EXCLUSIV VIDEO | De ce a fost 2022 anul divorțurilor? Gabriel Diaconu: ”Restricțiile din pandemie au pus oamenii într-un context rigid și efectele nefaste au fost psihotraumă, depresie, anxietate. Era previzibil că unele mariaje nu vor rezista”
This browser does not support the video element.
Ultimii trei ani în care lumea s-a confruntat cu restricțiile din pandemia de coronavirus a generat și o rată în creștere a divorțurilor. Cupluri care păreau bine consolidate, care afișau fericire sau chiar erau fericite, au ajuns la separări, unele urmate și de scandaluri.
2022 a fost “anul divorțurilor”. Dincolo de celebritățile naționale și internaționale care s-au despărțit, unele chiar după mulți ani de căsnicie, cum sunt Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf, altele după doar câteva luni, cum este cazul Simonei Halep și al lui Toni Iuruc, sunt multe alte cupluri care au ajuns la divorț în anii pandemiei.
Statisticile oficiale arată că, în România, în primul an al pandemiei, în care au fost și cele mai dure restricții, a fost o scădere a numărului divorțurilor, de la 30.197 în 2019 la 22.785 în 2020. A urmat în 2021 o creștere a numărului divorțurilor, care au ajuns la 27.024 în al doilea an al pandemiei. Apoi, când măsurile restrictive s-au mai relaxat, în 2022, al treilea an al pandemiei a avut o nouă scădere a numărului divorțurilor, la 23.210.
Un divorț ajunge să rănească, separarea are efecte asupra celor care au format un cuplu. În interviul acordat la GÂNDUL EXCLUSIV, medicul psihiatru Gabriel Diaconu are o opinie de specialist asupra acestui subiect, mai ales că se confruntă la cabinet cu pacienți care au mari probleme din cauza rupturii iremediabile de partener.
Forța restricțiilor din pandemie a produs psihotraumă, depresie, anxietate
Medicul psihiatru a explicat care au fost cauzele care au generat despărțiri după perioada de restricții din timpul pandemiei de coronavirus. Gabriel Diaconu spune că aceste măsuri au dus nu numai la divorțuri, ci și la despărțiri în cazul concubinajelor, dar acestea nu se regăsesc în nicio statistică.
“Statistica mea anecdotică nu cred că este generalizabilă la populația României. Și acesta este iarăși un subiect destul de «zemos», dacă stai să te uiți mai atent. Pentru că în orice țară sau în orice areal, la orice moment, oamenii formează sau încep cupluri și termină cupluri, oamenii se adună și se despart.
Noi nu ținem un răboj al despărților în relație decât în raport cu un grad de legitimitate, de-aia, de exemplu, vorbim de divorțuri. Dacă sunt doi oameni care au stat informal și ilegitim într-un fel de concubinaj niște ani și se despart, n-o să apară nicio statistică.
Un lucru care merită o investigație ulterioară este că unul din efectele absolut nefaste ale pandemiei, dar nu prin forța germenului, cât prin forța măsurilor sanitare, a fost psihotrauma, distres emoțional, depresie, anxietate, tot creuzetul ăsta care a atins inclusiv calitatea vieților. În momentul în care măsurile acestea au pus niște oameni într-un context rigid de viață, claustru de viață, era cumva previzibil că unele mariaje nu vor rezista”, a spus Gabriel Diaconu.
“Între ventilație mecanică și un divorț, oricând, importantă este viața”
Întrebat dacă în acest timp, în care ambii parteneri, cu copii sau fără, au fost prinși între patru pereți și observația lor a fost direcționată mai tot timpul pe partener, pe atitudini care alteori nu generau conflict sau agresivitate verbală, dar în noul context s-au transformat în critici repetate, medicul Gabriel Diaconu a spus că nu doar închiderea oamenilor în casă a dus la toate aceste situații, ci faptul că, odată cu interdicția, a lipsit comunicarea celor doi parteneri cu alte persoane capabile să îi sfătuiască sau să facă terapie de cuplu pentru salvarea relației.
“Lângă Sighișoara este o biserică fortificată, la Biertan, unde este o comunitate de sași destul de bogați, destul de învățați și care se lăudau că au cea mai mică rată de divorțuri din aria aia a lumii. În caz de sfadă, în caz de amenințare de divorț sau în caz că nu funcționa ceva în cuplu, îi închideau pe oameni acolo – nu mai știu cât stăteau, 40 de zile, două luni – până la punctul la care, dacă și după timpul acela, tot voiau să divorțeze, urmau să divorțeze. Dar majoritatea – spune legenda sau povestea – se împăcau în timpul ăla.
Acum, transpune povestea din Biertan în 2020, în pandemie, și iată că nu se confirmă ipoteza zero, dacă închizi oamenii în apartamente … Bine, acolo venea preotul și ținea ore de terapie, consiliere spirituală cu membrii congregației. Aici, n-a stat nimeni de vorbă cu oamenii respectivi.
Nu este vorba doar de faptul că oamenii s-au trezit între patru pereți, pentru că n-aveau voie să iasă după o anumită oră afară. Întreg ecosistemul de asistență medicală, sanitară, psihologică a fost profund tulburat. Unde să te duci?
Îmi aduc aminte, colegii mei făceau ședințe online în perioada aia în care nu ne puteam vedea fizic în cabinet. Dar, chiar și așa, accesibilitatea a fost mult zădărnicită.
Cu toate acestea, între eficiență respiratorie acută și ventilație mecanică și un divorț, oricând, importantă este viața, divorțul fiind o instituție luminată. Cât de multe dintre aceste decizii vor fi sanogene? Nu vom ști niciodată.
Am avut spețe, situații, cazuri în care, din toate informațiile, din absolut toate poveștile unuia sau ambilor parteneri de cuplu, sau altor membri ai familiei, funcționarea prepandemică a cuplului a fost absolut firescă. După care vine «momentul zero», după care vine 2020-2021, după care ceva se întâmplă și cuplul se rupe.
Este o chestie pe care iarăși o discutăm, pentru că este printre acele elemente care inițial nu au fost deloc luate în considerare”, a explicat psihiatrul Gabriel Diaconu.
Țara care a dat “permisie de a merge la amantă” în timpul restricțiilor din pandemie
Medicul psihiatru Gabriel Diaconu subliniază că, în astfel de situații, sunt foarte importante măsurile care ajută la sănătatea cuplului și a dat ca exemplu măsura inedită luată de Danemarca, prin acea “permisie de a merge la amantă”.
“S-ar putea ca singura țară din lume care măcar marginal și-a imaginat, la politici de sănătate publică, impactul ăsta al vieții de cuplu să fi fost Danemarca, unde în măsurile de prevenție sanitară au inclus permisia de a merge să-ți vezi amanta. Adică au extins vizitele conjugale. Sper să nu vorbesc prostii, dar mi-aduc, totuși, clar aminte că a existat o astfel de măsură, care a fost, evident, luată mai mult sau mai puțin în râs de restul lumii.
Dar, iată că, la trei ani distanță de la niște momente foarte crâncene, de fapt, pentru umanitate, discutăm inclusiv despre asta. Ar trebui să ajungă pe o masă în ceea ce privește bune practici în luarea de decizii când vine vorba de o amenințare cu o bacterie, cu un virus transmisibil și care cere din partea autorității niște măsuri”, a detaliat Gabriel Diaconu.
”Sunt oameni care, după pandemie, au devenit profund claustrați, s-au alienat social”
Medicul psihiatru a mai spus că, deși măsurile restrictive din pandemie au fost demult ridicate și viața a revenit la normalitate, la trei ani de la momentul în care oamenii au fost obligați să stea în case, sunt încă unii dintre ei care în continuare refuză să iasă.
”Suntem în 2023 și eu continui să am pacienți care, de la momentul 2020, când am intrat în regim hibrid sau telemuncă, n-au mai ieșit nici acum.
Sunt oameni care între timp au devenit profund claustrați, care nu dorm bine, care nu mănâncă bine, care au băut mai mult alcool, care au luat kilograme în greutate, care sub o formă sau alta s-au alienat social.
Avem izolatoare în penitenciare ca mijloace de puniție, avem inclusiv rapoartele privind manualul de tortură, al anumitor servicii de informații, unde izolarea era folosită. Dar noi, acum, ca angajatori dârji ai țării, continuăm să preferăm ca oamenii să stea acasă? Nu e ok. Și când vine vorba de asta, evident, sfatul este: «Pleacă de acasă!»
Citeam o statistică cu privire la faptul că unul din fenomenele postpandemice, care era cumva neprevăzut, este că din ce în ce mai mulți oameni nu mai vor să muncească. Mi s-a părut hazlie inițial treaba asta, după care m-am speriat un pic și mi-am spus: stai puțin …”, a explicat Gabriel Diaconu.
”Incriminăm prostituția, dar glorificăm soluții de tip TikTok sau OnlyFans”
Medicul psihiatrul a vorbit și despre importanța sănătății sexuale, despre efectele cenzurii și lipsa de reglementare.
“Înainte de ecosistemul ăsta, a existat perioada de infatuare cu videochat. Înainte de perioada de infatuare cu videochat, a existat industria sexului, industria filmelor pentru adulți, care era mai mult sau mai puțin romantică. Înainte a fost playboy și înainte au fost bordelurile.
Poți să observi specia asta culturală, care este totuși înaltă, adaptativă și cu o rată mare de mutageneză, că încă își mai face simțită apariția și încă, într-un fel sau altul, înșală încrederea anumitor femei care văd în astfel de habitate o soluție, pe de o parte, de a face un lucru puțin compromițător, dar pentru o sumă suficient de mare. Or asta e o propunere vitriolică, realmente: ce-ai face pentru un milion de dolari? Este o licitație diabolică.
Principala problemă pe care o au statele este că perpetuu, periodic, în fața unei astfel de industrii care este totuși abuzivă în corp, în nucleu, nu avem reguli, nu avem legi.
Ideea nu este să ai cenzură, ideea este să ai reglementare, ideea este să ai sănătate. Ultima persoană care a dat în România o lege cu privire la sănătatea sexuală este, din păcate, psihiatrul. Mai exact, doctorul Tomescu (Petre Tomescu, fost ministru al Sănătății, a fost inițiatorul legii prostituției din 1943 – n.r.) a fost cel care a introdus politici de sănătate în lupanarele Bucureștiului, de exemplu. Asta se întâmpla acum 80 de ani, aproape un secol. Și noi, în 2023, încă mai avem genul ăsta de pudori.
Pe de-o parte, incriminăm prostituția și, pe de altă parte, glorificăm soluțiile acestea digitale de tip TikTok, Instagram sau OnlyFans. Este noaptea minții și spune, de fapt, cât de puțin a evoluat lumea în care trăim la nivel de lege.
Dacă stai să te uiți la indicatorul privind sănătatea mintală, copii, adolescenți, femei tinere, niciodată în istoria României nu a fost atâta precaritate. Poate că filosofia de viață a unuia este spaima și coșmarul celuilalt. Aici nu vorbim de promiscuitate, realmente vorbim de politici de sănătate, unde ai niște indicatori foarte grei.
România continuă să fie țară de origine pentru trafic de persoane, prostituție, tot ce vrei. Este și țară de destinație pentru consumatori de droguri. În ceea ce privește industria digitală a sexului, tot ce înseamnă element abuziv, suntem una dintre țările furnizoare. Și, cu toate astea, cel mult avem conversații politicoase pe marginea fenomenului, se mai asmut în anumite momente niște deputați, senatori, conservatori și cu frică de Dumnezeu și care spun că n-ar trebui să deschidem discuții despre sex la vârste precoce, iar politicile sunt bonte”, a mai spus psihiatrul Gabriel Diaconu.
Despre legalizarea prostituției
Medicul psihiatrul nu spune tranșant dacă este cazul ca și în România să fie legalizată prostituția, dar susține că este nevoie de o discuție amplă pe acest subiect.
“Cred că este o discuție care nu poate să fie decisă într-un nucleu restrâns. Dacă mă întrebi pe mine, ca medic, sunt de opinie că, cu cât incriminezi mai mult o faptă, cu atât o arunci în subteran. Drept urmare, practicile sexuale ar merita reglementate. Discuția legalizării este o discuție dintr-o dată mult mai specifică.
La fel cum și consumul de substanțe de uz recreațional ar trebui reglementat. Că sunt unii oameni care țin morțiș, se simt ei mai bine dacă o chestie este în afara legii și care au o fantezie, un fetiș de-ăsta, să-i vezi legați, să-i vezi la zdup. Ți se pare că o țară este mai civilizată dacă legea pedepsește? Mie nu mi se pare că e țara mai civilizată dacă legea pedepsește”, a afirmat psihiatrul.
Reforma în sănătate mintală
Întrebat dacă, în calitate de consilier al ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, ar putea să discute politici de sănătate mintală și de sănătate a cuplului, medicul psihiatru Gabriel Diaconu a spus că deja a fost demarată cartarea serviciilor de sănătate mintală.
“Este un lucru pe care l-am început în ultimul an. Evident că a fost și rămâne un context pe care nu ni-l imaginam sau nu ni-l doream. Când ministrul Rafila și-a început mandatul, era un mandat de pandemie, cumva, era sfârșitul lui 2021, eram în plin debușeu. După care vine februarie 2022, începe conflictul din Ucraina și România, fiind țară vecină, a pus și continuă să pună umărul la tot ceea ce înseamnă asistența persoanelor deplasate din calea războiului.
România a văzut peste trei milioane de oameni care au traversat granițele, din care undeva la 100.000 sunt sub măsuri de protecție sau se află pe teritoriul României. Termenul refugiat a fost înalt dezbătut și intens dezbătut, și nu-i un sofism.
În ceea ce privește cartarea serviciilor de sănătate mintală, serviciul psiho-social, sunt multe proiecte. Fac reforma în sănătate mintală. Sunt lucruri care s-au întâmplat în 2022, care continuă în 2023 în ceea ce privește grupurile vulnerabile, sunt granturi, sunt bani care intră în sistemul de sănătate mintală.
Cred că este pentru prima oară din 2007-2010 când ne uităm atent la reforma profundă din sănătate mintală. Și nu-mi asum absolut niciun credit în sensul ăsta, pentru că rolul unui consilier nu-i tot una cu rolul unui angajat sau al unei direcții de minister, sau al unui ministru în general. Un consilier, așa cum ar trebui, dă un sfat bun, punctual, când este întrebat. Sunt momente în care, dat fiind domeniul de competență, dacă vei fi întrebat, tu poți să dai un răspuns care lămurește o situație”, a mai spus Gabriel Diaconu.
Urmărește interviul integral:
CITEȘTE ȘI: