EXPERIMENTE la Kremlin. Moscova dorește să creeze un nou model antioccidental de relații internaționale: „Iranul, un partener ideal pentru Putin”

Kremlinul percepe alianța sa antioccidentală cu Teheranul ca fiind un test esențial – un nou model de relații internaționale, în ultimă instanță – și nu vrea ca acesta să fie blocat. În ceea ce priveșțe planurile de politică externă ale președintelui ales al SUA, Donald Trump, informațiile de până acum sugerează că acesta va căuta un dialog cu Moscova și va intensifica presiunea asupra Teheranului.

„Ar putea acest tip de abordare să răstoarne unitatea antioccidentală, pusă la încercare de relațiile tot mai strânse dintre Rusia și Iran?”, se întreabă analistul Nikita Smagin, a cărui activitate se concentrează pe afacerile internaționale și, mai ales, pe Iran și politica dusă de Rusia în Orientul Mijlociu.

Într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace, acesta amintește că a existat o cooperare militară semnificativă între Rusia și Iran, de la invadarea Ucrainei în luna februarie a anului 2022, debutul așa-zisei „operațiuni militare speciale”.

Cele două puteri și-au vândut reciproc armament și au desfășurat exerciții militare comune, de la Marea Caspică până în Golful Persic.

„În același timp, au existat și pași majori către integrarea economică. Cel mai semnificativ a fost încheierea unui acord de liber schimb între Iran și Uniunea Economică Eurasiatică (EAEU), condusă de Moscova.

Urmând să intre în vigoare în anul 2025, acest acord va înregistra o reducere a tarifelor la 90% din mărfurile comercializate între Iran și statele membre EAEU –  Rusia, Armenia, Belarus, Kazahstan și Kârgâzstan. Acesta este primul astfel de acord de liber schimb pentru Iran și al doilea pentru EAEU.

Iranul a depus, de asemenea, o cerere pentru statutul de observator în EAEU. Moldova, Uzbekistanul și Cuba dețin deja acest statut, dar Iranul ar fi prima țară care îl va combina cu un acord de liber schimb”, scrie Nikita Smagin.

„Nu este prima dată când Rusia încearcă să folosească Iranul ca teren de testare”

În mod similar, continuă Smagin, Teheranul și Moscova și-au integrat sistemele naționale de plată, respectiv Shetab și Mir. Potrivit oficialilor iranieni, cardurile emise de băncile iraniene vor funcționa în bancomatele rusești până la sfârșitul anului 2024, iar cardurile rusești vor începe să funcționeze în bancomatele iraniene la începutul anului viitor.

„Acesta este un pas fără precedent pentru Iran, care nici măcar nu are un astfel de acord cu bănci din China, Turcia sau Emiratele Arabe Unite.

Moscova face, de asemenea, eforturi pentru ca Iranul să fie inclus în mai multe organizații internaționale. Rusia a facilitat admiterea Iranului în Organizația de Cooperare de la Shanghai (SCO) în 2023 și în grupul BRICS al economiilor emergente majore în 2024.

• Nu este vorba doar despre comerț. Rusia speră că zonele de liber schimb, sistemele financiare integrate și apartenența comună la grupuri internaționale pot consolida legături politice stabile. Relația Rusia-Iran este un experiment și, dacă are succes, Kremlinul ar dori să îl facă și cu alte țări.
• Nu este prima dată când Rusia încearcă să folosească Iranul ca teren de testare. Este exact ceea ce s-a întâmplat, de exemplu, cu construcția centralei nucleare Bushehr, în anii 2000.

A fost prima dată când agenția nucleară de stat rusă Rosatom a lucrat cu succes în străinătate și a devenit un fel de model pentru proiectele ulterioare.

S-a dovedit o opțiune deosebit de convingătoare pentru statele din Orientul Mijlociu, iar contractorii ruși construiesc în prezent centrale nucleare în Turcia și Egipt”, mai scrie Nikita Smagin în analiza sa.

„Moscova se află în discuții cu Egiptul și Emiratele Arabe Unite cu privire la acorduri de liber schimb similare”

Acum, Moscova se află în discuții cu Egiptul și Emiratele Arabe Unite cu privire la acorduri de liber schimb similare cu cele dezvoltate pentru Iran.

