EXCLUSIV | Ultimele informații din procesul ”Roșia Montană”. Acțiunile Gabriel Resources cresc pe măsură ce se apropie sentința: ”Băieții deștepți speculează conjunctura”

Nu mai puțin de 4,7 miliarde de dolari vor canadienii de la compania Gabriel Resources – filiala Roșia Montană Gold Corporation (RMGC) – din partea statului român, motivând că autorităţile române nu au avizat proiectul minier şi au amânat o astfel de decizie timp de peste 10 ani. La Washington, Tribunalul Băncii Mondiale se află în faza finală a procesului intentat statului român de RMGC.

Președintele Tribunalului Băncii Mondiale declara, încă de la finalul lunii decembrie 2021, că va fi dată o sentință, în această speță, până la finalul anului 2022, numai că această promisiune are șanse mici de a se transforma în realitate.

Mai mult, potrivit informațiilor obținute de Gândul, în exclusivitate, apropierea momentului în care Tribunalul va lua o decizie în procesul Gabriel Resources v. Statul Român ar fi deschis și o ”portiță” celor care vor să speculeze luarea unei decizii.

”Prețul acțiunilor Gabriel Resources este în creștere”, afirmă sursele Gândul.

”Reprezentanții companiei canadiene pleacă de la premisa că vor avea câștig de cauză, iar statul român va trebui să plătească peste 4 miliarde de dolari. În astfel de condiții, «băieții deștepți» vor specula conjunctura”, mai spun acestea.

Creșterea prețului acțiunilor companiei Gabriel Resources Ltd. se poate observa, cu ușurință, și pe graficul de mai jos:

Sau aici, luând în calcul ultimele 6 luni ale acestui an:

Investitorii recenți și mai vechi consideră că valoarea per acțiune pentru Gabriel Resources LTD va crește considerabil, în condițiile în care, foarte probabil, perimetrul Roșia Montana va fi acceptat în patrimoniul UNESCO, ceea ce va atrage, consideră investitorii, pierderea procesului de către Romania la Curtea  de Arbitraj de la Washington și plata de despăgubiri în valoare de miliarde de dolari către Gabriel Resources LTD”.

Alexandru Petrescu, fost ministru al Economiei

România: ”Proiectul minier nu s-a materializat din cauza eşecurilor Gabriel Resources”

Roșia Montană face obiectul unui proces internațional care a început în anul 2015, la Centrul Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiţii (ICSID) de la Washington, ”adversari” fiind statul român și compania româno-canadiană Roșia Montană Gold Corporation. RMCG cere despăgubiri mai multe miliarde de euro.

Conform apărării României, proiectul minier nu s-a materializat din cauza eşecurilor Gabriel Resources – şi nu din cauza a ceea ce a făcut sau nu a făcut statul român.

România nu a blocat sau întârziat proiectul şi nici nu a avut vreun interes să o facă.

”RMGC a eşuat în procesul de autorizare în mare parte din cauza eşecului său de a convinge locuitorii din Roşia Montană, precum şi publicul larg că proiectul merită costurile sociale şi de mediu, precum şi pierderea patrimoniului cultural”, au susținut avocații părții române.

Comisia Europeană a depus o solicitare de a se constitui ca intervenient în disputa arbitrală de la Washington. Gabriel Resources a obiectat față de cererea de intervenție a Bruxellesului, spunând că, astfel, Comisia ar sprijini România în dispută.

”La 8 noiembrie 2022, Tribunalul a informat părțile că încă deliberează și dispune de toate elementele necesare pentru a se pronunța în acest caz. Tribunalul a invitat părțile să stabilească și să convină asupra unui program pentru schimbul declarațiilor lor de costuri, care este în curs de desfășurare la data prezentului document.

În pofida declarației Tribunalului că va pronunța o hotărâre în 2022, nu există interval de timp specificat în Regulile ICSID aplicabile acestui caz în care urmează să fie emisă o hotărâre de către Tribunalul și nicio certitudine cu privire la momentul în care va fi emisă sentința. În plus, suplimentar, pași procedurali pot fi solicitați de către Tribunal înainte de emiterea unei hotărâri”, au mai transmis reprezentanții Gabriel Resources.

Fostul ministru al Economiei Andrei Gerea a pus ”paie pe foc”: ”Nu prea avem ce câştiga”

În anul 2013, Andrei Gerea, fostul ministru al Economiei, a specificat în timpul unei emisiuni că România nu ar avea ce să câștige în proiectul Roșia Montană.

Declarația a fost surprinzătoare, la vremea respectivă, iar fostul ministru Andrei Gerea a mai spus și că ”nu este de acord cu proiectul în forma sa actuală”.

”Nu prea avem ce câştiga. Dacă reluăm discuţia şi cădem de acord asupra principalelor deficienţe, adică partea de mediu şi beneficiile pentru partea română, rediscutăm şi abia apoi s-ar putea să cădem de acord.

Nu avem suficiente garanţii financiare care să ne convingă că pe parcursul proiectului vor fi respectate punctele. Şi la închidere, iar ne trebuie garanţii suficiente ca, dacă investitorul respectiv nu se va ţine de cuvânt, să o poată face statul român”, a explicat Gerea.

Gabriel Resources Ltd, amenințări voalate: ”Vă îndemnăm insistent să nu luați măsuri drastice! Ar fi grav…”

În anul 2020, reprezentanții Gabriel Resources Ltd au apăsat ”pedala de accelerație”, iar cel vizat a fost chiar președintele Klaus Iohannis.

Includerea iminentă a sitului de la Roșia Montană în patrimoniul mondial UNESCO i-a determinat pe reprezentanții companiei Gabriel Resources Ltd să joace ultima carte: redactarea unei scrisori dure, pe care i-au „pus-o” la mapă președintelui Klaus Iohannis.

A fost vorba despre o scrisoare din care au răzbătut amenințări voalate și despre care, până atunci, nu transpirase nicio informație în presă! În culise se purta și se poartă un război fără menajamente pentru a convinge România să-și revizuiască punctul de vedere.

Gândul a aflat, în exclusivitate, că dezvoltatorul proiectului minier aurifer (care, și acum, este blocat) i-a scris șefului statului, iar documentul poartă antetul unei celebre case de avocatură din America. (Mmai multe detalii AICI)

Reprezentanții companiei Gabriel Resources Ltd susțin că sunt deschiși în fața unor negocieri amiabile și constructive, menționând că doresc să ”coopereze cu bună-credință, la nivel înalt, cu Guvernul României și alte autorități. (…) Gabriel Resources Ltd speră că România se va angaja constructiv și că va retrage imediat cererea de includere a Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO, în scopul de a păstra posibilitatea unei rezolvări amiabile a litigiului privind investițiile făcute de Gabriel Resources Ltd”.

În plus, în scrisoarea adresată președintelui Klaus Iohannis, reprezentanții companiei apreciază că România, prin acțiunile desfășurate, a provocat ”daune de miliarde de dolari companiei”, proiectul „Roșia Montană” fiind blocat din cauza unor ”interese politice”.

Asistată de celebra casă de avocatură ”White & Case” cu sediul la Washington, compania Gabriel Resources Ltd ”a bătut cu pumnul” în masa președintelui:

”În orice caz, dacă nu se ajunge la o soluție satisfăcătoare, Gabriel Resources Ltd este pregătită să apeleze la arbitrajul internațional pentru a-și asigura compensarea integrală pentru pierderile cauzate de acțiunile României. Gabriel Resources Ltd își rezervă toate drepturile sale de a exercita orice alte căi de atac disponibile pentru rezolvarea situației”, i-au transmis reprezentanții Gabriel Resources Ltd președintelui Klaus Iohannis.

Roșia Montană, inclusă în patrimoniul UNESCO

Situl Roșia Montană a fost inclus în patrimoniul UNESCO, dar și în Patrimoniul mondial în pericol, printr-o decizie luată în 27 iulie 2021, de Comitetul Patrimoniului Cultural UNESCO, reunit online la Fuzhou (China).

Această decizie a fost luată în urma recomandării Consiliului Internaţional al Monumentelor şi Siturilor (ICOMOS). De altfel, acest Consiliu a recomandat ca experţii să facă o vizită în zonă, să fie făcute recomandări şi controale, astfel încât ”să fie întreruptă cât mai rapid autorizaţia pentru exploatare minieră”.

Adrian Cioroianu, fost ambasador al României la UNESCO, a ținut să menționeze că ”nu toată localitatea Roşia Montană intră în UNESCO, ci doar o anumită arie”. (Mai multe informații AICI).

După înscrierea peisajului minier de la Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, Institutul Patrimoniului Naţional (INP) a transmis, printr-un comunicat, că a fost răsplătită, astfel, munca de cercetare ştiinţifică, documentare şi conservare de aproape două decenii a specialiştilor.

 ”Valoarea universală excepţională a Peisajului cultural minier Roşia Montană – cel mai important, extins şi divers din punct de vedere tehnic complex subteran minier al antichităţii romane, împreună cu zonele de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole – a fost, astfel, recunoscută pe baza criteriilor (ii), (iii) şi (iv) definite de Convenţia Patrimoniului Mondial. (…)

Comunitatea din Roşia Montană – greu încercată în aceste zile de inundaţiile catastrofale din zonă – şi comunităţile patrimoniale din întreaga ţară sunt beneficiari ai acestui nou statut şi, în acelaşi timp, parteneri al Statului în programul de măsuri necesar a fi definit şi implementat pentru conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului şi dezvoltarea durabilă a zonei”, preciza atunci INP.

Sabotarea proiectului ”Roșia Montană” de către Ungaria

Interesul strategic al Ungariei față de zăcământul de la Roșia Montană este motivat de puternice considerente de ordin economic și istoric, Ungaria exploatând aproape 900 de ani resursele de aur și argint din Roșia Montană, inclusiv în perioada în care Transilvania a fost încorporată părții maghiare a Imperiului Austro – Ungar (1868 – 1918), până la Marea Unire, când Roșia Montană i-a revenit României.

În urma Tratatului de la Trianon din 4 iunie 1920, semnat de Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, statul maghiar și-a pierdut toate resursele de aur și argint aflate pe fostul teritoriu al Ungariei Mari, cel mai mare dintre acestea fiind cel de la Roșia Montană (Verespatak).

După cel de al Doilea Război Mondial, resursele de aur și argint din Roșia Montană au fost exploatate prin intemediul societății mixte romano-sovietice Sovrom Metale Neferoase (până în 1965), continuată de regimul Ceaușescu până în decembrie 1989. După Revoluție, exploatarea zăcământului de către statul român a fost continuată până în anul 2006, prin intermediul companiei naționale Minvest Deva SA.

La începutul anilor 90’, interesul statului maghiar față de resursa de aur și argint de la Roșia Montană a fost puțin vizibil, motivat de faptul că studiile geologice disponibile indicau o resursă de aur de maximum 30 de tone, asociată cu costuri uriașe de mediu provocate de poluarea provenită din exploatarea istorică a zăcământului. În anul 1997, statul român a decis exploatarea modernă a zăcământului de la Roșia Montană, intrând în asociere cu investitorul Gabriel Resources și constituind compania de proiect mixtă, Roșia Montană Gold Corporation SA (RMGC).

Opoziția Ungariei – câteva exemple:

Argumente pro și contra exploatării miniere la Roșia Montană

RMGC a susținut că metoda de extracție a aurului propusă, respectiv ”tehnologia cu cianuri, este foarte stabilă, poate fi folosită în circuit închis şi poate fi extrasă foarte uşor din minereul procesat”. ”De aceea, minereul care ajunge în iazul de decantare nu conţine cianură decât într-o limită foarte, foarte, foarte mică”, spunea, în 2013, Dragoş Tănase, directorul Roşia Montană Gold Corporation.

