Eli Podeh – profesor de Studii Islamice și Orientului Mijlociu la Universitatea Ebraică din Ierusalim – se întreabă de ce Hamas, o organizație relativ nesemnificativă în contrast cu țările puternice, refuză să se supună presiunilor din partea Statelor Unite, Egiptului și Qatarului. La ce s-ar putea gândi Yahya Sinwar, creierul Hamas?
Sigur, consideră Eli Podeh, „el este diavolul întrupat, dar nu este cu totul nebun”.
„Sinwar, care în mod clar mai are legătură către lumea exterioară, este, fără îndoială, conștient de faptul că mulți tineri, împreună cu progresiști și sortimentul obișnuit de antisemiți, s-au întors cu cruzime asupra Israelului și, prin extensie, asupra tuturor evreilor.
El știe, fără îndoială, că mass-media și agențiile globale dau vina pe Israel pentru toată suferința locuitorilor din Gaza – de la strămutare până la o presupusă înfometare și uciderea nejustificată a poporului lor”, scrie Eli Podeh într-un articol publicat de The Jerusalem Post.
”Într-o perioadă în care Israelul este acuzat că a comis „genocid” de către instanțele internaționale și țările suverane, precum Africa de Sud, de ce ar ridica Sinwar un deget pentru a face ceva?”, se întreabă profesorul.
„La urma urmei, dacă lucrurile explodează, luați loc în primul rând și urmăriți ce se întâmplă. Strategia de a nu face nimic are adesea succes. Cel mai recent, a fost folosit de fostul președinte american Donald Trump, înainte de recenta dezbatere prezidențială cu președintele american Joe Biden.
Mulți consilieri politici i-au spus lui Trump să-l lase pur și simplu pe Biden să vorbească neîntrerupt, știind că, într-o astfel de situație, președintele va deveni responsabil pentru propria sa dispariție politică. Exact ce s-a întâmplat.
Nu există nicio îndoială că Sinwar și-a pariat pe studenții care protestează, pe mass-media părtinitoare, pe cei care urăsc evreii, pe susținătorii palestinieni, pe aripa progresistă a Partidului Democrat și pe mulți alții”, continuă Eli Podeh
Este plauzibil, mai spune profesorul Eli Podeh, să concluzionăm că „intransigența Hamas de a refuza eliberarea celor 120 de ostatici rămași este un rezultat direct al furiei eliberate împotriva Israelului în multe arene variate, acest sprijin gratuit permițând organizației teroriste să nu capituleze în niciun fel”.
La doar câteva săptămâni după 7 octombrie, sprijinul și simpatia SUA, care se presupune că sunt cel mai mare și mai loial aliat al Israelului, s-a transformat într-un sprijin călduț, consideră profesorul Eli Podeh, un sprijin șocant și ezitant, slăbind odată cu trecerea timpului.
„Au urmat solicitările pentru o soluție cu două state, oferite ca singura cale de urmat, în ciuda unui vid clar în ceea ce privește un lider de renume și de încredere pentru locuitorii din Gaza.
Desigur, solicitările pentru două state nu iau în considerare în niciun caz faptul că palestinienii nu sunt deloc interesați să împartă pământul cu evreii, ci mai degrabă rămân fixați pe întreaga plăcintă.
Nu trebuie uitat Egiptul, țara care a facilitat contrabanda cu arme prin rețeaua de tuneluri încorporată pe teritoriul său încă din 2007, conform unor rapoarte.
Deși Egiptul a construit o barieră subterană în 2009, în scopul expres de a descuraja noi tuneluri, s-a spus că țara a relaxat restricțiile în 2011 la granița cu Fâșia Gaza, permițând palestinienilor să treacă liber.
Deși armata egipteană a distrus oficial majoritatea celor 1.200 de tuneluri de contrabandă între 2013 și 2014, în mod clar au păstrat câteva, oferind o arteră critică pentru aprovizionarea cu arme. Astfel, au transmis un mesaj către Hamas: «Puteți introduce arme de contrabandă, dar nu vrem să pară că vă facilităm efortul».
În consecință, de c ear trebui Hamas să ia în serios orice presiune asupra sa, în acest moment?”, încheie profesorul Eli Podeh.
Sursa foto: Shutterstock
Citește și:
IDF operează în Shajaia, Rafah și centrul Fâșiei Gaza: „Civilii, folosiți ca scuturi umane de HAMAS”