Un om nu își poate imagina cât de puternic este până când viața nu-l provoacă să-și depășească limitele. Bogdan Moleșag este unul dintre tinerii care au trăit tragedia Colectiv. A avut arsuri grave, i-au fost amputate șase degete, a stat trei săptămâni în comă, a trecut prin 30 de operații și a suportat dureri crunte. După această experiență, s-a reinventat ca om și profesionist. Fostul toboșar și operator tv este acum psihoterapeut, lucrează cu oameni care au nevoie de terapie, inclusiv cu pacienții din spitalele de arși.
În ciuda experienței traumatizante prin care a trecut, Bogdan Moleșag nu se victimizează și îi displace să fie compătimit.
”Sunt alții care au suferit de un milion de ori mai mult decât mine. În momentul ăsta, sunt în spitale, cu dureri și cu un drum lung de recuperare în fața lor”, își justifică atitudinea Bogdan, alias Bobo, cum îi spun prietenii. Este unul dintre tinerii care au supraviețuit tragediei din Colectiv.
Avea 28 de ani pe atunci, lucra ca operator tv, iar în timpul liber se dedica marii sale pasiuni, muzica, fiind încă din adolescență toboșarul formației Up to Eleven. Și-a pierdut în Colectiv cel mai bun prieten, Leo, care era chitaristul trupei. Alți prieteni de-ai săi au fost grav răniți și, la fel ca și el, au scăpat cu viață doar printr-o minune.
În urma arsurilor grave pe care le-a avut pe 35% din suprafața corpului, a stat internat luni de zile într-un spital din Belgia.
”A fost extraordinar de greu șocul inițial, după trei săptămâni, după ce m-am trezit din comă, când am aflat că cel mai bun prieten al meu a murit, iar alți prieteni au fost grav răniți. Am stat imobilizat la pat 3-4 luni, mi-am recăpătat independența cât de cât după aproape doi ani. Au fost momente foarte grele.
În 2016, am avut intervenții de reconstrucție foarte dificile. Aș fi vrut să se termine toată suferința. Am stat cu mâna cusută de abdomen timp de trei săptămâni.
Pe partea personală, a fost extrem de grea neputința, pentru că, dintr-o dată, m-am trezit că-mi pierdusem în mare parte libertatea. Eram dependent de mama mea pentru mai toate lucrurile pe care trebuia să le fac, era ca și cum mă întorsesem în copilărie”, ne-a povestit psihoterapeutul Bogdan Moleșag.
Lunile de spitalizare au fost o perioadă grea și, în același timp, suficientă ca să înțeleagă că viața lui nu va mai fi niciodată ca înainte și că va trebui să-și construiască un nou drum, atât pe plan personal, cât și profesional.
Atunci i-a trecut prima dată prin minte ideea de a deveni psihoterapeut. ”Ședințele” de terapie spontană pe care le organiza seara, împreună cu cei care îi erau colegi de suferință în același spital, au fost un impuls care i-a deschis calea către psihologie.
”Când eram în spital, eu fiind foarte puțin mobil, de multe ori, seara, îi chemam la mine în rezervă pe ceilalți răniți din gașca din Belgia. În mod naiv, dar intuitiv, le propuneam să vorbim despre ce s-a întâmplat, despre cum a trecut fiecare prin asta, cum s-a întâmplat. Mi-am dat seama că mă simt mai bine după ce făceam asta. Ulterior, după ce am studiat Psihologia, mi-am dat seama că asta este forța unei terapii de grup. Ai ocazia de a învăța, ascultându-l pe celălalt și, pe de altă parte, de a fi ascultat”, ne-a povestit Bogdan, care a fost încurajat în demersul său și de psihologa care i-a acordat suportul necesar în perioada spitalizării.
Când a început să se simtă mai bine, în vara lui 2017, s-a apucat să învețe și a reușit să intre din prima la Facultatea de Psihologie a Universității București, după ce, înainte de Colectiv, absolvise Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică.
”Mi-am dat seama repede că a fost cea mai bună decizie pe care am putut să o iau. Faptul că am intrat într-un mediu de tineri m-a ajutat să mă reintegrez. Mă simțeam inconfortabil cu modul în care arătam și îmi ascundeam cât de mult puteam mâinile și scalpul. La seminare, trebuia să ieși în fața tuturor și să prezinți ce ai învățat, și atunci mi-am zis: «Uite, oamenii mă acceptă așa cum sunt, nu se uită ciudat la mine»”, își amintește Bogdan, despre primul an de facultate.
După ce a terminat cei trei ani de facultate, s-a înscris și la master.
”Am dat admitere la master la Psihoterapia Copilului, Cuplului și Familiei și am început și formarea în psihoterapie la Institutul de Psihoterapie Experiențială Focalizată pe Emoții, mentorul meu fiind Iulia Ciorbea”, a mai spus Bogdan, care acum face terapie cu adulți și adolescenți care au suferit traume, inclusiv cu victime ale incendiilor.
Dacă din punct de vedere emoțional s-a restabilit total, ba chiar îi ajută și pe alți oameni în suferință să-și găsească echilibrul, din punct de vedere fizic, recuperarea este un proces de durată și mult mai greoi.
”Am făcut la dr. Felix Popescu, care mi-a devenit și prieten, patru intervenții de implant de păr, care mi-au schimbat complet viața. Nu mai aveam păr pe jumătate de scalp, iar acum mi-a redat aproape în totalitate podoaba capilară. Urmează sa mai fac niște intervenții chirurgicale și pentru reconstrucția mâinilor, dar o să amân pentru că recuperarea după ele este foarte dificilă. Când ai arsuri, din păcate, cam toată viața trebuie să faci intervenții chirurgicale”, a mărturisit Bogdan.
Deși medicii i-au amputat patru degete de la mâna dreaptă și două de la cea stângă, își mai alocă uneori timp pentru marea sa dragoste, muzica. Bogdan a recurs la improvizații care îl ajută să mai simtă vibrația tobelor lovite de propriile sale mâini.
”Mă întâlnesc cu foștii colegi din formație care au supraviețuit și mergem acasă la unul dintre ei. Am cumpărat un set de tobe electronice, la care este mai simplu de cântat, nu trebuie să lovești atât de tare instrumentul, am și niște mănuși pe care le folosesc”, a mai spus Bogdan.
După toate cele trăite, și-a însușit o lecție a iubirii, pe care numai oamenii care trăiesc suferințe intense o pot înțelege.
”Apreciez mult mai mult oamenii care au grijă de mine, care îți pot oferi dragoste, indiferent de forma ei”, și-a încheiat Bogdan propria poveste despre supraviețuire, reinventare și, nu îl ultimul rând, despre demnitate.
CITEȘTE ȘI: