EXCLUSIV VIDEO | Povestea oamenilor din spatele deciziei CEDO care obligă România să recunoască și să protejeze familiile gay. „Suntem nimeni”

Florin Buhuceanu, cel care a dat, pentru totdeauna, numele deciziei istorice de la CEDO, și partenerul lui de viață de peste opt ani, Victor Ciobotaru, și-au spus povestea în platoul GÂNDUL EXCLUSIV și au explicat de ce au ales să se numere printre cele 21 de cupluri LGBT care s-au adresat Curții de la Strasbourg. După cinci ani, ei au câștigat, în primă cameră, în cauza „Buhuceanu și alții vs. România”, în care au cerut să aibă drepturi egale cu orice cetățean care vrea să își întemeieze o familie și care are protecția statului.

Florin (52 de ani) și Victor (35 de ani) nu se feresc să se declare o familie și toată lupta lor din ultimii ani are un singur scop, ca statul român să le recunoască acest drept și să îi protejeze din punct de vedere civil. Sunt primii care au semnat, cu nume și prenume, plângerea depusă la CEDO, care le-a dat câștig de cauză, în prima cameră.

Curtea a constatat în dosarul „Buhuceanu și alții vs. România” că România încalcă Articolul 8 din Convenția privind drepturile omului, care prevede dreptul la respectarea vieții private și de familie.

POLITICĂ Ilie Bolojan: „Premierul urmează să fie propus de PSD, iar ministerele urmează să revină, conform discuțiilor și ponderii fiecărui partid”

11:12

SPORT Marius Şumudică, despre Dinamo – Rapid. „Le-am zis că dacă voi găsi vreun bagaj îl arunc afară din stadion. Şi pe el şi pe bagaj”

10:58

Astfel, prin această decizie, România este obligată să elaboreze legislația prin care să recunoască familiie formate din persoane de același sex și să le protejeze, în caz contrar, riscă sancțiuni grave.

Au detaliat implicațiile acestei decizii experți în combaterea discriminării – președintele CNCD, Asztalos Csaba, dar și avocata celor 42 de români care s-au adresat Curții de la Strasbourg, Iustina Ionescu, dar Florin și Victor au fost invitați în platoul GÂNDUL EXCLUSIV tocmai pentru a cunoaște poveștile românilor din spatele deciziei CEDO, dificultățile cu care s-au confruntat după ce și-au asumat public identitatea sexuală și motivele care au declanșat nevoia de protecție din partea statului.

Cum a început totul

Povestea de dragoste dintre Florin și Victor a început acum aproape nouă ani, într-o Românie care nu îi consideră un cuplu. Florin, activist cu vechime în lupta pentru drepturile omului, s-a alăturat de aproape 30 de ani Asociației Accept, încă înainte de 2001, când relațiile homosexuale erau în afara legii, s-a implicat în coordonarea primului Festival al Diversității (2004) şi a primului marș Pride la București (2005).

Victor este licențiat în teologie pastorală și în sociologie, cu un master în politicile de gen și minorități și este, de mai mulți ani, unul dintre activiștii  care promovează drepturile comunității LGBT din România.

„Ne-am întâlnit într-un moment în care eu nu mă gândeam că mă pot îndrăgosti. Știam că sunt gay, dar nu credeam că sunt capabil să mă îndrăgostesc și să iubesc un bărbat, pentru că trăisem pentru foarte mulți ani într-un mediu ultraconservator, religios, care îmi băgase în cap doar aspecte negative despre cine eram eu ca persoană”, povestește Victor. Cu câțiva ani înainte de a-l cunoaște pe actualul partener de viață, el absolvise teologia.

„L-am întâlnit pe Florin, iar întâlnirea cu el avea să îmi schimbe înțelegerea despre cine sunt eu ca bărbat gay, mă descopeream din nou ca o persoană capabilă să iubească și căreia nu îi este nici rușine să și afirme acest lucru. Înainte de a-l întâlni pe Florin luasem decizia de a mă accepta ca persoană gay, numai că decizia pe care o luasem se bazase pe înțelegerea mea ca persoană gay, care era strict limitată la atracția sexuală, atât și nimic mai mult”, a detaliat Victor.

Erau vremuri în care el auzise vorbindu-se predominant de persoane gay doar în cheie sexuală. „Nu că este ceva greșit în atracția sexuală, dar în capacitatea mea de înțelegere nu încăpea și partea aceasta emoțional-afectivă, or, în momentul în care l-am întâlnit pe Florin, fără să îmi programez, pur și simplu m-am îndrăgostit de persoana extraordinară pe care o descopeream și atunci m-am înțeles, m-am descoperit și m-am acceptat cu adevărat ca persoană gay și am realizat că nu este absolut nimic greșit în a iubi pe cineva”, a mărturisit Victor.

„Nu am căutat o definiție a familiei, pur și simplu am devenit familie”

Florin se destăinuie la rândul lui, admițând că, exact la momentul întâlnirii nu a avut revelația că Victor este alesul lui, dar în scurt timp și-a dat seama dacă poate trăi cu persoana de lângă el. „Noi amândoi aveam convingeri creștine, aveam un background (formare – n.r.) teologic, asta cred că a ajutat, Victor era atunci în starea în care nu își făcuse outing-ul (recunoașterea publică – n.r.) propriu-zis sau cunoștea un număr limitat de persoane, ceea ce a contat pentru amândoi. E un tip de dinamică de relație care până la urmă conduce la niște schimbări și pentru mine, eram out de – n-aș îndrăzni să spun – de decenii”, își amintește Florin.

La începutul relației lor, Florin era deja un activist de notorietate pentru acțiunile sale, alături de Asociația Accept, pentru dezincriminarea homosexualității.

„Relațiile sexuale între persoane de același sex” erau pedepsite, până în 1996, prin articolul 200 din Codul penal românesc (din 1968) care prevedea pedepse cu închisoarea între un an și cinci ani. Ulterior, orice persoană risca pedeapsa cu închisoarea dacă relațiile homosexuale se desfășurau în public sau dacă acestea au provocat scandal public”. Articolul 200 din Codul penal a fost abrogat în 2001, deci cu aproape 14 ani înainte de întâlnirea care avea să fie baza familiei formate din cei doi invitați la GÂNDUL EXCLUSIV.

„Victor nu numai că a devenit gradual out, a devenit și un activist pentru drepturile noastre ca familie, pentru că foarte de curând ne-am simțit ca o familie. Nu am căutat o definiție a familiei, pur și simplu am devenit familie ca orice cuplu care decide să trăiască împreună. Nu-ți dă cineva legitimitate familistă, tu decizi pentru tine și partenerul tău, bărbat sau femeie, cum vrei să îți configurezi familia. Cred că ăsta e un punct important și, într-o măsură, de-asta am și ajuns în instanță, pentru că asta e miza ”, a povestit Florin.

Viața de cuplu gay în România, de la referendum la CEDO

„Nu ne-am planificat să fim belicoși”, răspunde scurt Florin, întrebat despre primii pași făcuți în calitate de cuplu consolidat, pe drumul spre Strasbourg. A fost o succesiune de întâmplări nu tocmai fericite care a dus la acutizarea nevoii de protecție din partea statului, dar, ca în cazul multor cupluri LGBT, momentele dificile din punct de vedere al sănătății sunt cele care declanșează de obicei cele mai multe semnale de alarmă.

„Eu, și pentru că sunt mai matusalemic, am o răbdare mai limitată. Totuși, am făcut o socoteală: din 2008 până acum câțiva ani a trecut mult timp de la prima inițiativă legislativă depusă în Parlament care voia să reglementeze situația cuplurilor necăsătorite, nu era doar pentru noi, cuplurile gay, era pentru orice fel de cuplu care nu vrea sau nu poate să se căsătorească în România, dar trebuie să fie protejată din punct de vedere legal pentru că avem acest drept constituțional fiecare dintre noi. Și era evident că nu există niciun fel de voință politică pentru a depăși acest impas. A apărut apoi referendumul constituțional anti-LGBT, care în mod vădit dorea să blocheze accesul nostru la acest drept, la viață de familie, referendum care a fost un eșec pentru inițiatori, evident, pentru Biserica Ortodoxă, pentru celelalte culte religioase și pentru partidele politice care l-au susținut”, rememorează Victor.

