EXCLUSIV VIDEO | Lansare de carte – GEORGI MILKOV, ”Povestiri din bagajul de mână”: ”Am încercat să storc mici bucăți de înțelepciune de la oricine”
Georgi Milkov – unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști bulgari – și-a prezentat, la București, cartea “Povestiri din bagajul de mână”. Volumul reunește amintiri ale autorului strânse din toată lumea, acolo unde l-au purtat pașii de ziarist. La evenimentul găzduit de ambasada Bulgariei au luat parte zeci de admiratori și cititori.
Cuvântul de deschidere i-a aparținut ambasadorului Bulgariei la București, Excelența sa Radko Vlaykov, în vreme ce corespondenta agenției bulgare de știri BTA, Martina Ganceva, a citit în fața audienței una dintre istorisiri.
La eveniment a luat parte și profesorul Nikolai Mihailov, președintele Consiliului de Supraveghere al Trace Group Hold, alături de care, de curând, Georgi Milkov a fost la Muntele Athos, experiență care se va regăsi în următoarea sa carte.
Autorul cărții ”Povestiri din bagajul de mână” a acordat un interviu, în exclusivitate, jurnaliștilor Gândul.
”România este o țară vecină și este lângă inima mea pentru că sunt născut la Vidin”
După șase luni, după ce v-ați prezentat cartea la Bruxelles, apoi la Berlin, acum sunteți la București. De ce România?
Înainte de toate, România este o țară vecină și este lângă inima mea pentru că sunt născut la Vidin, fix peste Dunăre, față în față cu Calafat, și am mulți prieteni români.
Și, probabil cel mai important, este că aici, în București, avem un ambasador foarte activ și, viceversa, în Sofia, voi, românii, aveți un ambasador foarte activ în Bulgaria. Acestea realizează ca această poveste să fie întreagă, doi oameni activi care își doresc să ajute și să adauge experiența profesională, lucrează împreună…
Și, Bulgaria și România sunt, nici nu știu cum să spun, blestemate sau binecuvântate să meargă împreună.
Deci, de aceea, după Bruxelles – care este capitala noastră europeană comună – și Berlin, unde am mulți prieteni și o uriașă comunitate bulgară, aici, în București, unde locuiesc și muncesc mulți bulgari, este locul perfect pentru prezentare și sunt foarte fericit pentru că sunt în continuare cuprins de emoții după întâlnirea cu compatrioții mei.
Georgi Milkov
Ce aveți în bagajul de mână, domnule Milkov, cu excepția povestirilor?
Înainte de toate este un pachet întreg de povestiri, de aceea i-am și pus acest nume cărții, pentru că întotdeauna călătoresc cu bagaj de mână. Nu este o glumă. Cu atâtia ani de călătorit știu exact ce am nevoie…
Pentru că-i normal, viața decurge normal, colectăm lucruri, punem o mulțime de lucruri în casă și la sfârșitul zilei devenim sclavii lucrurilor, multe dintre ele fără nicio importanță. Și când ești într-o situație, foarte concretă, foarte grea, foarte apăsătoare, realizezi că poți trăi fără atâtea lucruri.
Deci, cele mai multe lucruri sunt una, două, trei, patru, cinci probabil, nu mai multe, de aceea prefer să-mi canalizez atenția pe oameni, pe colegi, pe prietenii care merg cu mine, care merg cu mine pe drum, și nu pe bagaj. Deci, lucrurile din bagaj nu sunt atât de importante, cu excepția povestirilor.
Și aceste povestiri sunt “vitamine umane”?
Pot spune asta, da, este foarte bine, ați spus-o perfect, “vitamine umane”.
”Gaddafi a fost o persoană foarte complicată…”
Prezentați în carte experiențe jurnalistice. Ați scris despre Putin, despre Gaddafi, despre Șimon Peres. Care dintre ei este cel mai important pentru dumneavoastră?
Poate că din această listă de oameni îl voi alege fără îndoială pe Gaddafi, pentru că mi-am petrecut șapte ani din viață și din cariera profesională în Libia, în perioada lui Gaddafi. Am o mulțime de amintiri din Libia…
Și personală, pentru bulgari…
Gaddafi a fost o persoană foarte complicată. Am stors câteva cunoștințe vitale, ceva înțelepciune, se poate spune. Pentru că l-ați menționat pe Șimon Peres, am petrecut mult timp în Orientul Mijlociu, și am întâlnit o mulțime de oameni răi și oameni foarte buni, oameni blestemați și oameni binecuvântați.
Shimon Peres a fost un tip care mi-a atras atenția pentru că el a fost omul păcii. Când am făcut un interviu cu el, era deja președintele Statului Israel, și l-am întrebat «Domnule președinte, v-ați petrecut toată viață încercând să faceți pace cu palestinienii și la sfârșitul zilei, pentru că era deja în vârstă, pentru că nu era niciun viitor, nimic la orizont, să ne spuneți că ar putea fi o înțelegere de pace, nu te simți trist»?
