa că era acasă.
”Atunci când adormeam, visam că sunt liber, să sunt acasă cu prietenii, că mă uit la film. Marea durere era când suna alarma și mă trezeam în iadul ăla. Îmi ziceam Doamne, fă ce crezi cu mine!”, ne-a povestit Marius Balo.
Deși nu a avut nevoie de ajutor de specialitate, perioada grea din închisoare a lăsat totuși urme. Odată eliberat și întors în țară, a început să aibă coșmaruri.
Clujeanul Marius Balo și-ar dori să devină preot, simte că acesta este planul pe care Dumnezeu îl are cu el sursă foto: Facebook
”Când m-am întors, o dată pe lună aveam vise în care eram acolo, eram terifiat de faptul că m-au prins din nou și, că de data asta, m-au condamnat la moarte. Într-unul din vise aveam lațul în jurul gâtului”, ne-a mărturisit românul.
Marius Balo și-ar dori să devină preot, simte că acesta este planul pe care Dumnezeu îl are cu el, dar așteaptă un semn care să-i arate când este momentul potrivit pentru a intra în slujba bisericii.
Partener într-o firmă care acorda credite companiilor locale
În 2010, Marius Balo, absolvent al Seminarului Teologic din Cluj-Napoca, dar și al Academiei de Studii Teologice „Sfântul Vladimir“ din New York, a plecat la Beijing, în speranța că își va putea construi acolo o carieră.
Prin urmare, a acceptat fără ezitări prima oportunitate de afaceri pe care a avut-o. Un român i-a propus să intre într-o firmă care acorda credite companiilor locale. El trebuia doar să semneze contractele de împrumut acordate. Nimic nu prevestea că lucrurile vor lua o întorsătură care îi va schimba viața atât de dramatic.
Firma, care părea una foarte serioasă, a început să ceară taxă de procesare a dosarelor clienţilor, dar fără să mai acorde creditele. Cei care au inițiat afacerea s-au făcut nevăzuți, iar Marius Balo a trebuit să răspundă pentru o fraudă de 350.000 de dolari.
CITEȘTE ȘI:
Caz revoltător. Un român nevinovat a fost închis 122 de zile într-o închisoare din Austria