Un argument în favoarea proiectului a fost legat de garanţia financiară de mediu care acoperea închiderea activităţii miniere, reabilitarea ecologică şi monitorizarea post-închidere mină.

În dezbatere au fost avansate investiții de 6 miliarde de dolari, realizate de Gabriel Resources, pe fondul creșterii redevenţei plătite, de la 2% la 6%, precum și impunerea unei garanţii de mediu de 140 de milioane de dolari.

Localnicii și autoritățile locale au susținut exploatarea minereurilor, pentru că, altfel, nu ar fi avut surse alternative de venit. Opinia generală a comunității a fost că, la Roșia Montana, mineritul nu afectează turismul.

În 2013, o comisie parlamentară specială pentru Roșia Montană nota că opiniile exprimate de experți cu privire la includerea localității pe lista UNESCO au fost divergente, unii susținând că zona nu ar avea „elemente excepţionale sau de unicitate. Galeriile subterane, dacă vor fi conservate, pot constitui un element, dar nu de unicitate. În plus, galeriile romane subterane, vizate a deveni în perspectivă monumente UNESCO, ar trebui puse în valoare și redate unui circuit turistic înaintea formulării solicitării de clasificare UNESCO”.

Legat de înscrierea în patrimoniul UNESCO, sunt voci care spun că acest demers crește riscurile ca România să fie obligată să plătească despăgubiri către RMGC.

ONG-urile și arheologii, pe de altă parte, cred că tocmai înscrierea dosarului la UNESCO ar ajuta statul român să nu plătească respectivele despăgubiri.

Pentru exploatare și împotriva includerii Roșiei Montane în patrimoniul UNESCO sunt și cei care consideră că România va fi împiedicată să-și mai exploateze pentru multe generații zăcământul aurifer estimat la peste 30 de miliarde de euro.

• Mai mult, aceștia estimează că peste 1.000 de hectare ar fi fost introduse în dosarul UNESCO pentru a intra în patrimoniul mondial, deși ele nu mai reprezintă niciun interes arheologic.
• Aceste peste 1.000 de hectare s-ar suprapune peste mare parte din zăcământului aurifer.

Un alt argument este acela că, odată cu listarea Roșiei Montana în lista patrimoniului mondial, România va fi obligată să investească într-o zonă fără potențial peste 400 de milioane de euro, pentru reamenajare, bani guvernamentali care ar putea fi investiți mult mai bine.

Intens folosite au fost și argumentele care țin de câștigul material al României.

Astfel, pe lângă cei 1,8 miliarde de dolari pe care România îi va câştiga direct (prin dividende, taxe şi impozite; calcul aproximativ și mai vechi, făcut la un cost al aurului de 900 dolari/uncia), beneficiile de pe urma efectelor de multiplicare a investiţiei sunt prin bunurile, serviciile, forţa de muncă şi activitatea economică (toate impozabile) pe care proiectul le va genera. Aceste beneficii adiţionale se ridică la alte 2,4 miliarde de dolari, dar cifra ar putea fi mult mai mare.

Ce spun contestatarii proiectului Roșia Montană

Contestatarii exploatării miniere au vorbit, de-a lungul timpului, despre problemele de mediu produse de metoda de exploatare cu cianuri și despre patrimoniul aflat în pericol.

Metoda de exploatare a zăcământului de aur prin folosirea cianurilor ar încălca Directiva Consiliului European privind protecţia apelor subterane împotriva poluării cu substanţe toxice, iar exploatarea cu cianuri este considerată una dintre cele mai nocive tipuri de exploatare din lume.

• Zona Munţilor Apuseni, considerată rezervaţie naturală, este una dintre cele mai importante zone turistice din România, cu activități în agricultură şi turism, iar poluarea produsă de minerit ar afecta direct cele două surse de venit ale locuitorilor din zonă.
• Antreprenorii din agricultură și turism s-au opus exploatării miniere cu cianuri, care ar afecta ambele domenii de activitate.
• Exploatarea minieră nu ar fi rezolvat definitiv problema locurilor de muncă și a economiei din zonă, ci doar pentru o perioadă de 17 – 20 de ani, după care problema locuitorilor ar fi fost aceeași, dar, în plus, zona ar fi fost mult mai poluată cu cianuri.

Au fost voci care au susținut că statul, proprietar al zăcământului, ar putea să-l exploateze în beneficiul propriu, exploatarea de căre RMCG contravenind interesului național.

Poziția International Council on Monuments and Sites România (ICOMOS) a fost că nu se pot concilia exploatarea minieră şi păstrarea vestigiilor, cu o importantă valoare arhitecturală, arheologică, istorică, etnografică, religioasă, ştiinţifică, tehnică, la care se poate adăuga importanța patrimoniului natural.

Deși RMGC a dat garanții că va conserva patrimoniul cultural din zonă, experţii Academiei Române au avertizat că exploatarea poate periclita grav zona arheologică ”Alburnus Maior”, unică în lume şi de mare valoare istorică şi culturală.

Este necesar să se facă distincția între conservarea, restaurarea și punerea în valoare a patrimoniului istoric de la Roșia Montana, pe de o parte, și stadiul în care se află dosarul pentru includerea în patrimoniul UNESCO, pe de altă parte, întrucât sunt două lucruri diferite. Patrimoniul este deja clasat și protejat de legea românească. Principala piedică în calea restaurării complete a zonei nu are legătură cu procedura pentru includerea în patrimoniul UNESCO, ci cu faptul că în regiune nu există un Plan Urbanistic General”.

Ministerul Culturii

Istoricul cazului ”Roșia Montană” – cronologie

În anul 1996, compania de stat care exploata zăcămintele de la Roșia Montană începe restructurările şi disponibilizările.

Gabriel Resources – companie listată la Bursa din Toronto, Canada – îşi manifestă interesul de a continua exploatarea minieră în zonă;

