EXCLUSIV VIDEO | Povestea imnurilor naționale ale României, de la ”Marșul triumfal” de acum 160 de ani la Deșteaptă-te, române!”. Cum a schimbat Ceaușescu versurile cântecului lui Ciprian Porumbescu pentru a-l face imn în comunism

Imnul național reprezintă o compoziție muzicală care urmărește să evoce personalitatea unei națiuni, să pună în lumină evenimente glorioase și eroice din istoria unei țări, din tradițiile și reușitele unei națiuni. Un imn este o carte de identitate simbolică a unei națiuni, cântat în cadrul unor evenimente politice sau sportive majore. Anul acesta, celebrăm 175 de ani de la publicarea actualului imn național, „Deșteaptă-te, române!”. România a avut șase imnuri în 160 de ani, alegerea și folosirea lor fiind explicată de istoricul Virgil Ștefan Nițulescu, directorul Muzeului Țăranului Român, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul.

Actualul imn a fost la origine un cântec religios, adaptat de Anton Pann, acesta fiind în strânsă legătură cu Revoluția de la 1848, având ca text versurile lui Andrei Mureșanu („Un răsunet”). Cu ocazia acestei celebrări, ar fi util să rememorăm totodată istoria sinuoasă a variantelor de  imn național pe care le-a cunoscut statul în decursul existenței sale.

Povestea imnurilor de stat ale României reprezintă o adevărată odisee istorică și culturală. Primul imn oficial al României datează din 1862, din timpul lui Alexandru Ioan Cuza. Era denumit „Marș triumfal/primirea steagului și a Măriei Sale, prințul domnitor”. Dacă în 1859, evenimentul istoric care a dus la Unirea Principatelor Române a fost alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca Principe domnitor atât în Moldova, cât și în Țara Românească, a trebuit să mai treacă o perioadă până când România să fie un stat oficial recunoscut de Imperiul Otoman și de puterile europene. Abia în 1862, când a fost recunoscută ca stat pe scena europeană, România a avut nevoie de un imn național.

”Marșul triumfal”, primul imn al României, din 1862

Istoricul Virgil Ștefan Nițulescu a trecut în revistă, în interviul acordat pentru Gândul, episoadele când statul român a avut oficial anumite imnuri, în funcție de epoca istorică.

”Deși imnul nostru actual «Deșteaptă-te, române!» a fost interpretat în public prima oară în ziua de 28 iulie 1849, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, el nu a fost oficial imn al României niciodată până când, în mod legal și legitim, a devenit practic imn de stat al României, după 1989. Acest fapt a fost consfințit prin Constituția României adoptată în 1991.

Până atunci, «Deșteaptă-te, române!» nu a fost niciodată imnul României, deși era cântat întotdeauna ca un cântec patriotic. Să precizăm, însă: a fost cântat totdeauna ca un cântec patriotic, până când România a fost ocupată de armata sovietică. Atunci nu s-a mai putut cânta.

Dar, primul imn al României nu a fost «Deșteaptă-te, române!». România nu a existat ca stat recunoscut oficial decât în 1861-1862, când, în sfârșit, la 28 ianuarie 1862, am avut un singur Parlament, un singur Guvern. Între 1859 și 1862, am avut un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza. Dar, el nu era atunci un singur domnitor al Principatelor Române. Era în acea perioadă, în același timp, domn al Moldovei și al Țării Românești. Abia în 1862, Cuza a fost practic acceptat în sfârșit de către Imperiul Otoman și de către puterile protectoare europene drept singur principe al României.

În 1862, s-a pus problema ca România, ca nou stat pe scena europeană, să aibă un imn oficial și acesta a fost compus de un compozitor german, născut în Imperiul Habsburgic, Eduard Hübsch (1833-1894), violonist și capelmaistru. El a funcționat ulterior în cadrul Ministerului de Război al României, ca inspector general al muzicilor militare.

Imnul compus de Hübsch, care a trăit în România până în ultima clipă a vieții sale, s-a numit Marș triumfal. Era un imn cântat doar instrumental. Acest imn se cântă și azi, de către fanfarele militare, ca muzică de paradă. Acesta a fost imnul României până în 1881”, spune istoricul Virgil Nițulescu.

”Trăiască Regele”, imnul național al României timp de 66 de ani

Tot compozitorul german Eduard Hübsch a fost cel care a compus muzica imnului regal al României ”Trăiască Regele”, pe versurile poetului Vasile Alecsandri. Acesta a fost imnul de stat al României timp de 66 de ani, între 1881 și 1947. Imnul a fost preluat și inclus de George Enescu la sfârșitul lucrării sale Poema Română Op. 1, scrisă în 1898.

