EXCLUSIV VIDEO | Un an fără Raisa și cu amintirile traumatizante ale Marinei. Mărturiile părinților despre accidentul de pe trecerea de pietoni care a lăsat durere și un copil care întreabă dacă surioara lui s-a dus la îngeri. ”Știm că este lângă noi, ne trimite semne. Trebuie să i se facă dreptate”

Astăzi, 13 ianuarie, se împlinește un an de la tragedia care a îndurerat o țară întreagă. Raisa și Marina, două fetițe de 11 ani, au fost spulberate de o maşină de poliţie pe Bulevardul Laminorului din București, chiar pe trecerea de pietoni. Destinul a fost crunt pentru Raisa, care nu a reușit să supraviețuiască în urma impactului, fiind purtată 50 de metri pe capota mașinii, până când polițistul, care conducea cu viteză de aproape două ori mai mare decât îi permitea legea, a oprit. La un an de la tragedie, polițistul Constantin Popescu a fost trimis în fața instanței, iar părinții Raisei speră ”să se facă dreptate”.

Mărturie a acelei zile au rămas imaginile șocante surprinse de o cameră de supraveghere din zona accidentului. Raisa și Marina se pregăteau să traverseze aceeași trecere de pietoni pe care o mai trecuseră de multe ori înainte, în drumul lor spre școală. Din dreapta lor, mașina de poliție condusă de Constantin Popescu se apropie cu viteză și le surprinde în traversare. Pe Raisa, o lovește în plin, impactul o aruncă pe capota mașinii, care se oprește abia la 50 de metri de la trecerea de pietoni, unde trupul inert al fetiței ajunge pe asfalt. Marina, care era doar cu un pas în spatele prietenie ei, este lovită de mașină doar la piciorul drept și se prăbușește pe trecerea de pietoni.

Raisa a murit din cauza leziunilor din zona capului și a numeroaselor fracturi la bazin și picioare. Marina a fost operată la piciorul drept și a avut nevoie de mai bine de trei luni de recuperare.

Concluziile anchetei sunt clare și imaginile nu lasă loc de interpretări. Polițistul care a provocat accidentul a condus cu viteză de 88 km/h, deși nu era în misiune și nici cu semnalele acustice pornite, și nu le-a acordat fetelor prioritate la trecerea de pietoni.

La un an de la tragedia de pe trecerea de pietoni, părinții Raisei și ai Marinei așteaptă ca judecătorii să facă dreptate.  Vorbele lor sunt acum mărturia durerii și a neputinței de a aduce înapoi normalitatea dinaintea zile de 13 ianuarie.

Claudiu Iulian Barbu și Liliana Barbu, părinții Raisei, spun că, deși au reușit să își mai revină din șocul pierderii fetiței lor, lipsa acesteia va fi resimțită pentru totdeauna.

„Având în vedere faptul că sâmbătă am avut parastasul de un an, vă imaginați cum suntem… Eu zic că un pic mai bine. Începem ușor, ușor, să ne reluăm viața, trebuie să mergem mai departe pentru cel mic, pentru Sebi. Viața noastră s-a schimbat, că nu mai suntem patru, suntem trei, nu se mai împart lucrurile la patru, se împart la trei. E greu, e greu…”, a spus tatăl Raisei, iar durerea i se simte din glas.

„Noroc cu Marina, că o împărțim, ca să zic așa, și ea, cumva, ne salvează, din punctul sau de vedere”, a adăugat mama Raisei.

„Fratele ei vorbește în fiecare zi de ea, spune că îi e dor de Rai și că o vrea înapoi”

Cu lacrimi în ochi, mama Raisei a povestit că Sebastian, fiul lor cel mic, în vârstă de trei ani, resimte lipsa surorii sale și o poartă mereu în gândul său.

„A fost foarte greu, foarte greu… Acum e mai bine. Mai zice că îi e dor de Rai, că o vrea înapoi. Știe că nu avem cum să facem să vină înapoi. Îi mai e dor de ea, doar că a fost foarte greu, foarte greu… Plângea seara până adormea și plângea câte o oră, spunând că îi e dor de ea și o vrea înapoi. Acum s-a mai obișnuit cu ideea, și noi…

Încercăm să ne facem povestea noastră și știm că este lângă noi. Nu mai e fizic, dar ea este oricum lângă noi, ne trimite semne și tot felul de lucruri. Și, uite așa, trebuie, n-avem ce face…

(Fratele Raisei – n.r) vorbește în fiecare zi de ea. Chiar dimineața l-am dus la grădiniță și vorbea de ea, că Raisa mi-a făcut nu știu ce. Și îi zic: «Măi, mami, dar e numai în gândul tău?». Și acum, când l-am luat de la grădiniță, la fel: «Dar e numai în gândul tău, ești cu ea în gând toată ziua?». Zice: «Da, sunt cu ea toată ziua». Și în capul nostru, și în gândul nostru e la fel, doar că nu putem să-i spunem lui tot timpul, că mereu mă întreabă: «Dar ție nu ți-e dor de ea?» Ba da, mi-e dor de ea, dar nu îi spun lui, tocmai să nu îl fac și mai tare să îi fie dor”, a mărturisit Liliana Barbu, copleșită de amintirea dureroasă a pierderii fiicei ei.

”Trebuie să i se facă dreptate”

Pentru părinții Raisei, timpul s-a scurs greu și dureros din 13 ianuarie 2022. Anchetatorii i-au chemat doar după accident să dea declarații, apoi au urmat multe luni de tăcere și de așteptare. Cu o săptămână înainte de a se împlini un an de la tragedie, au primit și primele vești despre dosar: polițistul Constantin Popescu a fost trimis în judecată.

„N-am mai fost chemați pe nicăieri, pentru nimic. Bine, abia s-a acceptat dosarul. Momentan, așteptăm să vedem ce se mai întâmplă. Am fost atunci la început, cu declarațiile pe care le-am dat la poliție și atât. Nu prea avem noi ce declarații să dăm”, spun părinții Raisei.

Acum, așteaptă doar dreptatea judecătorilor, conștienți că pe Raisa nu o vor mai avea niciodată alături de ei.

Trebuie să i se facă dreptate. Nu are cum să nu i se facă dreptate. Adică măcar să fie arestat un an de zile, cel puțin, ca să dovedească tot sistemul ăsta putred, că, din păcate, ăsta e adevărul. Probabil că e și favorizat el, mă gândesc, de aia s-a și întârziat atât cu dosarul”, a spus Claudiu Iulian Barbu.

Dacă ar fi să îi transmită un mesaj polițistului care a provocat tragedia, tatăl Raisei i-ar spune doar atât: „Nimeni nu pleacă de la masă până nu-și plătește nota și, în momentul când părăsești pământul, plătești tot ce ai făcut”.

La orice masă când te așezi, consumi și, după aia, plătești consumația. Așa și el, va plăti tot, chiar dacă sistemul acesta îl favorizează și nu va face pușcărie sau va face. Nu știu ce să zic, dar Dumnezeu va face dreptate, chiar dacă nu face o face statul ăsta – sau nu statul, că nu are treabă statul -, procurorii și toți mai departe”, spune tatăl Raisei.

„Marina nu va uita toată viața ce s-a întâmplat atunci”

Amintirile dureroase din ziua accidentului, imaginea șocantă a momentului în care prietena ei cea mai bună era smulsă din mâna ei de mașina care a intrat cu viteză pe trecerea de pietoni care trebuia să le ducă spre școală, vor rămâne întipărite pe viață în memoria Marinei. Fata a fost trântită pe trecerea de pietoni de mașina polițistului Constantin Popescu și a avut nevoie de operație la piciorul drept și de multe luni de recuperare, fizică, dar mai ales psihică.

La un an de la tragedie, Marina a trecut, cu ajutorul specialiștilor și al familiei, peste problemele fizice, a mers și la psiholog, ca să o ajute să treacă peste trauma emoțională, dar ce a trăit și a văzut în 13 ianuarie 2022 ”o va marca pe viață”, spune mama fetiței.

„Din punct de vedere fizic, a trecut foarte bine, s-a recuperat 100%, nu mai sunt probleme. Din punct de vedere psihic, mai greu, mai este un pic de lucrat, mai sunt probleme psihic. Ea a mers la psiholog o bună bucată de vreme, am întrerupt din anumite motive, probabil o să mai reluăm. Deocamdată, din punctul nostru de vedere, ca părinți, nu credem că mai este nevoie de un psiholog. A fost nevoie, a ajutat. Pe viitor, vom vedea dacă vom mai apela sau nu.

Nu cred că va fi un impediment ca să meargă mai departe, să se dezvolte, doar că va rămâne marcată pe viață. Ceea ce s-a întâmplat atunci va fi pentru ea un eveniment pe care nu-l va uita toată viața ei, cu siguranță”, a mărturisit mama Marinei.

Marina și Raisa au fost cele mai bune prietene, erau aproape nedespărțite, locuiau în același cartier și mergeu împreună la școală aproape în fiecare zi până în ziua care avea să le despartă pentru totdeauna. După lunile de recuperare, Marina s-a întors printre colegi, în clasa unde, după accident, pe banca Raisei, colegii și profesorii au aprins lumânări și au pus flori.

„Marina a fost susținută de profesori, a fost înțeleasă, ajutată și de câțiva colegi. Nu chiar în totalitate, dar a fost bine”, povestește mama fetiței.

”Faptele sunt grave, este un caz care a cutremurat România”

Adrian Cuculis, avocatul care reprezintă familia Raisei în instanță, spune că polițistul Constantin Popescu a fost trimis în judecată abia anul acesta, pe 6 ianuarie, timp în care nu s-a aflat sub niciun control judiciar și a avut chiar libertatea să se urce din nou la volan, după ce a spulberat două fetițe de 11 ani pe trecerea de pietoni.

Când a intrat în plin în Raisa și Marina, polițistul conducea cu 88 de kilometri la oră, aproape dublu față de viteza cu care trebuia să conducă și chiar de trei ori mai mult decât viteza pe care trebuia să o aibă în apropierea unei treceri de pietoni.

„Ceea ce știm, în momentul de față, este că dosarul a fost trimis în judecată în proximitatea acestui an de zile. Eu am ținut legătura cu procurorul de caz, care ar putea să fie și ea mamă, la rândul ei, pentru că este un procuror foarte tânăr, până în 30 de ani.

Faptele sunt grave, pentru că vorbim, pe de-o parte, de ucidere din culpă și vorbim și de vătămare corporală – ne aducem aminte că Marina a primit 100 de zile de îngrijiri medicale. Acest caz a cutremurat România, pentru că modalitatea în care a fost abordată situația, ulterior momentului impactului, dar și atitudinea justiției față de polițist, toate lucrurile astea duc, cumva, către ideea că unii sunt mai egali decât alții”, a afirmat Adrian Cuculis.

Avocatul a explicat că spune asta pentru că, deși inițial procurorii l-au pus pe polițist sub control judiciar, care îi aducea mai multe interdicții și nu-i permitea să conducă pe drumurile publice, ulterior, măsura a fost ridicat în totalitate.

El, probabil, acum, în timp ce noi discutăm, conduce o mașină fără să aibă niciun fel de problemă. Deci, faptul că a omorât un copil, iar pe celălalt l-a schilodit cu 100 de zile de îngrijiri medicale, se pare că nu a contat foarte tare pentru instanța de judecată.

Un lucru este cert: ce a rămas în urma Raisei, pe lângă durerea aferentă și un copil, respectiv frățiorul ei, care întreabă dacă surioara lui s-a dus la îngeri sau nu, sau ce face, sau când vine – a rămas o trecere de pietoni pictată. Asta au făcut, au venit, ulterior, să picteze toate trecerile de pietoni de pe Bulevardul Laminorului.