• În 1997 este înființată firma Euro Gold Resources SA, care în 2000 devine Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Acţionarii sunt Gabriel Resources şi compania minieră de stat Minvest Roșia Montană SA. În prezent, 80% dintre acțiunile societății sunt deținute de Gabriel Resources, iar 20% de Minvest Roșia Montană SA, ale cărei participațiuni sunt deținute, în totalitate, de Ministerul Economiei.
• În 1999, Agenția Națională de Resurse Minerale a emis Licenţa de exploatare, acordată în baza Legii minelor nr. 61/1998, companiei naţionale Minvest Deva SA ca titular, având ca afiliat SC Euro Gold Resourses SA. Licenţa a fost aprobată în Hotărârea de Guvern nr. 438/1999.
• Prin Ordinul nr. 310, din octombrie 2000, licenţa a fost transferată către Roşia Montană Gold Corporation, în calitatea de titular, compania naţională Minvest SA având calitatea de afiliat.
• În noiembrie 1999, capitalul social deținut de Minvest în compania Roșia Montană Gold Corporation a fost redus la 19,31%, în urma unei majorări de capital.
• În perioada 1999-2013, s-au executat 1.253 de foraje şi au fost recoltate 65.782 de probe în lucrări miniere subterane. Conform studiilor, rezerva geologică este de aproximativ 246 tone de aur și 900 tone de argint, produse finale.
• În 2004, RMGC demarează procedura de obținere a acordului de mediu la Agenția pentru Protecția Mediului Alba.
• În 2006, RMGC depune, la Ministerul Mediului, Raportul de Impact asupra Mediului.
• În 2007, Ministerul Mediului suspendă procedura de evaluare a Raportului Studiul de Impact asupra Mediului. Procedura este reluată în 2010.
• În anul 2007, este dată o Hotărâre de Guvern de închidere a mineritului la Roşia Montană, fundamentată prin planul de încetare a activităţii, care implica o valoare totală de 98 de milioane de lei, pentru activitățile de ecologizare. Transferul licenței către RMCG a fost justificat de faptul că nu existau fonduri pentru realizarea programului de închidere și, în plus, s-a dorit ca firma să fie listată pe piaţa de capital.
• 2007 – Ordinul Arhitecților din România propune Ministerului Culturii înscrierea sitului de la Roșia Montană în Lista Patrimoniului Mondial (UNESCO), în scopul protejării sitului.
• Iulie 2011 – Direcția Județeană de Cultură Alba Iulia emite certificatul de descărcare arheologică pentru o parte din masivul Cârnic, după aprobarea raportului de cercetare arheologică preventivă „Masivul Cârnic, Roşia Montană, România – proiectul minier Roşia Montană”. Acesta echivala cu o undă verde pentru începerea lucrărilor. Documentul este și el anulat de instanță.
• În perioada 2001 – 2013, patrimoniul de la Roșia Montană a fost cercetat de un colectiv de 368 de specialişti (arheologi, arhitecţi, mineralogi, geologi, ingineri de diferite specialităţi). Şantierul a fost condus timp de 10 ani de Beatrice Cauuet, specialist în arheologie minieră, director al Centrului Internaţional al Cercetării Ştiinţifice din Toulouse. S-au descoperit aproximativ 1.400 de morminte de epocă romană şi peste 20.000 de artefacte.
• În 2013, Ministerul Culturii a încheiat un acord cu Roșia Montană Gold Corporation, prin care era prevăzută finanțarea pentru conservarea şi deschiderea pentru public a şapte kilometri de galerie romană, în trei puncte: Cătălina Monuleşti, Piatra Corbului şi Jig.
• August 2013 – Guvernul Ponta 2 aprobă şi trimite în Parlament un proiect de lege care ar da posibilitatea exploatării sitului, chiar dacă o parte dintre obiectivele de la Roșia Montană sunt înscrise pe lista monumentelor istorice chiar de la începutul anilor ’90.
• Decembrie 2013 – Proiectul de lege pentru modificarea Legii Minelor este dezbătut şi votat în Camera Deputaților, unde nu reușește să adune numărul minim de voturi necesare pentru a fi adoptat.
• În 2015, Gabriel Resources dă în judecată România. Canadienii invocă pierderi de aproape 4,5 miliarde de dolari, după ce Guvernul de la Bucureşti a decis, în decembrie 2013, să nu aprobe legea prin care s-ar fi permis exploatarea minei de aur de la Roşia Montană, ca urmare a unor masive proteste de stradă. Suma a ajuns, în prezent, la 5,7 miliarde de dolari.
• În iunie – iulie 2018, România a solicitat returnarea dosarului, invocând arbitrajul internațional în curs, cu Gabriel Resources.
• În 31 martie 2020, reluarea dosarului s-a făcut prin depunerea unei scrisori oficiale a Statului român la UNESCO, astfel încât cursul dosarului să poată fi continuat.

CITEȘTE ȘI:

• ANALIZĂ | Traseul sinuos al dosarului Revoluției Române din 1989. Trei decenii, niciun vinovat și semne de întrebare rămase fără răspuns: ”Eroii nu au ideologie, merită adevărul!”
• EXCLUSIV | Noi detalii din ancheta deschisă de DNA la DGASPC Sector 2 după o licitație pentru servicii de pază. Cătălin Mihăilă, avertizor de integritate: ”Practic, e o răzbunare a directorului general, cei care au semnat sesizări au dispărut din instituție. E un mincinos notoriu!”
• Alexei Navalnîi, despre propaganda deșănțată a Rusiei: ”Cui ne vom plânge că și copiii ruși trebuie să încălzească mâncarea pe flacăra lumânării?”
• EXCLUSIV | Dosarul ”10 august”. Bătuți de jandarmi, soții Tocană sunt buni de plată după decizia definitivă a Curții de Apel: ”Nu au fost decât tergiversări și ordonanțe date pe repede înainte. Vrem să mergem la CEDO”