În 1947, odată cu ocuparea țării de către trupele sovietice și după lovitura de stat dată de comuniști, prin care a fost înlăturată monarhia, imnul regal a fost interzis. Chiar dacă monarhia română a fost desființată în decembrie 1947, atât Familia Regală, cât și simpatizanții monarhiei utilizează și astăzi acest imn, cu ocazia sărbătorilor și a evenimentelor naționale oficiale.

”Imnul regal este un imn care, pe bună dreptate, este și azi interpretat în multe ocazii, în primul rând pentru că este un cântec patriotic. În el se vorbește despre Rege și despre Dumnezeu care trebuie să protejeze Coroana Română. Imnul este o rugăciune înălțată către Dumnezeu pentru ca El să protejeze Coroana Română și România”, spune istoricul Virgil Ștefan Nițulescu.

”Zdrobite cătușe”, primul imn al României comuniste, din 1948

Instaurarea comunismului în România a dus, prin multe alte tragedii sociale, și la oficializarea unor caricaturi de imn național. Stilul proletcultist în care erau realizate aceste versiuni (imnurile din timpul deceniului negru al stalinismului) nu mai trimiteau către evenimente glorioase și eroice din  istoria țării. Aceste versiuni ideologizate de imn național îi omagiau pe Stalin și pe Lenin, vorbeau de clasa muncitoare și despre idealurile comuniste.

Este și cazul imnului național al Republicii Populare Române, cântat între 1948 și 1952. Versurile îi aparțin lui Aurel Baranga, iar muzica lui Matei Socor.

Ulterior, în perioada dintre 1953 și 1965, imnul național al Republicii Populare Române a fost cel a cărui muzică a fost compusă de același Matei Socor, iar versurile au fost scrise de Eugen Frunză și Dan Deșliu. Textul acestui imn reprezintă o înșiruire de osanale aduse ”poporului sovietic eliberator” și  ideologiei leniniste, spune istoricul Virgil Ștefan Nițulescu

”După lovitura de stat comunistă din 1947, când Regele Mihai I de România a fost înlăturat de la conducerea țării, când asupra țării s-a abătut un jug sovietic îngrozitor, comuniștii au pus evident problema schimbării imnului național. S-a pus problema să se creeze un nou imn de stat. Versurile acestui nou imn au fost scrise de Aurel Baranga, celebrul dramaturg. Textul se numește «Zdrobite cătușe».

În 1952, s-a schimbat Constituția României peste noapte, pentru că Stalin a hotărât că este o aberație faptul că în Constituție scria că România este stat suveran și independent. Ca atare, a fost schimbată rapid Constituția României. Au dispărut din textul Constituției «România, stat suveran și independent». S-a introdus în schimb un text de omagiere a «Armatei Roșii eliberatoare» și Uniunii Sovietice. În chiar Constituția României de la acea vreme scria acest lucru. Acestea au fost singurele «modificări». În rest, textul Constituției a rămas neschimbat. Trebuie să o spunem foarte clar: până în 1959, când ultimul militar sovietic a părăsit teritoriul României, țara noastră nu a mai fost de facto un stat independent.

”Te slăvim, Românie!”, imnul de stat timp de 13 ani, până în 1965

Odată cu schimbarea Constituției, s-a pus din nou problema adaptării imnului de stat la «noile realități politice». De data aceasta, versurile noului imn de stat al României au fost scrise de poeții Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica a compus-o același Matei Socor.

În acest nou text al imnului, denumit «Te slăvim, Românie!», apar versuri precum: «Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor/ Cu poporul sovietic eliberator/ Leninismul ni-e far și tărie și avânt». Imaginați-vă, dacă puteți, că aceste cuvinte apăreau în textul imnului oficial al României din acea vreme. Așa s-a cântat imnul de stat al țării până în 1965”, a mai precizat Virgil Ștefan Nițulescu.

Ceaușescu a schimbat versurile unui cântec patriotic dedicat Unirii Principatelor pentru noul imn adaptat ideologic

Proclamarea, în 1965, a Republicii Socialiste România, venea în urma rupturii comuniștilor români de Moscova, proces pregătit, încetul cu încetul, încă din anul 1961. Devenită Republica Socialistă România, țara noastră trebuia să aibă un nou imn oficial. Dar, fiindcă la acea vreme nu era o urgență impunerea unui nou imn, comuniștii români au decis să păstreze muzica vechiului imn ”Te slăvim, Românie!”, dar să fie cântat fără versurile cu care fusese cântat anterior.

”Piesa muzicală a fost interpretată exclusiv instrumental. De ce? În primul rând pentru că nu se mai puteau rosti versurile «Trăiască Republica Populară Română!», din moment ce România se numea atunci «Republica Socialistă România». Drept pentru care s-a cântat, începând cu anul 1965, același imn, dar fără text.

Țin minte că la toate meciurile internaționale de fotbal din acea vreme, toți fotbaliștii din diverse țări străine cântau imnurile țărilor lor cu versuri, în timp ce fotbaliștii români erau nevoiți să fredoneze imnul României fără cuvinte.

La un moment dat, Ceaușescu și-a dat seama că trebuie să rezolve această situație și s-a gândit el – fiindcă el, nu-i așa, se gândea la toate! – că trebuie să adoptăm ca nou imn al României un vechi cântec patriotic românesc «Pe al nostru steag». Textul este reprezentat de o poezie patriotică scrisă de Andrei Bârseanu, acest cântec patriotic fiind dedicat Unirii Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, de la 1859. Muzica acestui cântec a fost compusă de Ciprian Porumbescu.

Numai că nu se potriveau cuvintele cu realitățile comuniste. Așa că Ceaușescu s-a hotărât să schimbe el însuși versurile, să le adapteze în spirit ideologic. Dacă în textul inițial al cântecului, versurile lui Andrei Bârseanu sunau «Pe-al nostru steag e scris unire/ Unire-n cuget și simțiri/ Și sub măreața lui umbrire/ Vom înfrunta orice loviri», în versiunea ideologizată, adaptată de Ceaușescu însuși, textul suna așa: « E scris pe tricolor Unire/ pe roșu steag liberator/ Prin lupte sub a lor umbrire/ spre comunism urcăm în zbor»”, explică situația paradoxală istoricul Virgil Ștefan Nițulescu.

”Trei culori”, imnul României, din 1977, cu textul lui Ciprian Porumbescu schimbat de Ceaușescu

Efuziunile lirice ale dictatorului Nicolae Ceaușescu au fost repede lovite de o realitate ignorată de regimul său. Muzica noului imn al României, provenită din vechiul cântec patriotic românesc «Pe al nostru steag», a fost folosită înaintea regimului ceaușist de la București de către comuniștii albanezi, aceștia transformând cântecul lui Ciprian Porumbescu în imnul de stat al Albaniei. Bineînțeles, cu alte versuri.

După cum menționează și Virgil Ștefan Nițulescu, ”melodia imnului albanez este cea scrisă de compozitorul român Ciprian Porumbescu. Versurile imnului albanez au fost scrise de un poet aromân de origine albaneză. El a adaptat textul poetic al patriotului român Andrei Bârseanu la realitatea istorică albaneză. Linia melodică, însă, este identică cu cea a lui Ciprian Porumbescu”.

Istoricul mai spune că, în acea vreme, subalternii i-au explicat lui Ceaușescu că nu poate fi folosită această veche melodie patriotică românească, din cauza faptului că Albania făcuse deja imn de stat din ea, iar dictatorul de la București a ordonat să se găsească un alt cântec care să devină imnul de stat al României.

Atunci, Ceaușescu ar fi decis ca străvechiul cântecul patriotic «Trei culori», pe muzica și versurile lui Ciprian Porumbescu, să devină noul imn de stat al Republicii Socialiste România. Textul cântecul patriotic original făcea referire la cele trei culori ale steagului românesc (roșu, galben și albastru). Trebuie spus că tricolorul românesc a fost inspirat, după Revoluția de la 1848, de tricolorul Revoluției franceze, lucru similar și în cazul altor state europene.

Ceaușescu a schimbat și textul acestui cântec patriotic compus de Ciprian Porumbescu, pentru a-l face compatibil cu ideologia comunistă.

”În 1977 s-a adoptat legal acest nou imn al României, care a rămas imn de stat până în 1989, la căderea regimului comunist. Dar, ca un amănunt istoric foarte interesant, în 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei anticomuniste de la Brașov, muncitorii brașoveni au cântat în timpul protestelor lor un alt cântec patriotic – «Deșteaptă-te, române!».

Așa că, în mod  firesc, spontan, în decembrie 1989, când au avut loc demonstrațiile românilor care au dus la căderea regimului comunist, primul cântec care a venit în mintea tuturor românilor care au ieșit în stradă a fost «Deșteaptă-te, române!». Acesta a fost, nu altul. Și atunci, în mod evident pentru toată lumea, acesta trebuia să fie imnul!”, a spus istoricul Virgil Ștefan Nițulescu.

Virgil Ştefan Niţulescu este doctor în istorie și manager la Muzeul Național al Țăranului Român. Este, totodată, redactor șef la Revista muzeelor, membru în Comisia Națională Română pentru UNESCO, membru în Consiliul Științific al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel” și profesor asociat la Universitatea din București.