Și au rămas niște oameni cu un bun-simț ieșit din comun, cu un simț al răspunderii ieșit din comun, cu o corectitudine ieșită din comun. Modalitatea în care ei, în toată perioada asta, s-au raportat la cazul lor – fiind un caz, să spunem așa, care a fost în inimile tuturor . Sunt niște oameni modești, care la început au spus că vor vrea să plece din țară – cum, spre exemplu, sunt alte cazuri care s-au mutat din localitățile unde s-au întâmplat nenorocirile din viața lor, și vă pot da N exemple. Ulterior, au revenit și au spus: nu, ei trebuie să rămână aici, unde și-au crescut copilul, respectiv frățiorul Raisei și să meargă mai departe”, a spus avocatul Adrian Cuculis.

”Se cer daune-record de milioane de euro”

Avocatul susține că responsabilă pentru această tragedie este și Administrația Străzilor București, care nu s-a asigurat ca marcajele de pe trecerile de pieroni și indicatoarele rutiere de pe Bulevardul Laminorului să fie vizibile. Aceasta, împreună cu Poliția Capitalei, cu polițistul Constantin Popescu și cu firma de asigurări ar trebui să plătească familiilor Raisei și Marinei daunele care vor fi stabilite de instanță.

Poate că ar fi bine să reamintesc și faptul că s-au cerut daune record de șase milioane de euro, în limita maximă a plafonului de despăgubire a RCA-ului. Cred că depășesc vreo opt sau nouă milioane de euro cumulat, pentru fiecare în parte – vorbim despre părinții Raisei, vorbim despre părinții Marinei, vorbim despre frățiorii care au rămas în viață.

Teoretic, toată chestiunea aceasta ar trebui să fie decontată de către asigurator, dar – aici aș face o altă paranteză – un asigurator care se află în faliment, în momentul de față, și atunci, de acolo nu se va putea recupera foarte mult, dacă se va recupera ceva.

În schimb, avem această Administrație a Străzilor, care pur și simplu nu s-a îngrijit ca însemnele de pe asfalt să fie vizibile și nici indicatoarele de pe stâlpi și, în același timp, Direcția de Poliție a Municipiului București, care împreună cu polițistul Popescu și firma de asigurări ar trebui, cumva, să deconteze sumele pe care, bineînțeles, instanțele le vor stabili.

Indiferent de ceea ce va stabili instanța, nu poate aduce nimeni copilul înapoi, este clar, dar, cel puțin, banii pe care îi vor putea obține, să consolideze viața copiilor lor pe viitor, să aibă o viață bună și să aibă în vedere că, ce vor face pe viitor, să facă în amintirea și în spiritul acesta al Raisei, care nu se mai află printre ei”, a mai spus Adrian Cuculis.

„Nu mă aștept ca polițistul să fie condamnat la închisoare cu executare”

Adrian Cuculis este de părere că polițistul va fi condamnat la maximum trei ani de închisoare și că executarea pedepsei ar putea să-i fie suspendată.

„Cazul Raisa – că așa este cunoscut în mediul public și așa a fost trecut, în particular, și de către procuror și de către noi, pe dosarele proprii – probabil că se va termina cu o condamnare, asta fără doar și poate, care s-ar putea să fie către limita, spun eu, superioară a pedepsei.

Deci, s-ar putea să vedem ca polițistul Popescu să fie trimis în judecată și condamnat. Nu mă aștept la o închisoare cu executare, pentru că, dacă privim puțin lucrurile, pedeapsa ar fi de la doi la șapte ani, teoretic, pentru varianta aceasta a uciderii din culpă, pentru că s-au încălcat niște reguli de circulație.

Să spunem că s-ar mai adăuga un an de zile, cel mult, ar ieși la trei ani, cel mult, și ar putea să-i suspende executarea pedepsei. Dacă se va întâmpla lucrul acesta și va primi o pedeapsă până în trei ani de zile – ceea ce noi credem că asta va fi pedeapsa, trei ani maximum, cât ar putea să primească cu suspendare.

Orice altă orientare către o pedeapsă mai mare de trei ani de zile – spre exemplu, aplicarea unei pedepse de patru ani pentru ucidere din culpă, probabil că îl va arunca pe polițistul Popescu în spatele gratiilor”, a mai spus Adrian Cuculis.