Unul dintre cei mai temuți bătăuși care s-au impus pe străzile Capitalei după 1990 a fost Adrian Gheorghe, cunoscut sub numele de Ulise. Fost boxer de înaltă performanță, ajuns inclusiv challenger pentru o centură de titlu mondial, bărbatul a renunțat la viața sportivă și s-a impus în mediul extrem de periculos din cartierul studențesc Regie, la vremea respectivă una dintre destinațiile preferate ale celor mai brutali interlopi. Un moment de cotitură în cariera sportivă a lui Adrian Gheorghe a fost un meci cu Leonard Doroftei, în urma căruia a fost descalificat după ce l-a pus la pământ pe acesta, încă din prima repriză.
Timp mai bine de 15 ani după Revoluție, numele de Ulise îi făcea pe mulți să tremure, iar faima de bătuș de stradă a acestuia s-a întins aproape în toată țara. Implicat în sute de bătăi, una mai sângeroasă ca alta, fostul boxer a ajuns, în numai câțiva ani, respectat de toți liderii interlopi importanți.
Retras la Mogoșoaia, unde acum, ca orice bunic, își plimbă nepoțica, Ulise a dezvăluit, în interviul pentru Gândul, din dedesubturile boxului românesc și aventurile pe care le-a avut pe străzile Bucureștiului, pe lungul parcurs al trecutului său sângeros.
Ulise nu s-a ferit să vorbească nici despre relația pe care a avut-o cu lideri interlopi foarte cunoscuți, despre scurta prietenie cu ucigașul grec Kostas Passaris și despre afacerile cu armament pe care studenții proveniți din fostul spațiu sovietic le făceau direct din camerele de cămin ale cartierului studențesc Regie, pe care, ani la rând, acesta l-a controlat cu o mână de fier.
Fostul lider interlop povestește că și-a trăit copilăria într-o familie cu cinci copii, din satul Mătăsaru, județul Dâmbovița.
Cum nu avea de niciunele, copilul Adrian mergea frecvent la furat de nimicuri. La un moment dat, ajuns într-o curte, la furat de fructe, a fost tentat de o vioară pe care a decis să o ia cu el.
Așa a ajuns pentru, prima dată, la școala de corecție de la Găești, unde și-a dezvoltat calitățile de bătăuș. Atunci a realizat că este pasionat de box, sport pe care nu-l practicase, însă, niciodată, în mod organizat.
Ieșit de la „corecția” din Găești, Ulise a plecat în Capitală și s-a înscris la secția de box a clubului Metalul București.
Simpatizat de antrenorul său, Puiu Anton, care vedea în el un viitor mare pugilist, Ulise s-a transferat, împreună cu acesta, la clubul Rapid. Cum la momentul respectiv boxul românesc era foarte dezvoltat, iar baza de selecție a sportivilor care formau loturile naționale era una uriașă, era extrem de greu să obții un titlu național. Cu timpul, Ulise a reușit să urce și să devină campion național la amatori.
Ca sportiv al clubului Rapid, l-a cunoscut pe Traian Băsescu, pe atunci ministru al Transporturilor, dar și pe interpretul de muzică lăutărească Nicolae Guță, care, din postura de angajat al CFR, punea cu lopata piatră sub calea ferată și cânta pus de colegii săi, muncitori necalificați.
Fostul boxer a povestit și cum a decis să renunțe la boxul amator și să treacă la cel profesionist. După un meci cu Leonard Doroftei, care abia revenise de la Olimpiadă, Ulise spune că l-a pus jos pe adversarul său încă din prima repriză. Totuși, arbitrii au decis că lovitura nu a fost una corectă și l-au declarat câștigător pe Doroftei.
Considerându-se ”furat”, sportivul a făcut pasul către boxul profesionist, unde a avut rezultate foarte bune. Trimis carne de tun să lupte cu diferiți campioni din alte țări, care căutau meciuri de palmares cu sportivi din România mai slab cotați, Ulise i-a spulberat pe rând, înainte de limită. Șirul de victorii l-a propulsat până în poziția de challenger pentru o centură de nivel mondial, însă meciul nu a mai avut loc. Ulise lucra deja, alături de alți boxeri ai momentului, la restaurantul Shorley din Regie, unul dintre localurile cunoscute ale vremii. Acolo, obișnuiau să vină interlopi din tot Bucureștiul, iar bătăile se țineau lanț.
Numele său ajunsese să inspire teamă, iar acest lucru se dovedea extrem de profitabil din punct de vedere financiar.
„Chiar mă băteam mult, îmi era drag să mă bat. Când auzeam de unul că e prea periculos, deja simțeam o concurență”, spune fostul sportiv.
Așa s-a impus Ulise ca lider în Regie și puține lucruri se întâmplau fără știrea lui. Ca să ne facem o idee despre cât de periculos era pe atunci acest cartier studențesc, Ulise a explicat că acolo era un adevărat centru de vânzare pentru armele de foc aduse din spațiul ex sovietic.
„Fiind cămine de ucraineni, era cel puțin un cămin numai de ucraineni. Eu îi cazasem pe toți. Ei vindeau arme, la modă era atunci Uzi, care costa 500 de dolari și îți mai dădeau și gloanțe la el”, își amintește Ulise.
Despre recuperări, despre cruntele bătăi de stradă care fac din anii ‘90 cea mai sângeroasă perioadă din istoria modernă a Poliției Române, dar și despre prietenia cu ucigașul grec Konstantinos Passaris veți putea afla în a doua parte a interviului acordat de Ulise, în exclusivitate pentru Gândul.