Indonezia este o altă națiune potențial interesată de o astfel de înțelegere.

„Cu toate acestea, țări cu o economie puternică, precum India și China, nu au primit astfel de propuneri, deoarece Rusia vede EAEU –  Eurasian Economic Union – ca un grup în care Rusia ar trebui să rămână cel mai mare jucător economic.

Conectarea sistemelor de plată ale Rusiei și Iranului este, de asemenea, ceva care ar putea fi repetat, iar Teheranul a propus utilizarea acestui model ca bază pentru conectarea sistemelor de plată ale tuturor țărilor din BRICS. În același timp, Moscova face eforturi pentru extinderea unor grupuri precum BRICS și SCO.

La scurt timp după ce Iranul a fost admis în SCO, la fel s-a întâmplat și cu Belarus – cel mai apropiat aliat al Rusiei dintre statele post-sovietice. Egiptul, Etiopia și Emiratele Arabe Unite s-au alăturat BRICS concomitent cu Iranul, iar Azerbaidjanul și Turcia au spus, de asemenea, că vor să se alăture.

Un rol mai proeminent acordat Iranului pe scena mondială, în acest fel, este puțin probabil să mulțumească viitoarea administrație Trump. În timpul ultimei sale președinții, Trump a pus „presiune maximă” asupra Teheranului.

Retragerea SUA din acordul nuclear cu Iranul, în 2018, împreună cu înăsprirea sancțiunilor economice, a fost una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă Teheranul de zeci de ani”, amintește Nikita Smagin.

„Orice presiune suplimentară din partea Statelor Unite ar avea probabil același efect”

Cu toate acestea, consideră analistul Carnegie Endowment for International Peace, este puțin probabil ca Washingtonul să poată împinge în mod semnificativ în afara cursului continuarea integrării economice a Iranului și Rusiei.

Măsurile luate de Trump în timpul ultimei sale președinții au fost, probabil, cea mai mare durere economică posibilă pentru Iran.

„În plus, președintele Joe Biden a continuat, mai mult sau mai puțin, politicile predecesorului său. Printre altele, acest tip de presiune a accelerat încălzirea legăturilor Iranului cu Rusia. Orice presiune suplimentară din partea Statelor Unite ar avea probabil același efect.

Desigur, Trump ar putea veni cu ceva original, cum ar fi oferta de a ușura sancțiunile împotriva Rusiei dacă Kremlinul ar înceta să sprijine Iranul. Dar asta ar necesita o regândire radicală a politicii externe a SUA și este puțin probabil să genereze mult entuziasm la Moscova.

Pentru Rusia, Iranul este atât un partener major, cât și un teren de testare pentru o nouă formă de relații internaționale și este puțin probabil să vrea să-și vadă experimentul întrerupt.

Este adevărat că unele dintre imperativele politice de îmbunătățire a legăturilor cu Iranul au cauzat, de fapt, probleme economice Rusiei. De exemplu, reducerea tarifelor cu Iranul în acordul de liber schimb al EAEU este mult mai benefică pentru exportatorii iranieni decât pentru omologii lor ruși.

Dar este puțin probabil ca detaliile economice să distragă atenția Kremlinului de la obiectivele sale geopolitice.

În multe privințe, Iranul este un partener ideal pentru Putin, deoarece nu are nimic de pierdut când vine vorba de relațiile cu Occidentul. Și fiecare pas către legături mai strânse cu Iranul hrănește speranța Moscovei că va fi capabilă să creeze un nou model antioccidental de relații internaționale”, avertizează Nikita Smagin la finalul analizei sale.

Foto – Profimedia Images

CITEȘTE ȘI:

Putin, între Teheran și Tel Aviv. Trocul militar cu Iranul nu a distrus, încă, PRIETENIA cu Netanyahu

De ce a trimis Coreea de Nord trupe în sprijinul lui Putin? „Un dictator, ca un miner aflat în mină, nu poate face decât o singură GREȘEALĂ”

Moscova nu a declanșat PETRECEREA după victoria lui Trump. Cum s-a ajuns de la „omul nostru de la Casa Albă” la „o oarecare dezamăgire”