Eșecul inițiativei a constat atunci în faptul că nu s-a atins procentul necesar – a fost o participare la vot de 21% față de pragul de 30% – pentru ca referendumul să poată fi validat, iar în Constituție familia să să fie redefinită drept „căsătoria liber consimțită între un bărbat și o femeie”.

„Clar, românii nu și-au dorit asta. Și boicotul, a fost un boicot în toată regula la adresa politicienilor care voiau să speculeze politic prejudecăți în societatea românească. Este și un vot de blam pentru asemenea tip de manevră politică”, a comentat Florin, făcând referire la liderii politici ai anului 2018. „Au fost politicieni care au vrut să speculeze politic în folosul partidelor pe care le reprezentau sentimente, atitudini anti-LGBT. Era un referendum îndreptat împotriva unui grup minoritar, era nu numai o rușine, era o incitare la discriminare, practic în chiar inima textului constituțional, care trebuie să ne protejeze pe fiecare”, a precizat Florin.

Derulând aproape cinci ani pe repede înainte, de la referendumul din 2018, trecând de decizia Curții Constituționale a României în cazul Coman și Hamilton, de asemenea favorabilă recunoașterii cuplurilor gay, ce este diferit în cazul deciziei CEDO este că aceasta este obligatorie de aplicat în legislație.

„Este vorba de o decizie care practic somează România să respecte Convenția europeană a drepturilor omului. O dată ce suntem membri ai Consiliului Europei, o parte ce suntem parte dintr-un tratat, o convenție care ne apără drepturile fundamentale ale fiecăruia dintre noi, este firesc ca în asemenea situație, Curtea, 1.) să constate că această convenție este încălcată de România, și 2.) să spună foarte clar și explicit că este nevoie de o soluție juridică. Nu poate să spună o instanță, fie ea europeană, cum ar trebui să arate soluția”, a explicat invitatul în platoul GÂNDUL EXCLUSIV.

Valorile la care România a aderat prin semnarea acestor convenții și tratate o definesc ca țară democratică. „Nu e ceva care vine din afara României și ne contaminează, suntem parte dintr-un context al țărilor democratice care contează în lume și care are niște standarde. Atunci când vorbim de standarde, de fapt, practic, ce cere Curtea Europeană este unul minim. Și credem că legislația parteneriatului civil este un standard minim pentru protecția familiilor noastre, ca și, cred, pentru protecția familiilor formate din tineri, din alte minorități, romi, de pildă, care decid deliberat să nu se căsătorească, și acele familii care trăiesc în uniuni consensuale neînregistrate au nevoie de protecția acestui stat. Vom apela la politicieni să realizeze să nu e vorba doar de noi, e vorba de nenumărate tipuri de familii care trebuie să fie respectat de acest stat”, a subliniat Florin.

Care a fost declicul

Lupta pentru drepturile la viața de familiei a crescut în intensitate atunci când Florin și Victor au conștientizat mai profund lipsa unei siguranțe în fața dificultăților de zi cu zi, de sănătate sau privind dreptul de proprietate.

„Povestea noastră personală are de-a face cu zero drepturi în materie de viață de familie. Când cineva mă întreabă «De ce mai vreți drepturi?» e ca și când aș avea niște drepturi și ar dori ceva mai mult, eventual drepturi suplimentare. Dar noi nu avem drepturi ca familie. Când ai zero drepturi în materie de viață de familie nu am altă opțiune”, a explicat Florin.

Situația care a neliniștit mai mult cuplul s-a întâmplat în 2017, când Victor s-a îmbolnăvit brusc. „Atunci a fost și momentul care m-a trezit la realitatea mai puțin plăcută a vieții de familie, atunci când familia nu îți este recunoscută. Dacă în primii ani, în prima perioadă în care ești cu persoana pe care o iubești ești mai puțin conștient de nevoile pe care le ai, pentru că sunt și mai puține probleme, abia în momentul în care te lovești de o problemă îți dai seama care sunt drepturile care îți lipsesc și de ce statul ar trebui să te protejeze”, povestește Victor.

Își amintește că, pe la jumătatea anului 2017 s-a trezit într-o dimineață cu o problemă de sănătate apărută peste noapte, și a avut nevoie de un set de analize destul de complicate, și, dat fiind că nu lucra la acel moment, fiind student, a fost nevoit să apeleze la coasigurarea partenerului lui, așa cum se poate întâmpla în cazul oricărei familii recunoscute de către stat.

„Autoritățile statului au refuzat să beneficiez de coasigurare, pe argumentul că nu sunt membru de familie, cu toate dovezile pe care le-am adus”, a povestit Victor. „Despre asta e vorba, suntem nimeni”, a subliniat Florin.

În cazul în care persoana iubită este în secția de Terapie Intensivă, partenerul de același sex nu poate comunica, nu poate intra la jumătatea sa. „Pentru că nu exiști ca familie, nu suntem considerați soți și exact în situațiile de tipul acesta, la greu, resimți cel mai mult că statul îți întoarce spatele. După un timp nu poți să nu te revolți. Rămâi cu revolta, rămâi cu această stare de bolborosire interioară «Fir-ar să fie, ce țară îngrozitoare!» sau vrei să faci ceva să-ți aperi partenerul și, în definitiv, propria familie?”, detaliază Florin ce simțea acum aproximativ șase ani.

În acel moment, cuplul a hotărât să se adreseze Curții de la Strasbourg. „Am luat această decizie, inițial ca familie, Florin și Victor, apoi, cu sprijinul Asociației Accept, s-a lățit numărul celor care au decis să nu rămână protestatari în propria casă, în tăcere”, a povestit Florin.

Experiența de la oficiul de Stare Civilă

Cuplul a încercat să obțină certificarea familiei, dar au fost cu totul „evitați” de reprezentanții oficiului de Stare Civilă. „Nu am meritat nici măcar un refuz, atenție, noi am fost într-o situație atipică, dar știam să nu vom confrunta cu un refuz din partea oficiului de Stare Civilă, dar era important să confruntăm aceste limite, care sunt impuse chiar de lege.

Nu numai că nu există, dar existența noastră familistă este mai degrabă negată prin lege. Nu suntem apărați, suntem negați: nu ai voie să te căsătorești, conform Codului civil, iar parteneriatele civile, fie și încheiate în alte state nu sunt recunoscute. E un grad mai mare de discriminare prin lege”, explică Florin.

Modul în care au fost tratați când au vrut să lase un document la oficiul de Stării Civile a fost scandalos, după cum l-a descris Florin, în loc să primească un simplu număr de înregistrare. „La noi a fost cu scandal, inclusiv cu invocat poliția, pentru a fi evacuați. Really? O persoană care e în penitenciar se poate căsători, o persoană cu dizabilități mintale se poate căsători, o persoană care e sub vârsta de consimțământ, dar poate obține acordul părinților sau tutorilor se poate căsători. Eu cred că sunt în deplinătatea facultăților mintale – și sunt convins că Victor este chiar mai mult decât mine – mi s-a părut realmente absurd să asist la niște situații kafkiene în care nu am putut să depun un document. Și atunci am zis că este dincolo de orice imaginație. Repet, noi nici nu am apărut la avizier, ca la sat, gura satului trebuie să știe cine cu cine, și în acea zi de pomină a dispărut tot ceea ce însemna avizier pentru cei care doreau să se căsătorească, numele lor au dispărut pentru că, nu-i așa, au înțeles funcționarii că riscă să apară un tratament diferențiat, discriminatoriu, între noi, un cuplu de bărbați și ceilalți, mai bine nu punem numele nimănui, ceea ce e o încălcare vădită a legii”, își amintește Florin.

„M-am simțit ca în perioada de dinainte de 2001, când dreptul meu era de a nu avea drepturi sau de a avea drepturi abstracte, dar de care nu mă pot folosi, sunt rezervate castei speciale. Ale oamenilor «normali». Și nouă ni s-a spus și unii dintre noi ni s-a spus, de când suntem foarte mici, că suntem defecți, că suntem greșiți, că încălcăm legea prin simpla noastră existență, că suntem infractori, bolnavi, agresivi, figuri ale întunericului, distrugători de familii tradiționale, hoți de copii, e o nesfârșită listă și te întrebi: Chiar sunt spaima națiunii române? Chiar această familie reprezintă vreun atac la vreo familie sau la așa-numitele valori tradiționale?”, se întreabă retoric Florin.

„Eu nu pot să îmi trăiesc viața în funcție de cât e de pregătit un popor. Sunt parte din acest popor”

Despre românii care îi acceptă numai dacă nu îi văd sau copiiilor nu asistă la exprimarea afecțiunii în public, Florin crede că nu aplică tuturor grupurilor minoritare aceeași monedă. „Cărui alt grup minoritar i se cere să stea zăvorât în casă, să nu fie văzut, să nu se știe. Nu o să port maramă ortodoxă care să îmi acopere fața”, comentează Florin.

Iar nivelul de toleranță și de acceptare a relațiilor si familiilor dintre persoane de același sex, și nu necesitatea legiferării, a fost invocat de statul român la Strasbourg. Astfel, decizia CEDO arată că statul a invocat în fața Curții că majoritatea românilor dezaprobă cuplurile de același sex – iar Curtea deja a respins astfel de argumente care susțin că atitudinea presupus negativ sau chiar ostilă a majorității heterosexuale nu pot fi invocate pentru a nega dreptul aplicaților de a li se recunoaște aceste relații în mod adecvat și de a fi protejate de lege.

„Eu nu pot să îmi trăiesc viața în funcție de cât e de pregătit un popor. Sunt parte din acest popor”, argumentează și Florin.

În plus, el invocă o decizie majoră de la CEDO, la care cuplul român a contribuit. Este vorba de decizia din ianuarie a Marii Camere a CEDO, acolo unde statul român poate ataca decizia de marți, într-un termen de trei luni, în cauza Fedotova și alții împotriva Rusiei. Astfel, potrivit CEDO, familiile formate din persoane de același sex trebuie recunoscute legal și protejate de toate statele din Consiliul Europei, ceea ce înseamnă inclusiv România.

„Nu e firesc ca România să se poarte ca Federația Rusă”

„Marea Cameră a decis că aceste drepturi sunt universale, se aplică tuturor familiilor și ele nu depind de opinia publică dintr-o societate sau alta. Deci așa-numitul argument al României nu va fi luat în seamă”, crede Florin, iar perspectiva unui apel din partea responsabililor de la București nu i se pare probabilă.

„Ar fi jenant, pentru că nu e firesc să se poarte ca Federația Rusă. Totuși, știe foarte bine că are obligații, nu a încercat să trișeze aici – da, există obligația de a oferi protecție juridică acestor familii – atunci când știi, trebuie să și faci. A invoca nu știu câte proiecte de lege, parte dintre ele propuse de noi, aflate în diferite stadii în Parlament, nu e suficient. România, statul român, Guvernul, respectiv Parlamentul împreună trebuie să ia o decizie. Faptul că se tot pregătește – din 2008 ne tot pregătim, cam atât – suntem în 2023, cred că ne-am pregătit suficient pentru a accepta că Florin și Victor formează un cuplu și acest cuplu e o familie ca oricare altă familie. Nu mi se pare o mare grozăvie, nu cred că trebuie să ne pregătim mai bine de un deceniu pentru asta”, subliniază Florin, bucuros că poate arăta lumii că formează o familie obișnuită.

„Există un mare risc ca la moartea unuia dintre ei, partenerul să fie pur și simplu evacuat”

Iar în acest CEDO a subliniat că, deși se pot încheia acte private, notariale, privind, de exemplu, dreptul de proprietate, această posibilitatea nu echivalează cu recunoașterea din partea statului. „Nu suntem la negoț de afaceri, suntem familie și nu e firesc să te înarmezi cu zeci de documente la notariat, care costă, pentru a acoperi te miri ce situație de viață, în care să demonstrezi că ești familie”, spune Florin, care crede că decizia Curții va duce la o schimbare mai rapidă a mentalităților, după ce, timp de secole au existat cupluri, dar care nu puteau să își riște viața sau libertatea afișându-se public.

„Avem prieteni matusalemici și există un mare risc ca la moartea unuia dintre ei, partenerul să fie pur și simplu evacuat, ignorat, scos din casă, fără drepturi, el nu există în ochii legii, cu toate actele notariale aferente, cu toate moștenirile, știm bine că sunt atacabile și familia biologică poate să joace un joc murdar, nimeni nu poate să treacă prin asta”, subliniază Florin.