Și mi-a spus ceva ce-mi voi aminti întreaga mea viață: «Uite, tinere, pesimistul și optimistul mor în același fel, dar trăiesc diferit». Deci, aceasta este o mica înțelepciune pe care am luat-o în suflet și o voi duce cu mine atâta vreme cât voi fi pe acest pământ. Și am încercat să storc mici bucăți de înțelepciune de la oricine am întâlnit pe parcursul drumului meu.
Georgi Milkov
Povestirea despre Vlad Țepeș, necunoscută de români
Trebuie să vă întreb, ca român: aveți un capitol despre Vlad Țepeș – Dracula, despre “Capul lui Dracula”. De ce?
Se află în partea cărții în care sunt curiozități. Este mai mult ca o curiozitate deoarece Țepeș – Contele Dracula este un clișeu, clișeu mondial. Toată lumea cunoaște Dracula. E la fel ca Veneția. Când spui Veneția, știi că sunt canale, chiar și dacă nu ai vizitat Veneția, știi că Veneția este un oraș minunat, cu multe canale.
Dar, dacă mergi la Bologna, cauți despre orice, dar numai după canale nu. Pentru că, știți, canale înseamnă Veneția, dar Bologna este un oraș minunat cu o mulțime de canale, dar sunt acoperite. Deci este o istorie în cartea mea, este o mică fereastră, ca o gaură în perete, deschizi fereastra și vezi canalele din Bologna. Este o curiozitate.
Aceeași poveste și cu Dracula, Dracula și toată povestea lui. Dar unde este trupul lui Dracula? Chiar și în România dezbateți este la Snagov, este în altă parte? Dar este un trup fără cap. Unde este capul lui Dracula? Și, bineînțeles, dacă știi povestea, nu imaginea creată de Bram Stoker a lui Dracula, ci imaginea istorică știi că a fost decapitat și capul i-a fost arătat sultanului.
Este o poveste veche în Istanbul, în Galata, în locul unde capul i-a fost atârnat pe stradă, și această stradă, până de foarte curând, s-a numit Voievoda Han, pentru că este în continuare un loc unde se vede scrisul Voievoda Han. Deci, de secole, acest loc se numește Voievoda Han din cauza lui Dracula. Și este o poveste minunată. Dacă sapi mai mult, probabil că nu vei descoperi capul lui Dracula, dar vei descoperi tot mai multe bucăți de istorie uitate de mulți ani. Acestea m-au ispirat.
Georgi Milkov
”Nu cred că ziariștii se pensionează vreodată”
Am discutat despre excursiile dvs, ca un călător, dar ca jurnalist, în primul rând, ați fost reporter sportiv. Ați trăit timpul generației de aur a Bulgariei cu Stoicikov, Balakov, Penev, Berbatov… Noi i-am avut pe Hagi, Popescu…
Da, zile minunate!
De ce ați ales politica externă și corespondent de război, în locul sportului?
Am fost atras de politica externă de foarte mulți ani, iar sportul definește anul 1994, când bulgarii au fost foarte fericiți cu ceea ce au făcut acești tipi la Cupa Mondială în Statele Unite. Noi am fost locul 4. De atunci, aduceți-mi aminte, aproape 30 de ani, nu am văzut niciun alt succes.
Din nefericire, toți acești tipi, care ne-au făcut fericiți atunci, au îmbătrânit, sunt, în continuare, mari vedete, dar nu văd pe nimeni din generația tânără care să ne facă fericiți din nou. Nu știu despre România, este o poveste tristă pentru Bulgaria…
Aceeași poveste și aici…
De aceea am ales politica externă, este mult mai ușoară și probabil vei descoperi mult mai ușor ceea ce te face fericit, decât în sport.
Și v-a rafinat cariera! Acum sunteți redactor-șef. Se poate spune că sunteți în vârful carierei?
Este o întrebare legată de ceea ce simți pentru că odată ce ești jurnalist, toată ziua ești jurnalist. În cazul meu! Pentru că știu ziariști bulgari proeminenți, băieți și fete foarte talentați, care au fost jurnaliști excelenți și în ultimii ani profesia noastră a devenit nu foarte atractivă și au sărit în PR sau în politică sau oriunde și nu au mai stat în presă. Ceea ce e păcat.
Și am decis – oricât m-ar costa, să rămân în jurnalism, cu exepția anului trecut, când… nu aș spune că am devenit scriitor pentru că asta-i jurnalism, mi-am strâns povestirile jurnalistice într-o carte, dar… Corespondent în străinătate, corespondent de război și apoi redactor-șef este o carieră normal, cred, pentru un ziarist.
Dacă nu sunt la conducerea unei reviste sau a unui ziar, cred că aș rămâne ziarist. Chiar și când mă voi pensiona, pentru că nu cred că ziariștii se pensionează vreodată. Acesta este destinul meu să fiu mereu jurnalist.
