EXCLUSIV | Tragediile tăcute ale adolescenților. Un psiholog vorbește deschis despre primele semne care trădează strigătul de ajutor al tinerilor

Înțelegere, empatie, identificarea emoțiilor adolescentului, dar mai ales comunicarea deschisă dintre părinte și copil reprezintă pași vitali pentru a construi o relație de încredere cu un adolescent, aflat la vârsta la care se poate confrunta cu o serie de vulnerabilități, temeri și anxietăți. Mihaela Dinu, psiholog clinician în cadrul Organizației Salvați Copiii, a vorbit despre primele semne care trebuie să-l trezească la realitate pe părinte- în ceea ce privește schimbările comportamentale ale adolescentului – și să apeleze, dacă este cazul, la jutorul unui specialist.

Interlocutoarea Gândul a vorbit și despre linia fragilă, și uneori fatală, dintre pericolul bullying-ului și suicid, accentuând faptul că acest fenomen periculos nu se poate rezolva și nici diminua fără intervenția adultului care nu trebuie să accepte situația și să lase ca lucrurile să fie scăpate de sub control.

Dubla sinucidere de la Hunedoara – cazul tragic al celor două fete de 15 ani, care au murit după ce s-au aruncat împreună de pe o clădire înaltă de peste 20 de metri – a redeschis discuțiile în ceea privește vulnerabilitățile și temerile adolescentului, într-un mediu în care bullying-ul atinge cote alarmante și lasă sechele care pot fi fatale.

 „Fenomenul de bullying, fără intervenția adultului, nu se diminuează”

Mihaela Dinu, psiholog clinician, mărturisește că în toată această ecuație a transformărilor emoționale ale tinerilor, este importantă susținerea părinților, empatia și înțelegerea acestora.

Specialistul recunoaște că, la vârsta adolescenței, se poate vorbi, mai mult ca oricând despre influența grupului, pentru că în această perioadă grupul de prieteni are o mai mare influență și importanță decât adulții din jurul adolescentului.

„În mintea lor este un tumultum de gânduri, de emoții, trec brusc de la o stare la alta. Este vorba de creșterea anxietății, de vulnerabilitățile specifice vârstei, cu dificultățile de relaționare, nevoia de afirmare. Am putea spune că, în astfel de situații, regăsim și efectele pandemiei, despre care povesteam la începutul acesteia că vor fi efecte pe termen lung. Din punctul meu de vedere, acestea ar putea fi unele din efectele pe termen lung.

Este foarte importantă puterea de înțelegere, de empatie și de identificare a emoțiilor adolescentului de către părinte. Vârsta adolescenței în sine este una cu foarte multe schimbări de statut, nevoia lor de afirmare, de înțelegere, de prezență vizică și nu în ultimul rând, am putea vorbi de influența grupului, pentru că, la vârsta adolescenței, grupul de prieteni are o mai mare influență și importanță decât adulții din jurul adolescentului.

Ei se simt, practic, atrași de nevoia aceasta de a fi incluși în grup și atunci recurg la astfel de gesturi, la a demonstra. Ce mai vreau să precizez este că toate aceste lucruri și semne nu vin dintr-odată, însă este nevoie să fie observate. De cele mai multe ori, aceste situații extreme dau înainte semnale, dar ele trebuie să fie decodificate”, a punctat specialistul.

„Este nevoie, atât în intervenția, cât și în prevenția lui, să fie prezent adultul”

Psihologul clinician recunoaște că „bullying-ul marchează foarte mult din punct de vedere emoțional, pentru că este o deteriorare a imaginii de sine.”

Mihaela Dinu a precizat că depinde foarte mult de structura copilului respectiv, dar și de faptul dacă a găsit sau nu înțelegere atunci când a  mărturisit că este afectat de bullying, că este jignit, că este hărțuit, bătut.

„Dacă lucrurile trenează de mai mult timp, sunt ca niște eroziuni acolo, din punct de vedere emoțional care se adună, se adună și la un moment dat adolescentul nu mai poate să le gestioneze. Și atunci, da, această linie ar putea să fie foarte fină dacă nu intervin adulții, pentru că fenomenul de bullying, fără intervenția adultului nu se diminuează. Este nevoie, atât în intervenția, cât și în prevenția lui, să fie prezent adultul.