O situație dureroasă recentă ilustrează o dramă din această categorie, când un prieten în vârstă din comunitate a decedat, iar Florin a mers cu partenerul la morga de la spital să încerce să îl ridice de la morgă, moment când li s-a spus, politicos, că nu sunt parte din familie și nu au astfel calitatea de a-l lua de acolo pentru înmormântare. Cea mai apropiată rudă a fost sora lui, în vârstă de 87 de ani, care nu vede bine și nu aude. „A fost momentul ăla în care efectiv te urci pe pereți”, a rememorat Florin. Partea bună a fost că sora prietenului lor, care a acceptat orientarea sexuală a fratelui ei, a reușit să înțeleagă situația și a putut să se deplaseze la spital și să semneze toate documentele necesare preluării și apoi înmormântării, altfel, cu exagerările de rigoare, cei doi riscau să fie considerați hoți de cadavre.

Dar în continuare în zilele noastre acceptarea din partea familiei nu este un dat. Sunt norocoși, cum se declară Victor, care, deși nu avea mari speranțe, a primit „binecuvântarea” părinților. „Din fericire, familia mea, cu toate că am avut temeri foarte mari că nu vor înțelege și că poate se vor autocondamna pentru că eu sunt gay, am avut surpriza să fiu acceptat, înțeles și să am în continuare o relație foarte bună de acceptare a noastră ca familie din partea familiei mele. Dar, de la momentul când noi am dat statul în judecată, la începutul anului 2019, până la momentul hotărârii de acum două zile (marți – n.r.), s-au scurs patru ani, patru ani în care prieteni de-ai noștri care trăiau în familii au trecut pe lumea cealaltă și nu am mai apucat să vadă nici măcar hotărârea asta și nu vor apuca să vadă ziua în care hotărârea va fi pusă în aplicare”, a povestit Victor.

„Mă întreb cât va mai trece până când hotărârea aceasta va fi pusă în aplicare de către statul român și până când zecile de mii de familii care trăiesc, se iubesc în România, chiar dacă ele sunt invizibile în ochii statului, vor reuși să își vadă recunoscute drepturile pe care ar trebui să le aibă ca toți ceilalți cetățeni. Tocmai de aceea, argumentul statului, că ar trebui să mai așteptăm pentru că societatea nu e pregătită, să așteptăm schimbarea mentalităților mi se pare unul foarte cinic, poate de asta a fost respins din start de CEDO, nu numai în cazul României, dar și în cazul Rusiei”, crede Victor, punându-și de asemenea, întrebarea, retoric, cum a contribuit statul la schimbarea mentalităților.

„Nu e treaba bisericii cine cu cine formează o familie”

Iar cea mai vehementă reacție în acord cu mentalitățile conservatoare a fost exprimată de Biserica Ortodoxă Române, care a a emis un comunicat prin care se opune vehement hotărârii luate la Strasbourg.

„Patriarhia Romană, în consonanță cu celelalte Biserici ortodoxe, dezaprobă constant promovarea ideii de parteneriat civil, precum și legiferarea acestuia, întrucât el reprezintă nu doar o inutilă suprapunere cu valida instituție a căsătoriei, ci și o reală subminare a asumării responsabilității integrale a celor doi soți, precum și sursa toxică (dovedită în alte societăți) a destrămării importanței și autorității moral formatoare a familiei (…). „Acordarea unui statut legal «cuplurilor» de același sex, prin legalizarea parteneriatelor civile, s-a dovedit a fi doar o șireată și favorabilă mișcare politică spre acordarea «dreptului» de a se căsători persoanelor care, prin natura opțiunilor sexuale libere, se situează totuși în afara rațiunilor și scopurilor fondatoare ale familiei naturale întemeiate pe căsătorie”, este o parte din mesajul BOR.

„E o aberație cap – coadă. A califica pe cineva prin natura sa ca aberație este întristător pentru cineva care profesează iubirea și înțelegerea dintre oameni. Cred că Biserica Ortodoxa nu a înțeles nimic din lecția referendumului, a încercat atacuri în rafală, și a și reușit, împotriva celor ca noi și a familiilor noastre, condamnându-ne, suntem obișnuiți, punând etichete infamante, că suntem hoți de copii și distrugători de familii – iar acum vine cu un nou concept, de familie naturală. Biserica nu poate opera ierarhii între familii, ele există indiferent de ce crede biserica. Ele există pentru că doi adulți au luat decizia de a fi împreună ca familie și multe dintre aceste familii nu sunt căsătorite, așa cum mulți dintre copiii care se nasc în România nu se nasc în familii căsătorite. Asta e realitatea din România, pe care biserica înțelege să o calce în picioare și să o califice ca anormală, în momentul în care ai spus că doar un tip de familie e normală, cea întemeiată pe baza căsătoriei – nu spune, interesant, pe baza căsătoriei religioase – unde are competență”, a precizat Florin, confirmând că solicitarea depusă la CEDO vizează instituția civilă și nu cea religioasă.

„Nu e treaba bisericii cine cu cine formează o familie, e treaba celor care întemeiază familii. Treaba statului este însă să protejeze bisericile, opiniile acestora, libertatea religioasă, dar să ofere un cadru legislativ pentru ca toate familiile să fie protejate în România, nu doar unele dintre ele”, a spus Florin.

„Sigur, este dreptul bisericii să opineze pe orice subiect dorește. În cazul nostru și al deciziei recent date a CEDO nu se vorbește despre și nici nu vizează recunoașterea familiei din punct de vedere religios, ci vizează recunoașterea legală a familiei și a drepturilor care recurg din această recunoaștere. Ceea ce ar trebui să ia în considerare biserica ortodoxă este că, într-o țară majoritar ortodoxă, majoritatea cuplurilor și familiilor de același sex este foarte posibil să fie tot ortodoxe sau să provină din medii ortodoxe”, a subliniat Victor.

„Suntem familie și nu vom putea fi ignorați”

Când va reuși să pună statul în aplicare decizia CEDO a fost ultima întrebare din platoul GÂNDUL EXCLUSIV – inclusiv probabilitatea ca acest demers legislativ să se finalizeze anul viitor, un an cu patru tipuri de alegeri – la care Florin a dat un răspuns tranșant.

„Noi nu cerem acceptarea bisericii, cerem însă, este o obligație, ca statul să își facă datoria. Nu e opțional, deciziile CEDO se execută. Și nici biserica nu e deasupra legii. Nu aș face profeții, însă România nu poate ignora această decizie, nu o poate închide într-un sertar, va trebui să o execute și este obligația viitorului prim ministru, domnul Ciolacu, și a viitorului ministru al Justiției, împreună cu președintele Iohannis și partidele politice să găsească o formulă care să nu ducă România în situația de a ignora decizii ale CEDO, precum Federația Rusă sau Turcia. Noi nu suntem în această situație, nici nu putem fi în această situație. E vorba de un dialog între ministerele de linie, Ministerul de Externe, cu Agentul guvernamental, Ministerul Justiției, mai ales, partidele politice, care au la îndemână diferitele proiecte legislative aflate în dezbateri”, a spus Florin.

„Suntem obișnuiți cu aceste trimiteri la «Nu e momentul!». Nu e niciodată momentul. Dacă nu o vom face, CEDO are un mecanism de implementare a propriilor decizii și fiecare dintre noi vom plăti cu penalități pentru că statul nu își face treaba”, a spus Florin. În caz extrem, există o sancțiune destul de gravă pentru România, care poate pierde dreptul de vot în Consiliul Europei, care ar duce la includerea României într-o categorie a statelor „iliberale și de-a dreptul autoritariste”.

„Noi facem parte din Uniunea Europeană, din grupul statelor democratice în care toate familiile trebuie să fie protejate. Încă o dată: parteneriatul este un standard minim, nu mi se pare deloc complicat, chiar și în acest moment, înainte de alegerile din 2024, ca Ministerul Justiției să armonizeze toate propunerile de proiecte de legi și să vină cu una consolidată, care să primească sprijin politic din partea unor partide – nu-i așa? – democratice, care susțin valorile democrației liberale în România”, a subliniat Florin.

„Este inevitabil, oricâte dramolete vor juca unii și alții, suntem familie și nu vom putea fi ignorați”, care a conchis Florin.

Autor

Madalina Prundea

Absolventă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, Departamentul de Limbi Moderne Aplicate din cadrul Facultății de Litere, Mădălina Prundea a debutat în presa regională, la „Evenimentul ... vezi toate articolele