Georgi Milkov
Experiența de la Muntele Athos, în următoarea carte
Nu cu mult timp în urmă v-ași aflat într-o călătorie diferită, o călătorie a inimii, la Muntele Athos, alături de profesorul Nikolai Mihailov. Ce ați simțit în această aventură? Ce ați simțit pe acel munte?
Muntele Athos, Republica Monastică de la Muntele Athos, este un loc extraordinar. Nu este un loc din această lume, adică lumea în care trăim e una, și lumea de la Muntele Athos este total diferită.
Toți oameni care au vizitat Muntele Athos vor știi ce am în minte. I se spune Republica Monastică dar este o republică a înțelepciunii, o republică a credinței. Chiar și timpul este diferit acolo. Viața umană nu contează. Sunt din belșug alte lucruri mult mai importante.
Când intri la Muntele Athos, într-adevăr ai nevoie de o viză specială, dar cred că este ca și cum ți-ai da jos hainele și pantofii și intri în acest loc cu dorința de a deveni o altă persoană. Și dacă intri cu acest sentiment, cu siguranță vei vedea miracolul.
Sunt foarte recunoscător profesorului Mihailov pentru ceea ce am trăit împreună la Muntele Athos. Vizita de atunci a fost legată de o icoană foarte specială, o imagine foarte importantă a Maicii Domnului, într-una din mănăstiri, Mănăstirea Hilandar. Este una sârbească. Dar nu voi specifica pentru că există românescă, bulgărească, grecească, cipriotă, rusească… Dar în ortodoxie nu există naționalitate, ne simțim toți ca frații.
A fost un sentiment foarte, foarte special… intrând acolo, trăind cu călugării, a fost precum o comunicare, un fel special de comunicare cu această imagine a Maicii Domnului, înconjurat de acest loc sfânt. Și când ieși, te simti ca o altă persoană, cred că este foarte greu de explicat, pentru că este irațional.
Georgi Milkov
”Cu siguranță îmi doresc să scriu altă carte…”
Este totul despre suflet…
Este irațional ce simți mergând acolo și când pleci. Dar a fost poate un subiect pe care îl voi pune în cea de-a doua carte pentru că necesită categoric mai multă explicație înțeleaptă decât vă dau acum.
Este ceea ce doream să vă întreb la sfârșit: ce va urma?
Cu siguranță îmi doresc să scriu altă carte pentru că, știți, mereu am refuzat să scriu cărți. Întotdeauna, când prietenii, oamenii din jurul meu m-au încurajat mereu «de ce nu aduni toate aceste povestiri pe care le ai într-o carte» și le răspuneam “nu, scrierea unei cărți este o treabă pentru bătrâni”. Adica asta am crezut că așa merge. Adică, îți trăiești viața, ești activ, când devii bătrân…
Îți scrii amintirile…
Te întorci la amintiri. De asta am refuzat mulți ani, dar am împlinit 50 de ani și editorul a încercat să mă convingă că vârsta de 50 de ani este bună ca punct de start în scrierea unei cărți. Și acum, când am această carte de câteva luni, am întâlnit atât de mulți oameni, mulțimi de oameni, cu discuții drăguțe și emoționante la adunări și într-un fel m-au încurajat să scriu cartea următoare. Asța că probabil acesta este drumul să devin grafoman, nu știu….
La un moment dat povestirile se vor termina, dar este cu adevărat total diferit de jurnalism… pentru că atunci când scrii ceva este azi, este acum, știrea și pleacă. Și urmează alta, și alta. Asta este ceva ca și cum…
Veșnic…
Da, veșnic. Deci, de ce nu încă una…
Vă mulțumesc tare mult și succes!
Georgi Milkov – scurtă biografie
Georgi Milkov a lucrat ca jurnalist la “24 Chasa”, unul dintre cele mai mari trusturi media din Bulgaria, pentru mai bine de 30 de ani. La vârsta de 21 de ani, în vara lui 1994, a început să lucreze ca intern la ediția de seară a rubricii sport, dedicată Cupei Mondiale din SUA
- După Cupa Mondială, a trecut la departamentul “Politică”, acoperind noul partid înființat de Ivan Slavkov, directorul postului național de televiziune. Apoi a acoperit activitatea Ministerului Afacerilor Externe
- A scris despre cele mai importante evenimente de la Tripoli, în criza cadrelor medicale
- A fost corespondent militar în Afganistan și Iraq, a transmis din alte zone de conflict din Orientul Mijlociu și Africa
- Poveștiri interesante au fost culese în perioadele în care a lucrat în Coreea de Nord, Asia și America Latină
Este primul câștigător al reality-showului Africa: The Stars must have gone, difuzat de BTV, și este redactor-șef al revistei TREND.
Citește și:
VIDEO | Borna de 1.000 de km de autostradă, atinsă luna viitoare. Sorin Grindeanu: „Sunt în grafic”
Al doilea cel mai lung POD RUTIER din România, de pe A7, prinde contur în apropiere de Buzău