EXCLUSIV VIDEO | Tot mai mulți tineri români investesc în artă contemporană.”Noua generație are deja curiozitate pentru artă, dar la alte standarde”

Suntem încă tributari în România unei vechi prejudecăți: din artă nu se poate trăi, arta nu aduce bani. Într-o țară trecută prin privațiunile aduse de regimul comunist, care suferă încă de pe urma sechelelor trecerii prin restricțiile de tot felul ale unui univers totalitar, o astfel de prejudecată a prins. Strategiile dure ale supraviețuirii, adoptate de părinții și bunici noștri în timpul comunismului, aveau ceva din spiritul unei stupide zicale proletare din anii ’50 atribuită lui Petru Groza: ”Mai întâi untură și apoi cultură”. Dar timpul trece, generațiile se schimbă. Aceste vechi idei fixe se șterg, greu, dar sigur, din memoria colectivă.

Dovada că așa stau lucrurile este un recent studiu realizat de Gaep, ale cărui rezultate sunt uimitoare. Tot mai mulți tinerei români fac investiție în artă contemporană. Aceasta poate fi o modalitate interesantă pentru tinerii cu venituri medii de a acumula capital prin investiții minime în opere de artă ale artiștilor emergenți sau în stadiu incipient al carierei lor.

Un studiu intitulat The Art Market 2022 făcut de Art Basel & UBS indică faptul că, spre deosebire de țările occidentale și Statele Unite ale Americii, unde arta contemporană are un rol transformațional în societate (SUA dețin 43% din valoarea pieței globale la nivelul vânzărilor, urmată de China – 20% și Marea Britanie – 17%), în România, aceasta este accesată de un public de nișă.

SPORT Un hocheist rus este pe punctul să doboare RECORDUL de goluri din NHL

00:01

ACTUALITATE Cătălin Berenghi, de la luptător la candidat pentru prezidențiale. Trecutul controversat al celui care a amenințat-o pe judecătoarea lui Georgescu

22:48

Vestea bună este că cifrele sunt în creștere, odată cu dezvoltarea programelor care oferă acces la artă unui public din ce în ce mai larg. Dacă înainte de pandemie, portofoliul cuprindea 50% clienți internaționali, 50% clienți locali, după 2020, ponderea clienților care investesc în artă contemporană din România a crescut la 75%. Studiul confirmă o evoluție pozitivă continuă a pieței românești de artă contemporană.

Studiile arată că există o tranziție a gusturilor între arta veche și arta contemporană în ceea ce privește cumpărătorii de artă. Conform analizelor pieței de artă contemporană, există un schimb de generație în România, în sensul că antreprenorii care au făcut bani din artă în anii 1990 și în anii 2000 au crescut o generație de copii care au alte gusturi estetice, au profesioniști angajați care se ocupă de afacerile lor și care nu mai caută arta veche, ci artă contemporană.

Există și colecționari noi care apar în piață, mulți dintre aceștia care nu au mai avut legătură cu domeniul. O anume stabilitate macro-economică și creșterea economică a României în ultimii ani au dus la dezvoltarea pieței de artă.

Despre aceste fenomen inedit apărut în societate românească în ultimii ani a vorbit, într-un interviu pentru Gândul, Andrei Breahnă, galerist, iubitor de artă şi colecţionar, cofondator al Gaep, galeria de artă contemporană axată pe organizarea de expoziții dedicate unor valori confirmate din arta internațională. Andrei Breahnă promovează artiști români, dar și străini, aflați în plin proces de  afirmare și ale căror lucrări au fost validate și cotate foarte bine la nivel internațional.

Bogdan Rădulescu: De ani buni de stat și muncit în Franța în cadrul unei companii multinaționale, te-ai reprofilat din economist în specialist de artă contemporană și te-ai întors la București. Ai deschis o galerie de artă contemporană și ți-ai propus să promovezi artiști din domeniul picturii și al artelor vizuale în general. Te încăpățânezi să speri că în România există încă oportunități pentru piața de artă. Crezi că România poate spera la o bunăstare civilizațională care să permită expansiunea pieței de bunuri de artă contemporană?

Andrei Breahnă: Suntem într-o țară în care, într-adevăr, suntem dezavantajați cultural. Noi nu avem acces, cel puțin în zona artelor vizuale, decât la relativ puține manifestări culturale de relevanță internațională. Ceea ce constatăm mai ales după intrarea în Uniunea Europeană, pe fondul accesibilizării călătoriilor și chiar pe fondul dezvoltării unui interes din partea publicului, este faptul că oamenii pot face comparații între noi și alții.

Pot să îți spun că oamenii care au văzut expozițiile unor artiști contemporani cu care eu colaborez în muzee mari, cum ar fi Centre Pompidou, Palais de Tokyo sau Jeu de Paume din Paris, și au putut să-i vadă pe acești artiști în galeria noastră, să îi cunoască și să înțeleagă exact cum funcționează piața de artă, sunt niște oameni care și-au accelerat procesul de decizii de cumpărare de artă contemporană și au devenit, în unele cazuri, chiar colecționari importanți.

Cum îți explici că studiul The Art Market 2022 făcut de Art Basel & UBS atestă faptul că ponderea clienților care investesc în artă contemporană din România a crescut la 75%? 

O țară care livrează o creștere economică de 5% plus pe an, timp de 10 ani, este o țară care produce antreprenori cu gust pentru artă. Sunt de asemenea și foarte mulți expați în România, adică străini care muncesc aici și au rezidență la noi în țară, de ordinul a câteva zeci de mii. Aceștia au un alt tip de background. Toți aceștia constituie o piață de artă locală care are un potențial, probabil, de câteva zeci de mii de persoane, care sunt potențiali cumpărători de artă contemporană.

Eu constat că, pe fondul acestei creșteri economice constante a României, nivelul de bunăstare (welfare) a companiilor sau a antreprenorii cu care lucrez a crescut simțitor și atunci, treptat, pe fondul validării în viața lor a tuturor acelor elemente pe care oamenii le au la nivel material – case, mașini, călătorii în străinătate –, apare și deschiderea culturală, apare și nivelul simbolic al înțelegeri bunăstării.

Acum, la nivel de piață de artă și de investiții, eu cred foarte mult în artiștii contemporani și în artiștii care sunt expuși azi la nivel internațional.

Românii erau de obicei conservatori în gusturile pentru artele plastice. Și în timpul comunismului, și după 1990, colecționarii tranzacționau mai mult artă consacrată decât artă contemporană. A existat chiar o modă a cotării și vânzării intense a unor opere de artiști interbelici. Cum îți explici schimbarea gusturilor și a tendințelor în piața autohtonă de artă?

Ceea ce am constat noi este că, în zona artiștilor plastici din perioada interbelică, de pildă, aceștia nu sunt cunoscuți la nivel internațional. Prin urmare, piața pentru operele lor este doar una locală. Artiști precum pictorul Nicolae Grigorescu sau chiar Nicolae Toniza, sau artiști români foarte mari, practic nu există la nivel internațional. Există poate la nivelul unor arhive. Eu nu am văzut lucrările lor în muzee din Franța. Am trăit mai bine de șapte ani în Franța și știu foarte bine ce se tranzacționează acolo și ce nu pe piața operelor de artă.

Sunt alte sute de impresioniști care s-au afirmat mai devreme și mai bine decât artiștii români și care au avut o mai mare audiență decât cea din România. Deci, eu nu cred într-un viitor al pieței de artă interbelice românești. Nu este ceva care să asigure o creștere de cotă. Este opinia mea, adică a unui profesionist care face comerț cu artă de zece ani. Cred însă în accelerarea fenomenului de creștere a pieței de artă la nivel global și în faptul că, din ce în ce mai mulți oameni, pe fondul schimbului generațional, își doresc să achiziționez ceva care este ideal validat la nivel internațional, adică un bun de artă care circulă într-o conversație mult mai largă.

Studiul amintit mai sus este cu atât mai surprinzător cu cât identifică un trend ascendent în România în privința achiziționării de artă contemporană. Cum este posibil într-o țară membră a Uniunii Europene în care veniturile populației sunt printre cele mai mici din spațiul comunitar? Nu este percepută arta contemporană ca ceva excentric preocupărilor românilor?

Oamenii au această percepție că piața de artă este ceva exotic. Istoria ne arată că activitatea comerțului cu artă este una dintre cele mai vechi. Se tranzacționează tablouri probabil din secolul XVI în diverse forme și pe modele similare cu ce avem noi aici astăzi. Adică, cineva vine într-un spațiu fizic, vede niște lucrări pe pereți și le cumpără. Deci ceea ce facem noi în această galerie nu este ceva exotic.

Totodată, nici nu aș dori ca piața obiectelor de artă contemporană să fie percepută ca ceva elitist. Oricine poate, dacă are 500 de euro sau 1.000 de euro strânși deoparte pe an, să investească într-o lucrare de artă. Aș putea da nenumărate exemple. Era un cuplu celebru american, care lucrau, și el, și ea, pentru poșta din New York. Amândoi erau simpli funcționari la poștă. Au reușit să achiziționeze un număr impresionant de lucrări, în condițiile în care amândoi, cumulat, nu câștigau mai mult de douăzeci de mii de euro pe an. Și mai există nenumărate exemple în acest sens.

Au fost oameni simpli care au investit puțin câte puțin în artă și care au reuși să își formeze în timp colecții de artă foarte mari și foarte valoroase, fără a avea venituri foarte ridicate.

Fenomenul acesta de accelerare a investițiilor românești în arta contemporană se explică cumva și prin apariția și consolidarea unei clase de antreprenori și deținători de averi create în ultimii treizeci de ani?

Nu neapărat. Sunt foarte mulți oameni care au mulți bani, dar sunt puțini cei care reușesc să transforme acești bani într-un capital care într-adevăr să rămână și, în mod ideal, să rămână poate mai multor generații după ei.

Vedem azi atâtea exemple de fundații și muzee care au fost create și care au reprezentat un capital, inclusiv în companii. Sunt colecții de artă deținute de unele companii care au ajuns la un moment dat să valoreze mai mult decât companiile în sine, pentru că au fost rezultatul unei gândiri strategice pe care fondatorii sau managerii companiilor respective au avut-o pe parcursul unor ani sau zeci de ani.

Deja asistăm la preluarea unor afaceri importante de către copii de la părinții lor care le-au demarat cândva. Constat că apetitul lor pentru artă a crescut. În primul rând, este mult mai ridicat și mult mai debarasat de prejudecăți față de părinții și bunicii lor, celor care – și aici nu vreau să le aduc vreo critică -, din cauza faptului că au trăit într-o perioadă mai tulbure a istoriei, nu li s-a permis să aibă această libertate și deschidere culturală.

Te bucură concluziile studiului The Art Market 2022? 

Eu sunt foarte optimist și pot să spun că deja încep să lucrez cu oameni mult mai tineri decât mine, deși eu nu am decât 38 de ani. Eu am foarte mare speranță în ceea ce privește generațiile noi. Cred că este poate puțin mai dificil pentru noi, mai ales pentru cei din România, de a crea niște mecanisme noi în vederea interacțiunii cu aceste noi categorii de audiențe. Iar aceasta este o dezbatere la nivel global, apropo de cum anume putem să atragem noile generații către arta contemporană.

Eu îmi pun o foarte mare speranță în această nouă generație, care cred că are deja curiozitate pentru artă formată. Dar are probabil alte standarde decât noi, pe care noi va trebui să le înțelegem și să le stimulăm potrivit unor strategii. Piața de artă în România va crește foarte mult pe fondul acestui schimb generațional.

Am văzut fotografii în care, la o expoziție organizată de Galeriile Gaep la Paris, invitată a fost chiar prima doamnă a Franței, Brigitte Macron. Care a fost contextul în care ați întâlnit-o și ați discutat cu ea despre arta contemporană din România?

Întâlnirea cu doamna Macron a avut loc în cadrul târgului Art Paris, la care am participat anul acesta. Târgul se desfășoară sub patronajul Președintelui Franței. Doamna Macron a vizita două standuri în cadrul secțiunii noastre a târgului, iar prezentarea noastră a fost selectată pentru calitatea lucrărilor și selecția artiștilor.

Doamna Macron a fost impresionată de lucrările de artă contemporană din România și, mai ales, de forța expresivă a lucrărilor lui Mircea Stănescu, de ceea ce unii critici au remarcat în arta lui, o artă literalmente reflexivă și contemplativă cu valențe poetice, cu accente existențialiste.

Doamna Macron a fost absolut încântată de valoarea lucrărilor prezentate și ne-a spus că pentru ea arta românească reprezintă o adevărată revelație. Da, am avut onoarea să beneficiem de admirația ei și ne-am bucurat că putem să ne promovăm artiștii tineri care vin cu un limbaj vizual novator.

Andrei Breahnă este președinte al Asociației Culturale Eastwards Prospectus. Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București. După o bursă Erasmus, într-o multinațională în Franța, a decis să se ocupe de artă, în special în zona comerțului cu artă. A obținut o a doua licență la Université d’Orléans și a urmat studiile de master la Institut des Hautes Études Economiques et Commerciales din Paris, cu specializarea în management cultural. Este interesat de oportunitățile de pe piața internațională de artă contemporană și și-a făcut un țel din reprezentarea artiștilor tineri din România, dar și din centru și estul Europei, din domeniul artelor vizuale, la marile evenimente artistice din Occident.

Până acum, galeria pe care a fondat-o a organizat peste 30 de expoziții și a participat la mai bine de 20 de târguri internaționale de artă. În 2019, Gaep Gallery a primit Opening Prize. În 2017, participarea în cadrul Artissima a adus Gaep Gallery mențiune specială Sardi per l’arte Back to the Future, iar în 2020, pentru expoziția Subjective (De)Constructions, Gaep Gallery a primit Premiul Radio România Cultural 2020 la categoria Arte vizuale.

Autor

Bogdan Rădulescu

Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), ... vezi toate articolele