EXCLUSIV VIDEO | Profesorul Tudorel Butoi despre „combinatorii” din Poliție: „Unul după altul intră în combinațiile astea nenorocite în care banii, puterea și influența devin scopul vieții nătărăului”

Profesorul Tudorel Butoi vorbește fără ocolișuri, într-un interviu exclusiv pentru GÂNDUL, despre vulnerabilitățile procedurilor de evaluare psihologică a polițiștilor, care nu pot surprinde momentele în care, în carieră, cadrele MAI „o iau razna”. Veteranul polițist transmite un mesaj către psihologii din structuri, explicând cum ar putea fi evitate în viitor cazuri cum „a fost acum o lună, când  o polițistă și un polițist, s-au împușcat în cap, din păcate”.

„Ascultați-mă, psihologi din structuri, numai îmbinând activitatea de selecție și de orientare în laboratoare cu activitatea practică puteți rezolva probleme. Pe urmă, faceți-vă o rubrică cu cazurile problemă pe secție. La secția cutare e unu care a vrut să se sinucidă, n-a reușit, vino la mine să stăm de vorbă. E unul care cam bea și reușește împleticit să meargă prin unitate, vino la mine să stăm de vorbă”, le transmite Tudorel Butoi psihologilor din MAI.

Gândul a realizat cu profesorul Tudorel Butoi un interviu de colecție, pentru că este pentru prima dată când veteranul psiholog din MAI, care a introdus în criminalistică detectorul de minciuni, vorbește despre viața sa, dar și despre problemele din sistem fără ocolișuri, cu sinceritate și cu aplomb.

Din momentul în care „i-a bătut cineva la ușă” la Centrul de Medicină de asistență exploratorie pentru sportivii de înaltă performanță, unde fusese repartizat inițial, a început cariera sa de psiholog în MAI. Era „maiorul cutare, de la management, de la Institutul de Criminalistică”, care i-a pus în vedere că, „am pus ochii pe tine, te luăm pentru că avem treburi de făcut cu psihologul. Ne-am interesat prin sursele noastre, nu-i problema ta, și te luăm pe tine”, povestește Butoi.

Au urmat specializări, aducerea detectoarelor de comportament simulat în țară, antrenarea altor psihologi, crearea centrelor de detecție.

Criminalii în serie de la detectorul de minciuni

Ați pus foarte mult suflet, mult timp.

Am pus mult suflet, am antrenat psihologi. Eu m-am specializat afară, dar nu asta e problema. Am putut să-mi specializez specialiștii mei și am dat duma în ei, în generația mea.

Unsprezece criminali în serie pe care-i avusese țara asta, unii cu vechime de trei-patru-cinci ani de când își făcuseră năzdrăvăniile, i-am adus, i-am supus detectorului. Mie mi s-au mărturisit unde sunt și cadavrele, unde-s bijuteriile. Totul făcut probator.

I-ați trecut prin ceea ce se cheamă “Macchina della verita”.

Uite, italienii m-au chemat și am ținut acolo conferințe, la Aula Questura din Roma, la Universitatea Sapienza, exact pe ceea ce spui tu. Parcă văd afișele: Colonel Butoi de la Romania, Macchina della verita!

Despre „combinatorii” din Poliție: „Banii te duc în cap!”

De ce evaluările psihologice care se fac cadrelor din minister nu evidențiază momentele în care, în carieră, unii o mai iau razna. Ce lipsește?

Nu am avut deloc tangență cu activitatea de selecție, orientare profesională și promovare, în care testul de investigație psihologică ar trebui să fie fundamental, dar categoric o cunosc, pentru că am trecut eu însumi prin ea. Două zile m-au ținut cu teste de toate felurile, oamenii și-au făcut treaba. Pe mine, m-au distrat alea, că nu erau probleme.

Lucrurile stau în felul următor: ele sunt testări periodice, adică secțiuni. La data respectivă, ofițerul obține un calificativ și avizul de ”apt psihic” și se duce mai departe. Ce lipsește? Păi lipsește reîntoarcerea în practică. Eu, când mi-am selecționat psihologii mei, cinci-șase psihologi în centrele Cluj, Brașov, Constanța, când le-am făcut eu, am mers cu ei, poate patru-cinci ani, în muncă cot la cot. Se trezeau cu mine la Cluj, care sunt suspecții, ăștia, ăștia, ăștia, ăștia. Hai la Constanța, hai încolo, încolo. Adică aveam o relație de prietenie.

Acest lucru se putea face cu cei cinci-șase psihologi ai mei, dar psihologii din Ministerul de Interne trebuie să facă asta cu zecile și sutele lor de angajați. N-au nici forța, nici uneori priceperea sau competența, nici baza materială ca să poată să o facă.

Eu înțeleg că psihologul, dacă are pasiune, se duce la pomul de iarnă al secției de poliție, unde vin copiii, familia, mai dă la unu câte un bobârnac, îl mai întreabă ce face cu școala, mai discută cu câte o soție vexată că soțul nu prea vine pe acasă sau, dacă vine, vine obosit sau nu știu ce.

Ascultați-mă, psihologi din structuri, numai îmbinând activitatea de selecție și de orientare în laboratoare cu activitatea practică puteți rezolva probleme. Pe urmă, faceți-vă o rubrică cu cazurile problemă pe secție. La secția cutare e unu care a vrut să se sinucidă, n-a reușit, vino la mine să stăm de vorbă. E unul care cam bea și reușește împleticit să meargă prin unitate, vino la mine să stăm de vorbă.

Psihologul trebuie să fie o prezență activă, sprijin, reazăm, încredere pentru colectivele de polițiști și în felul acesta va putea să surmonteze ceea ce avem acuma. A fost acum o lună, s-au sinucis doi polițiști, o polițistă și un polițist, s-au împușcat în cap, din păcate.

Unul după altul intră în combinațiile astea nenorocite în care banii, puterea și influența devin scopul vieții nătărăului. Uită-te, mă, frate, în urma și în viața ta, și în fața ta cum apare un soare, cum ți se joacă nepoții sau copiii, cum ești mulțumit în deplinătatea episoadelor tale de iubire, de dragoste cu familia, cu toți ceilalți. Uită-te în lume, umblă în Europa să vezi ce se întâmplă în alte civilizații. Nu te duce după bani, disperatule, pentru că banii te duc în cap! Aud de polițist îndatorat la cămătari… Voi sunteți nebuni? Cum să faceți, mă, asta? Polițist cu datorii…

Polițist mână în mână cu dealerii de droguri…

Exact, iată, este foarte grav! Ca soluție, pușcăria direct. Aici nu se discută, pușcărie! Pentru că în tine există germenul acesta infracțional și nu poți să fii în două luntri, nu poți.

Interviul integral poate fi urmărit aici: