Maxim Starchak este un expert rus în arme nucleare și în industria nucleară, membru al Centrului pentru Politică Internațională și de Apărare al Universității Queen din Canada. A lucrat la Ministerul rus al Apărării și la Biroul de Informații NATO din Moscova, analizează constant „mutările” Kremlinului în ceea ce privește înarmarea nucleară și a ajuns la concluzia că, pe hârtie, rezultatele Rusiei par impresionante, însă realitatea este cu totul alta.
Kremlinul a permamentizat o imagine în care „își umflă mușchii” la nivel nuclear, dar Maxim Starchak punctează că mai e mult până departe, cum se spune, iar graba Moscovei poate ascunde carențe serioase la acest capitol.
„Modernizarea triadei sale nucleare – capacitatea de a lansa rachete nucleare de pe uscat, cer și mare – este o prioritate cheie pentru Kremlin. Obiectivul de lungă durată este acela de a înlocui sistemele din epoca sovietică cu modele noi, rusești.
Cu toate acestea, planurile sunt în întârziere și doar o parte din obiectivele pentru anul 2023 au fost îndeplinite. Problemele serioase de producție și management sunt de vină și este puțin probabil ca acestea să fie depășite în curând.
La prima vedere, s-ar părea că acțiunea de modernizare nucleară a Rusiei a avut succes. În mod remarcabil, în 2023, proporția armelor moderne (adică non-sovietice) în arsenalul Forțelor Strategice Rachete (RVSN) a crescut de la 85% la 88%.
Cu toate acestea, s-au făcut mai puține progrese cu sistemul de rachete Sarmat, care ar trebui să înlocuiască Voevoda din era sovietică”, explică expertul rus.
Președintele Vladimir Putin, ministrul Apărării – Serghei Șoigu – și Iuri Borisov, șeful corporației spațiale de stat Roscosmos, au promis că sistemul Sarmat va fi implementat până la sfârșitul anului 2023, amintește Maxim Starchak.
Numai că, dezvăluie acesta, nicio rachetă Sarmat nu a fost încă încărcată într-un siloz, cu toate că acest pas era programat, inițial, pentru anul 2021.
„Atât de importantă este re-armarea RVSN, încât Kremlinul chiar se zgârcește cu testele. A existat o singură lansare de testare a Sarmat în loc de șase planificate în 2022.
Este absolut necesar să arătăm că Rusia și-a îmbunătățit arsenalul. Dar dacă aceste noi sisteme funcționează cu adevărat este o preocupare secundară.
Există o cantitate similară de incertitudine în jurul sistemelor lansate aerian. Deși este adevărat că Rusia a avut un oarecare succes în producerea de rachete lansate aerian (conform lui Putin, armele moderne, precum rachetele Kh-101/102 și Kh-555, reprezintă 97% din acest arsenal), au existat și întârzieri.
Era de așteptat ca, în anul 2023, Rusia să termine dezvoltarea rachetei Kh-SD (Kh-50), cu rază medie de acțiune. Cu toate acestea, acest lucru nu s-a întâmplat, așa că Rusia continuă să se bazeze pe unele rachete din epoca sovietică, chiar și în timp de război.
Cel mai complicat aspect al modernizării nucleare a Rusiei o reprezintă faptul că industria este încă incapabilă să producă noi bombardiere. Chiar și modernizarea aeronavelor existente se confruntă cu probleme de producție și management.
Rusia încearcă, în prezent, să modernizeze bombardierele Tu-160 și Tu-95MS din era sovietică cu motoare mai puternice, înlocuindu-le avionica și extinzându-le compatibilitatea cu un număr mai mare de arme.
Responsabilitatea pentru modernizarea Tu-160 revine Uzinei de Aviație Kazan (KAZ), care până acum a încheiat — mai mult sau mai puțin — lucrările la patru bombardiere.
În anul 2023, Ministerul Apărării încă testa un bombardier împreună cu Tupolev. KAZ construiește, de asemenea, noi Tu-160M (în baza unui contract din anul 2018, Tupolev trebuie să furnizeze Ministerului Apărării 10 dintre acestea până în anul 2027)”, mai precizează expertul rus într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Shoigu a declarat la începutul lui 2023 că Forțele Aerospațiale ale Rusiei vor primi trei bombardiere Tu-160M în acel an. În septembrie, a mărit această cifră la patru avioane. Cu toate acestea, în realitate, Ministerul Apărării nu a primit niciun Tu-160M în 2023.
Modernizarea proprie a KAZ (preconizată a fi încheiată până în 2020) a fost perturbată de sancțiunile occidentale și de dificultățile legate de înlocuirea importurilor.
Maxim Starchak
La fel de întârziat este și dezvoltarea de către Rusia a unui bombardier avansat, cu rază lungă de acțiune, mai spune expertul rus.
Primul prototip al unui bombardier strategic stealth de următoarea generație – un alt proiect KAZ – era programat în 2021–2022, dar nu a reușit să se materializeze.
„Imaginea este la fel de blurată și atunci când vine vorba de partea navală a triadei nucleare a Rusiei. În 2023, Ministerul Apărării a primit livrarea împăratului Alexandru al III-lea , un submarin nuclear din clasa Borei , înarmat cu rachete balistice Bulava.
În tot acest timp, introducerea unei serii de noi arme maritime foarte mediatizate s-a blocat serios. Deși Rusia susține că aceste arme sunt testate, dovezile în acest sens sunt rare și neconcludente.
Per total, ar putea părea că Rusia face pași majori înainte când vine vorba de întinerirea sistemelor sale de arme nucleare, armele moderne reprezentând acum 95% din arsenalul nuclear al țării (în creștere față de 91% în urmă cu un an). Cu toate acestea, alte zone ale triadei nucleare – de exemplu navele și bombardierele – rămân mult mai în urmă.
La început, planul era ca RVSN să treacă complet la sistemele moderne de rachete în anul 2021. Apoi, termenul a fost împinsă până în anul 2024.
O altă amânare pare aproape sigură, fiind necesari încă cel puțin patru ani pentru a retrage complet sistemele Topol și Voevoda din era sovietică. Asta înseamnă că noile arme nucleare lăudate de Kremlin vor rămâne, încă un an, niște proiecte în curs de dezvoltare”, încheie Maxim Starchak, expert rus în arme nucleare și în industria nucleară.
Citește și: