EXCLUSIV. Școala românească, experiment, provocare sau șah-mat la sistem? Expert în educație: „Jucătorii esențiali sunt comunitățile școlare: directorii, profesorii, în parteneriat cu părinți și elevi”

Școala românească, față în față cu un nou experiment. După mai bine de doi ani în care pandemia a resetat regulile învățământului, Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, vine cu o nouă provocare pentru elevi și profesori deopotrivă. 

Structura anului școlar va fi schimbată radical. În loc de semestre vor exista 5 module de învățare, care vor alterna cu cinci vacanțe. Tezele ar urma să dispară și să existe două evaluări standardizate, la începutul și la finalul anului școlar. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile și ce se va concretiza într-un final.

Lămuriri, explicații și argumente – “Esențial este ce facem. Ce fel de carte facem într-o astfel de structură”

Marian Staș, expert în educație și principalul promotor al ideii de Școli-pilot, a explicat pentru gândul.ro cum se văd toate aceste modificări prin prisma specialistului. Acesta a vorbit, atât despre punctele forte, cât și despre vulnerabilitățile noii viziuni asupra școlii românești.

Ce fel de școală facem într-o astfel de structură și care ar trebui să fie primii pași  în noul context dorit? Cultivă școala românească un sistem de valori de secol XXI? Cum putem face școală pe bune în România lui 2022?

“Le văd ca pe o mutare spectaculoasă, surprinzătoare pentru că, până ieri, nu a existat discuția despre module, ceea ce nu cred că este rău.

Din punctul de vedere al structurii ca atare, sigur că rămâne o întrebare: de ce cinci și nu patru? Este nevoie de detaliere și explicații mai bune din partea Ministerului Educației, justificarea argumentului în virtutea căruia se întâmplă lucrul ăsta și nu este legat doar de lucrul ăsta că perioadele de efort alternează cu perioade de odihnă. E normal să fie așa. Dar de ce cinci și nu altfel?

Esențial este ce facem. Ce fel de carte facem într-o astfel de structură. Pentru că un an școlar structurat pe cinci module, suprapus peste același tip de carte pe care copiii îl fac de 30 de ani de zile, asta este nucă verde și formă fără fond. Nu are nevoie școala asta depășită de timp de acum de un astfel de model de an școlar ca să fie mai bine. Pentru că nu are cum să fie mai bine. Importantă din punctul meu de vedere, esențială, strategică este transformarea de model curricular, de planuri-cadru și de programe școlare. Or, deocamdată, această conversație este între paranteze”, a explicat Marian Staș. 

Cum vede expertul în educație un drum corect și bine ancorat în realitățile noastre pentru a schimba fața școlii românești?

“Din fericire, sistemul a comis o clipă astrală anul trecut, atunci când a dat lumină verde primelor cinci școli publice să funcționeze în sistem de școli-pilot. Iar aici prestația spectaculoasă, ieșită și în spațiul public, a fost al Colegiului Național Gheorghe Lazăr care a avut curaj și inspirație să modifice structura clasei a XII-a pentru cei 250 de copii ai lor.

Colegiul Național Gheorghe Lazăr  a avut curaj și inspirație

O structură de an școlar modulară, așa cum este cea propusă ieri, are menirea să sprijine, să propulseze, să amplifice componentele pozitive ale unor modele curriculare deștepte. Dar, deocamadată, aceste modele curriculare, la scara întregului sistem,  nu există. Prin urmare, mă aștept ca următoarea conversație esențială să fie deschisă rapid, acum, imediat și să aibă în vedere, așa cum spuneam, planul cadru, modelele curriculare, programe școlare adecvate de secol XXI și apoi proiectate folosind această presiune a structurilor modulare.

Dacă este să întorc într-un fel așa argumentul și să văd partea plină a lucrurile, eu mă aștept, începând cu anul școlar 2022-2023, când această structură modulară ar urma să intre în funcțiune că așa a fost anunțată, ea să fie încă o presiune la ceea ce înseamnă – nu aș spune neapărat aruncarea în aer, dar la reinventarea sistemului. O presiune care să determine sistemul să abandoneze actualul status quo și să pornească o proiectare curajasă, modernă, așa cum școlile pilot deja au început să execute.”

Cine ar trebui să stea la masa discuției, cine sunt partenerii într-o astfel de schimbare esențială pentru valorile școlii românești?

“Ministrul Educație a spus ieri în conferința de presă: școlile au libertatea să… Profesorii au libertatea să… Prin urmare, jucătorii esențiali în acest proiect sunt comunitățile școlare: directorii, profesorii, sigur în parteneriat cu părinți, cu elevi. Dar nu părinții și elevii fac școala.

Cel mai important lucru care s-a întâmplat cu școlile-pilot și care poate fi transpus și luat consistent la această transformare, cele mai importante două lucruri sunt următoarele: că școlile și-au asumat direct proiectarea curriculară și al doilea aspect important îl reprezintă un articol extrem de curajos, prin Ordinele de Ministru, care spune în felul următor: li se aprobă școlilor derogările și excepțiile (1.2.3.4)  pe care ele le-au cerut pentru a-și face această proiectare de secol XXI.

Prin urmare, dacă cinci școli publice au putut să ceară și au avut curaj să ceară derogări și excepții de la ceea ce înseamnă normative comuniste în ultimă instanță de funcți0nare a școlii și li s-a aprobat, atunci de ce n-ar fi posibil acest lucru și la scara întregului sistem?

De fapt, ceea ce a făcut Sorin Cîmpeanu ieri este, din punctul meu de vedere, a doua mare mutare strategică, a fost așa ca un șah la sistem. A doua mare mutare strategică, dar de data aceasta consistentă, cu întregul sistem, după prima pe care a făcut-o anul trecut, când a dat lumina verde școlilor pilot. Arderea corăbiilor începe, la nivel de sistem, cu această mișcare surprinzătoare, spectaculoasă care are și puncte tari și vulnerabilitați. Un cu totul alt aranjament față de cel cu care am fost obișnuiți acum 50-70 de ani.”