EXCLUSIV | Viața printre alarme și rachete trase la ore fixe, după masacrul Hamas. Româncă din Israel: „Mi se pare o realitate complet nebună”
Au trecut 12 zile de la masacrul Hamas asupra Israelului. Dincolo de contextul de război – care se inflamează pe zi ce trece, crescând și mai multă nesiguranță în sufletul oamenilor – israelienii își plâng în continuare morții. Își plâng și persoanele dragi, răpite pe 7 octombrie – în acea sâmbătă neagră – și despre care nu mai știu absolut nimic.
Lacrimi, teroare, durere, nesiguranță. Sunt cuvintele care descriu cel mai bine atmosfera unui oraș – care, până nu demult își bucura turiștii cu locuri Sfinte și liniștitoare – pentru ca astăzi sirenele și rachetele căzute să aducă teamă, lacrimi și moarte la tot pasul.
Mai mult de 3.000 de persoane – femei, bărbați și copii, cu vârste între 3 luni și 85 de ani – au fost rănite, ucise, bătute, violate și despărțite în mod brutal de familiile lor, de către gruparea teroristă Hamas.
Viața sub teroare după atacul teroriștilor Hamas
Dana Vereanu, o româncă stabilită de 12 ani în Israel, a povestit, într-un interviu pentru Gândul, cât de mult li s-a schimbat viața în aceste 14 zile de la atacul Hamas. Mamă a unei fetițe de aproape doi ani, Dana se gândește cu groază la vremurile pe care le trăiește și la ceea ce va urma.
Recunoaște că, pentru oamenii din Israel, nimic nu va mai fi la fel. Inițial, după atacul teroriștilor, s-a mutat la socri, însă, de câteva zile, locuiește – înpreună cu soțul și cu fetița – în casa cumnatului său.
Mărturisește, cu o franchețe și cu o putere dezarmante, că nu se mai teme de rachete sau atunci când aude sirenele, ci cel mai tare a afectat-o masacrul teroriștilor din Hamas asupra oamenilor, asupra tinerilor aflați la concert.
Acele imagini, țipetele oamenilor, acea tăcere înspăimântătoare, pe care nu le poți uita vreodată și care rămân întipărite în minte și în suflet.
Postere cu persoanele răpite de Hamas au apărut și în București
Dana ne-a vorbit și despre un proiect foarte important pentru oamenii din Israel și anume posterele cu cele peste 199 de persoane răpite de teroriști și despre care nu se mai știe nimic.
De marți, aceste fotografii sunt pot fi văzute și în București, fiind lipite în diverse locuri cu vizibilitate.
„Aș vrea să vorbesc și despre un proiect în care eu sunt implicată. Am văzut că au început să apară și în București, peste tot, postere cu persoanele răpite de Hamas. Este un proiect care merge în toată lumea și, în sfârșit de ieri, și în România.
Credem că este foarte important ca opinia publică să afle cât mai multe lucruri despre ce au făcut cei din Hamas. Sunt peste 199 de cetățeni israelieni răpiți, despre care nu se știe nimic. Nu pot să-mi închipui ce este în inima unui părinte, care nici măcar nu știe ce se întâmplă cu copilul lui.”
„Cel mai periculos este ca aceste rachete să te prindă pe drum sau afară”
Dana Vereanu, românca aflată de 12 ani în Israel, ne-a mai dezvăluit un lucru pe care l-a observat în această perioadă. Mai exact, coincidență sau nu, aceasta susține că unele rachete ale teroriștilor sunt trimise la ore fixe.
„Din păcate, a trebuit să trecem prin masacrul care s-a întâmplat în acea sâmbătă oribilă, ca să înțeleagă lumea întreagă cu cine ne învecinăm. Fetița are un an și opt luni și nu înțelege exact ce se întâmplă. Inițial, noi ne-am mutat câteva zile la socri. Ieri seară, pentru că erau prea mulți oameni la socri, ne-am mutat la cumnatul meu, la fratele soțului.
De exemplu, ieri seară când ne-am mutat, ne-am uitat la ceas și observat – nu știu dacă este o coincidență, dar nu cred – majoritatea rachetelor care sunt trimise în zona centrală, unde stăm noi, sunt trimise la oră fixă. Am împachetat, trebuia să ieșim, ne-am uitat la ceas, dar era ora 9.00, așa că am zis haideți că mai stăm câteva minute ca să nu plecăm la oră fixă. Mi se pare o realitate complet nebună să te uiți la ceas la ce oră să ieși sau să nu ieși din casă.
Cel mai periculos este ca aceste rachete să te prindă pe drum sau afară. Indicațiile sunt ca, în momentul în care sună alarma, să te adăpostești într-un astfel de buncăr care, de obicei este ori la subsolul clădirilor, ori are fiecare în casă o cameră, considerată sigură, care nu are geamuri. Afară ești cel mai expus”, povestește interlocutoarea Gândul.
„Viața noastră s-a schimbat complet, iar israelienii înțeleg că nimic nu va mai fi cum a fost înainte”
Dana povestește că, atunci când aude alarma, fetița ei țipă și vine imediat spre ea. I-au spus că afară se aude o ambulanță, așa că pentru ea totul este ca un joc, atunci când intră toți în camera de siguranță să se adăpostească.
„Drumul în sine este cel mai periculos. Noi, când ne-am mutat la fratele soțului am mers repede, am ajuns cu bine, ne-am despachetat. Apoi, a venit și soacra mea să ne ajute și când a plecat, undeva la ora 10.00, nu și-a dat seama că pleacă la oră fixă. Cum a ieșit din clădire, a început alarma. În general, populația este rugată să lase deschise ușile de la clădiri ca să poată să intre oamenii de pe stradă, care sunt prinși și să se adăpostească.
