EXCLUSIV VIDEO | Cartea care cuprinde primul scenariu de film după opera „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale a fost lansată. Mircea Cornișteanu: „Dacă nu apucam să-l public, acest scenariu pe care l-am scris împreună cu Titus Popovici acum 30 de ani murea odată cu noi”
Cartea care cuprinde decupajul regizoral al unui scenariu de film, inspirat de opera „O scrisoare pierdută”, a lui Ion Luca Caragiale, a fost lansată, miercuri, la Muzeul Național al Țăranului Român din București. Volumul poartă semnăturile scenaristului Titus Popovici și regizorului Mircea Cornișteanu și a fost publicat de Editura Muzeului Literaturii Române, oferind o imagine cuprinzătoare atât a lumii autorului, cât și a lumii contemporane.
Cartea prezintă primul scenariu de film după capodopera dramaturgiei românești și, pe lângă personajele piesei, opera mai adaugă aproape o sută de alte personaje, luate din întreaga operă caragialiană, proză, teatru, jurnalistică sau corespondență.
Despre carte au vorbit criticul de film Manuela Cernat, președintele Uniunii Cineaștilor, Laurențiu Damian, regizorul artistic Dominic Dembinski, directorul Muzeului Național al Literaturii Române, Ioan Cristescu, jurnalistul Mihai Tatulici, regizorul de teatru Mircea Cornișteanu, iar evenimentul a fost moderat de directorul Muzeului Național al Țăranului Român, Virgil Nițulescu.
„Pentru mine, «Scrisoarea pierdută» a însemnat ceva în viața mea, în formarea mea ca om, iubitor de teatru, de film, de artă, în general, și îi sunt recunoscător lui Mircea Cornișteanu că mi-a încredințat mie, astă-seară, rolul de moderator. Sincer, citind aceast scenariu, ne-a părut foarte rău că nu s-a realizat. Paul Everac este un om pentru care n-am avut niciodată nicio simpatie, tocmai pentru că l-am cunoscut. A distrus, efectiv, acest lucru, este foarte păcat. Cultura română a trecut adesea pe lângă niște șanse pierdute și astăzi n-o să le mai putem recupera niciodată”, a declarat Virgil Nițulescu.
„Titus Popovici și Mircea Cornișteanu au căutat să îi dea o unitate operei lui Caragiale”
Directorul Muzeului Național al Literaturii Române, Ioan Cristescu, este de părere că Titus Popovici și Mircea Cornișteanu au reușit să-i confere scenariului de film o unitate, „fără să piardă spiritul și unitatea lui Caragiale”.
„Ce au făcut cei doi, Titus Popovici și Mircea Cornișteanu? Au citit opera lui Caragiale și, dincolo de zona cronologică de care vorbea Virgil Nițulescu, au căutat să îi dea o unitate. Unitatea aceasta este dată fără să piardă spiritul și unitatea lui Caragiale. Unitatea aceasta, aici, este dată din multe alte elemente, care apar în opera lui Caragiale. În primul rând, de aspectul epocii, și, în momentul în care vedem actualizări ale «Scrisorii pierdute», avem de-a face cu ideea aceea – din punctul meu de vedere, tâmpită – Shakespeare, Caragiale sau alții, contemporanii noștri, înțeleși greșit.
Contemporanizarea aceasta este greșită atâta timp cât este la îndemână. O contemporanizare se face prin aluzie, se face prin metaforă, se face prin multe alte elemente, multe alte tehnici – și sigur, cinematografia are mult mai multe tehnici la dispoziție decât literatura – așa încât, în momentul în care s-a vorbit despre un film după Scrisoarea pierdută, astăzi, nu ar trebui, după părerea mea, să punem politicienii în costume. Cu toții îi vedem, nu ne-ar mai fi de folos. Haideți să lăsăm politicienii secolului XIX acolo unde sunt ei și să-i vedem pe policienii noștri, să vedem că nu s-a schimbat nimic”, a afirmat Ioan Cristescu.
La rândul său, criticul de film Manuela Cernat a spus că propunerea lui Ioan Cristescu ca această carte să devină material didactic pentru studenții de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București „este o foarte bună idee”, considerând că acest text este „foarte incitant”.
„Vreau să-i mulțumesc lui Mircea pentru că a dat o nouă dimensiune «Scrisorii pierdute», o scrisoare pierdută care, după mine, în filmografia recentă românească, are un echivalent în filmul lui Mircea Daneliuc, «Senatorul melcilor» – nu pentru că ar avea vreo legătură cu un personaj politic, ci pentru că descrie o faună politică foarte similară celei aduse pe scenă de Ion Luca Caragiale.
Este o foarte bună idee a domnului director al Muzeului Literaturii Române ca acest text să fie studiat și să intre, într-un fel, și într-o discuție publică, pentru că sunt convinsă că cei de la universitatea de la UNATC vor avea cum diseca acest text foarte incitant, care poartă și pana lui Titus Popovici, un personaj, sigur, enervant, dar cel mai bun scenarist al României. Îi mulțumesc lui Mircea Cornișteanu că mi-a dat ocazia să evoc niște nume celebre din istoria culturii contemporane și să sper că, totuși, proiectul lui va prinde aripi cinematografice”, a precizat Manuela Cernat.
„Este un decupaj aplicat, în care un actor poate să-și manifeste nu doar replica, ci și gândul”
Președintele Uniunii Cineaștilor din România, Laurențiu Damian, a explicat că volumul prezintă un decupaj regizoral aplicat la starea personajelor, unde există „foarte multe zone scenografice de mahala, de oraș, de senioraș, de ulițe”.
„În primul rând, nu este un decupaj elitist, este un decupaj aplicat – aplicat la personaje, aplicat la starea personajelor, se folosește foarte mult gros-planul și prim-planul, în care un actor poate să-și manifeste nu doar replica, ci și gândul. Este un decupaj care folosește foarte mult plain-air-ul, adică avem foarte multe zone scenografice de mahala, de oraș, de senioraș, de ulițe, de toată încrengătura această scenografică, care dă o dimensiune și care are o cu totul altă semnificație și dă o altă stare.
De ce spun că m-a surprins? Pentru că, în primul rând, foarte puțini dintre regizori mai scriu decupaje. Se practică o formulă din aceasta de inspirație – mergem la filmare – se poartă mult planul-secvență, care te duce spre o teatralitate, iar acest scenariu scris, totuși, de un regizor de teatru, paradoxal, nu este teatral”, a menționat Laurențiu Damian.
Regizorul artistic Dominic Dembinski a asemănat opera creată de Titus Popovici și Mircea Cornișteanu cu romanul „Ulise”, al scriitorului irlandez James Joyce, unde „apar tot felul de personaje secundare” și „se creează o planetă, un univers”.
„El, împreună cu regretatul Titus Popovici, au făcut un lucru miraculos, pentru mine – vedeți cât l-am frunzărit, ca și cum mâine mă duc la TVR și pun în scenă Scrisoarea lui Mircea, care este foarte bună. O să mă axez pe un singur lucru: de câte ori l-am citit și l-am recitit pe Caragiale, mi se părea că rezonează cu un autor foarte depărtat de el, și geografic, și stilistic.
Și pentru că îl sărbătorim și pe el, în zilele acestea, și pe Caragiale, mă gândesc la James Joyce – la James Joyce, în «Ulise», unde apare acest personaj care bântuie, ca un Mitică, prin Dublinul din acele zile, și seamănă foarte tare cu lumea pe care Mircea a creat-o în jurul lui. Apar tot felul de personaje secundare, de drumuri care sunt închise, drumuri care sunt deschise, se creează o planetă, un univers.
Parcă trăiam, citind această cărticică, în satul Macondo, al lui Gabriel Garcia Marquez. Îi mulțumesc pentru deliciul acesta pe care mi l-a făcut Mircea și îi promit că, atât cât oi mai putea sta în televiziune, să-i conving pe colegii mei să se întoarcă și să citească această carte, care poate să devină un film de referință, pentru că deja structura de rezistență este făcută”, a spus Dominic Dembinski.
„Eu cred că scenariul este atât de bun încât merită să fie cunoscut”
Coautorul cărții, Mircea Cornișteanu, a relatat că scenariul conceput de el și de Titus Popovici, în urmă cu 30 de ani, nu a putut fi ecranizat, deoarece dramaturgul Paul Everac, aflat la conducerea Televiziunii Române la vremea respectivă, a oprit începerea filmărilor, scriind pe proiectul de deviz pe care trebuia să-l aprobe: „Nu se aprobă din varii motive”.
„Singurul lucru care m-a făcut să public cartea este faptul că nu prea mai am mult de trăit printre dumneavoastră și acest scenariu pe care l-am scris împreună cu Titus Popovici acum 30 de ani, dacă nu apucam să-l public, murea odată cu noi, cu Titus și cu mine. Eu cred că este atât de bun încât merită să fie cunoscut, chiar dacă n-a reușit să devină film, din cauze pe care le-ați văzut și le-ați auzit mai înainte.
Dacă n-a apucat să devină film, măcar să poată fi cunoscut că a existat o încercare de a face primul film după «Scrisoarea pierdută» a lui Caragiale, primul film-film, nu teatru filmat și că, cine știe, poate s-o găsi vreodată cineva care, având la îndemână un scenariu atât de bun – tot așa, după părerea mea, dar și după altora, după cum ați auzit în seara asta – să se apuce să se lupte pentru a-l face.
Eu nu mai pot să-l fac ca regizor, pentru că nu mai am forța fizică să mă înham la o muncă uriașă, cum e realizarea unui film în zeci de locații și cu o sută de actori. Acesta este motivul, am dorit ca el să rămână posterității și îi mulțumesc din suflet lui Ioan Cristescu, directorul Editurii Muzeului Literaturii Române, care a fost alături de mine și care a publicat acest scenariu, drept o operă literară de patrimoniu”, a explicat Mircea Cornișteanu.
Întrebat dacă este de părere că va fi posibilă o ecranizare a acestei opere, în viitor, regizorul de teatru a mărturisit: „Fără îndoială că este posibilă, așa cum a fost acum 30 de ani și din cauza unui nefericit personaj nu s-a mai făcut film. El oricând este posibil să fie punctul de plecare al unui film foarte bun – nu despre «Scrisoarea pierdută», ci despre lumea lui Caragiale, care este lumea noastră și care a fost, este și va rămâne așa cum a intuit-o, a văzut-o și ne-a arătat-o Ion Luca Caragiale”.
CITEȘTE ȘI:
Lansare de carte | Culiță-Ioan Ușurelu – ”Dialoguri polifonice. O sută de interviuri cu scriitori”