Și când spun adultul vorbesc despre cadrele didactice, consilierul școlar, vorbesc de părinți, de directorul școlii, deci persoanele care pot lua decizii și pot interveni. A lăsa copiii să credem că-și vor rezolva aceste conflicte, fără ca noi, adulții, să facem ceva în timpul ăsta, nu se poate. Bullying-ul marchează foarte mult din punct de vedere emoțional, pentru că este o deteriorare a imaginii de sine, dacă vreți, picătură cu picătură în fiecare zi din partea unui coleg, a unui prieten etc.”

„Este nevoie de partea aceasta de reglare și autoreglare emoțională”

Psihologul Mihaela Dinu susține că, pe fondul unor „deteriorări” emoționale ale adolescentului este nevoie de ajutorul unui specialist, fie că vorbim de un consilier, psiholog, psihoterapeut, în funcție cât de gravă este situația.

Interlocutoarea Gândul recunoaște însă că, primul la îndemână, ar trebui să fie consilierul școlar care să vină cu niște metode de gestionare a clasei, de gestionare a acestor conflicte, de ajutor în recunoașterea emoțiilor copiilor.

„În timp, lucrurile acestea adunate – vorbesc de luni de zile în care copilul nu poate să mărturisească sau dacă spune ceva nu este crezut, primind mesaje de genul: «lasă, că-ți trece, sunteți copii, vă veți împăca!» Nu, lucrurile nu rămân așa, este precum am mototoli o foaie de hârtie și apoi dorim s-o refacem și să scriem pe ea. Clar, rămân niște urme acolo! Atunci, este nevoie de partea aceasta de reglare și autoreglare emoțională.

Ea se poate face cu ajutorul unui specialist, vorbim de consilier, psiholog, psihoterapeut, în funcție cât de gravă este situația. Dar primul la îndemână este consilierul școlar care ar putea să vină cu niște metode de gestionare a clasei, de gestionare a acestor conflicte, de ajutor în recunoașterea emoțiilor copiilor. 

Ca să le spunem «nu mai fi furios!» nu este suficient. Adică, totul se face cu explicații și cu exerciții. Din cazuistica centrelor noastre de consiliere, cele patru centre din țară, am putea spune că observăm o creștere a acestor dificultăți (n.r – anxietate, temeri, vulnerabilități la tineri) sau dacă vreți o mai mare solicitare din partea părinților sau a cadrelor didactice care observă la copii astfel de situații și le referă.”

„Ca prime semne observabile, ar fi partea aceasta de comunicare, de refuz a comunicării, de retragere socială!”

Psihologul Mihaela Dinu a vorbit și despre importanța recunoașterii de către părinți a primelor semne în care adolescentul strigă după ajutor, uneori fără să fie observat.

Cu toate acestea, specialistul recunoaște, prin prisma expertizei sale, că părinții au devenit mai conștienți și mai prezenți, în sensul că – atunci când observă ceva în comportamentul copilului – apelează la un psiholog.

„Adolescentul se retrage în camera lui și nu mai vrea să vorbească, lucrurile pe care le făcea cu plăcere înainte, acum nu mai vrea să le facă. Vorbim de dificultăți de adormire, vorbim de coșmar, de schimbarea rutinelor lui zilnice, vizavi de somn, de hrană. Am putea întâlni, bulimia sau anorexia, deci partea acesta de mâncare compulsivă, de refuz a mâncării.

Excesele  bruște, trecerea  de la o stare la alta, de la tristețe la veselie exacerbată și la demonstrativitate până la partea aceasta de tristețe foarte accentuată. Ca să le putem considera semne de alarmă, ele ar trebui să persiste două-trei săptămâni, pentru că nu ne impacientăm în momentul în care vedem schimbări de dispoziție care vin pe oboseală, pe un alt fond. Dacă lucrurile acestea persistă și ele se cumulează, atunci ar trebui ca părinții să se îngrijoreze.

Deși se stigmatizează în continuare acest lucru (n.r. – mersul la psiholog), în ultimii ani am observat, tot din centrele noastre, în urma solicitărilor că părinții, parcă o ideea așa, sunt mai conștienți și sunt mai prezenți, în sensul că observă ceva. Uneori, este adevărat că se îngrijorează și inutil, pentru că sunt unele aspecte care țin de categoria de vârstă și ar trebui încadrate în normalitatea de dezvoltare a vârstei. Și atunci vin și simt nevoia să se lămurească dacă este îngrijorător sau nu, alteori îngrijorările lor sunt întemeiate.”

„Disponibilitatea emoțională – părintele să fie acolo în momentul în care copilul este pregătit să vorbească”

Psihologul mărturisește că este extrem de important ca părintele să aibă o comunicare deschisă cu copilul său, să-l asculte, atunci când tânărul este pregătit și simte nevoia să vorbească, dar mai ales să-l creadă și să-i acorde încredere.

Mai exact, în termeni psihologici, părinții să aibă o disponibilitate emoțională vizavi de copilul său, de temerile, de emoțiile și de vulnerabilitățile lui.

„Comunicarea este baza unei relații. Dacă există această comunicare deschisă, empatică, sub forma dialogului în care asculți copilul, intervii cu întrebări în momentul în care el are nelămuriri sau îngrijorări, ceea ce noi numim în psihologie disponibilitatea emoțională pe care o are părintele. De multe ori, părintele începe să vorbească și începe cu întrebări de genul «ce ai făcut la școală», «cum ai fost» etc.

Adolescentul poate nu este dispus să vorbească în acel moment, iar insistențele părintelui nu vor scoate la iveală ceva. Atunci, disponibilitatea emoțională înseamnă ca părintele să fie acolo în momentul în care copilul este pregătit să întrebe, să vorbească. Comunicarea, validarea emoțiilor – indiferent că sunt emoții pozitive sau negative – adică să-i înțelegem că trec prin acele stări emoționale și să-i credem când povestesc prin dificultățile prin care trec”, conchide specialistul.

Biletul de adio lăsat de una dintre fetele de 15 ani, pe care aceasta scrisese „LUMEA E REA”, pare să vorbească însă despre o suferinţă a tinerelor. Mai ales că înainte de tragedie, una dintre ele a lăsat pe ceea ce pare a fi un grup de prieteni, un mesaj răvăşitor, în care îi acuză pe ceilalţi de bullying.

„Mă bucur că v-am cunoscut, merci că ne-ați jignit și că ne-ați făcut în toate felurile. Sunteți un grup toxic și veți fi în continuare.”

Bianca Brîndușa, psiholog: „Acest bullying despre care fetele mărturiseau, poate un consum de substanțe, o lume lăuntrică a adolescenților poate duce la o acumulare de stres masiv. La această vârstă este important cum ne văd cei de vârsta noastră/ în momentul în care nu suntem bine văzuți de prieteni sunt niște dureri foarte puternice.”

Cele două prietene care s-au sinucis au fost înmormântate

Cele două adolescente de 15 ani din judeţul Hunedoara care sâmbătă s-au sinucis, aruncându-se de pe o clădire dintr-o fostă fabrică, lăsată în ruină, fuseseră colege de clasă, până în clasa a opta, la o şcoală din Uricani.

Ele au rămas prietene şi după terminarea gimnaziului. Una dintre ele era elevă în clasa a noua la Liceul Tehnologic „Mihai Viteazul” din Vulcan şi cealaltă era elevă la Liceul Tehnologic „Retezat” Uricani.

Fetele ar fi fost victime ale bullying-ului. Iar una dintre ele a sunat la 112 cu o seară înainte de tragedie, pentru că se certase cu părinţii, aşa că şi Protecţia Copilului face propriile verificări. Cele două adolescente, de 15 ani au fost înmormântate marți.

Una dintre fete a sunat-o, sâmbătă după-amiază, pe mama sa pentru a-i spune că intenţionează să recurgă la un gest sinucigaş, femeia anunţând imediat Poliţia pe numărul de urgenţă 112.

Două bilete de adio au fost găsite de anchetatori

Unul, în hainele fetelor, iar celălalt pe clădirea dezafectată, alături de telefoane, pixuri şi un pachet de ţigări. Pe acesta din urmă, fetele cereau să fie înmormântate impreună, iar mai jos erau scrise două versuri dintr-o melodie.

Biletul de adio lăsat de una dintre fetele de 15 ani, pe care aceasta scrisese „LUMEA E REA”, pare să vorbească însă despre o suferinţă neștiută a tinerelor, cu atât mai mult cu cât, înainte de tragedie, una dintre ele a lăsat pe ceea ce pare să fie un grup de prieteni, un mesaj  în care îi acuză pe ceilalţi de bullying.

„Mă bucur că v-am cunoscut, merci că ne-ați jignit și că ne-ați făcut în toate felurile. Sunteți un grup toxic și veți fi în continuare.”

Cazuri alarmante de sinucideri la tineri

După tragedia din Hunedoara care a șocat o țară întreagă, marți alte două incidente similare au avut loc în Iași și în Zalău. Mai exact, o fată de 14 ani de la un centru social pentru copii a căzut de la etajul doi al clădirii, după ce i-ar fi fost refuzată plecarea din centru.

Cu această ocazie s-a aflat că fata de 14 ani este însărcinată în opt săptămâni. Starea ei este stabilă, după ce căzătura i-a fost atenuată de copacii din fața clădirii.

La 500 de kilometri depărtare, fix la aceeași oră, o elevă de la Colegiul Național Emil Racoviță din Iași a căzut de la etajul al doilea. Potrivit Inspectoratului Școlar Județean Iași, ar fi vorba de o tentativă de sinucidere.

Aproximativ 22.000 de copii și adolescenți din România trăiesc cu un diagnostic de boală mintală

Alții se confruntă cu diferite dificultăți de dezvoltare, emoționale sau cognitive. Se estimează însă că un număr mult mai mare de persoane cu nevoi psiho-emoționale nu sunt diagnosticate și, în consecință, nu beneficiază de un tratament și de îngrijiri de sănătate mintală adecvate.

Mai mult, 33% dintre adolescenţii cu vârste între 11 şi 15 ani se simt trişti de mai multe ori pe săptămână, faţă de o medie de 13% în cele 45 de ţări incluse într-un studiu al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

De asemenea, un studiu din 2020 a arătat că aproape jumătate dintre tineri au avut gânduri de sinucidere cel puţin o dată, 27,1% erau trişti tot timpul şi nu puteau scăpa de tristeţe, iar 21,5% s-au simţit depresivi uneori în ultimele şase luni.

În zece minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine

Specialiștii atenționează că, în zece minute, un copil poate să își piardă încrederea în sine și în ceilalți, iar consecințele pe termen lung asupra dezvoltării emoționale și integrării sociale să fie extrem de grave.

Potrivit unui raport al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), incidența violenței în școli crește odată cu vârsta elevilor, cea mai mare rată a agresiunilor fiind înregistrată în rândul tinerilor cu vârsta de 15 ani, cu o pondere de 23%.

La nivel european, România ocupă locul 3 în clasamentul celor 42 de țări în care a fost investigat fenomenul, cu 17% dintre copiii de 11 ani care au recunoscut că au agresat alți elevi cel puțin de trei ori în luna anterioară și cu 23% în rândul celor de 13 și de 15, arată datele din raportul OMS.

Ultimele date de la Ministerul Educației indicau 18.783 de cazuri de violență în rândul elevilor, în anul școlar 2014-2015.

Potrivit unor date prezentate de Salvați Copiii, trei din zece copii sunt excluși din grupul de colegi și tot atâția sunt amenințați cu bătaia sau lovirea, în timp ce unu din patru elevi a fost umilit în fața colegilor.

Bullying-ul îmbracă tot mai multe forme de agresiune

Bullying verbal este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar fi: șicanarea; injuriile; comentariile sexuale neadecvate; folosirea sarcasmului; amenințările; criticile; un limbaj neadecvat; bullying-ul fizic.

Bullying-ul presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin: intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare; simularea violenței, ridicarea pumnului; lovire; împingere; distrugerea lucrurilor celuilalt; gesturi obscene; încălcarea spațiului personal; încolțirea unei persoane în mijlocul unui grup.

CITIȚI ȘI:

EXCLUSIV | Fenomenul violenței în școli: mai mulți părinți susțin că un elev își terorizează colegii. Conducerea școlii crede că ”nu sunt acte de violență în adevăratul sens”, Inspectoratul vede situația ca pe o ”tendință de șicanare”  

Două fete de 15 ani din Hunedoara s-au SINUCIS sărind de la 20 de metri. Una și-a sunat mama înainte de gestul extrem

Bullying-ul și mitul psihologului școlii arată cifre îngrijorătoare: Unu din patru copii a fost umilit în fața colegilor. ”Școala nu a prioritizat sănătatea emoțională a copiilor”