Asta este situația, din păcate, momentan. Noi, slavă Domnului, suntem într-o zonă relativ liniștită. Fetița mea, când aude alarma, imediat țipă și vine la mine. O iau pe sus și cântăm, spunem că este o ambulanță afară. Nu prea înțelege de ce ne băgăm cu toții în aceeași cameră, dar pentru ea este mai mult un joc.
Viața noastră s-a schimbat complet și, din păcate, israelienii înțeleg că nu se va mai întoarce nimic cum a fost înainte. Chiar și după acest război, pe care ne dorim cu toții ca Israelul să-l câștige și știm că îl va câștiga, este o traumă pe care o avem noi, ca popor. Spuneam, la un moment dat, că Israelul este o țară atât de mică, încât fiecare persoană cunoaște pe cineva afectat direct. Nu știu cât de plănuit a fost, dar acel festival a adus oameni din toată țara, erau 3.000 de tineri. Prin acest masacru, nu au fost afectați doar cetățenii din sud, ci oameni din toată țara.”
„Problema cea mare, care a schimbat complet situația, este acest masacru, aceste decapitări, oameni arși”
Drumul până la muncă, pentru cei care merg la birou, a devenit un adevărat coșmar. Dana mărturisește că tot drumul se uită stânga – dreapta, gândindu-se unde se poate ascunde, fiind în mașină, pe autostradă, dacă sună alarma sau dacă cade vreo rachetă.
„Sunt de 12 ani în Israel, sora mea este aici de 16 ani, ea este medic. Înțeleg de la ea că mult mai mulți pacienți cer ajutor pentru probleme de anxietate. Am venit pentru prima oară la birou, de când a început totul, și pe tot drumul mă uit stânga – dreapta și să mă gândesc, acum dacă sună alarma unde mă duc? Că sunt în mașină pe autostradă, nu ai nici clădire să te adăpotești. Nu-i destul să nu cadă racheta, ci să nu fii rănit nici de fragmente din rachetă.
Vă spun sincer, mie nu-mi este frică când aud sirena, mă duc o iau pe fetiță, mergem în buncăr, așteptăm zece minute și ieșim. Nu iau foarte mult în considerare să ar putea cădea o rachetă peste noi, peste locuință, deoarece avem foarte mare încredere în acest sistem antirachetă Iron Dome. Am mai trecut prin situații cu rachete, cu sirene, ne ducem în adăpost, în speranța că nu ne prinde afară, trece și ne continuam viața.
Problema cea mare, care a schimbat complet situația, este acest masacru, aceste decapitări, oameni arși. Așa o cruzime de neînchipuit! Nu-i de-ajuns că-i omori, dar modul în care au fost omorâți acei oameni. Este incredibil! Și ceea ce este mai traumatic este că Israelul a trăit asta live. În sâmbăta aceea, pe lângă faptul că ne-am trezit, a fost alarma, dar, după aceea, încetul cu încetul am deschis televizorul și oamenii din Sud sunau la telefon și șopteau, spunând: «Sunt teroriștii la mine în casă, ajutați-mă! Să vină Armata!» Este ceva teribil!”
„Europa trebuie să înțeleagă că noi suntem doar prima oprire”
Dana recunoaște că, în acest context, este mare nevoie ca Europa să susțină Israelul în lupta împotriva organizației teroriste Hamas.
În plus, românca explică și faptul că Israelul nu-și poate permite luxul să renunțe la a distruge Hamasul, deoarece sunt alte pericole, cum ar fi Hezbollahul, Iranul, Siria, care speculează fiecare moment de slăbiciune, iar lucrurile se pot complica.
„Văd că încep să se întâmple, din nou, atentate și în Europa. Apropo de asta, întreaga Europă trebuie să înțeleagă că noi suntem doar prima oprire. În momentul în care Israelul ar ceda, cumva, Europa va urma. Este foarte mare nevoie ca Europa să susțină Israelul în această luptă, pentru că nu se poate să nu termine această organizație teroristă.
Israelul nu-și poate permite luxul să nu intre acum foarte rău în Hamas, pentru că Hezbollahul stă la nord și așteaptă un semn de slăbiciune al Israelului. Iranul, Siria, la fel. Israelul trebuie să dea un exemplu de ce se întâmplă, atunci când o organizație teroristă încearcă și reușește, din păcate, să provoace o asemenea tragedie”, mărturisește Dana Vereanu.
Atacul Hamas de la 7 octombrie constituie un ”genocid”, scriu 100 de experţi
Aproximativ 100 de experţi în drept internaţional au difuzat în presă o declaraţie în care afirmă că atacul mişcării islamiste palestiniene Hamas de la 7 octombrie în Israel, soldat cu 1.300 de morţi, ar putea constitui „o crimă de genocid”, potrivit dreptului penal internaţional.
”Teroriştii au masacrat 1.300 de persoane, la 7 octombrie, inclusiv femei şi copii, bătrâni şi aduşi tineri care petreceau în aer liber”, comentează semnatarii.
”Aceste acte contituie o încălcare flagrantă a dreptului internaţional şi în particular a dreptului internaţional penal”, apreciază ei, pentru că ”par să fi fost comise cu internţia de distruge, în întregime sau în parte, un grup naţional – israelienii – un obiectiv declarat în mod explicit de către Hamas.”
CITIȚI ȘI: