De Ziua Națională a României, o singură femeie din țară își serbează și ziua… numelui. O cheamă România Matcașu și se mândrește că poartă numele țării noastre.
Dar, mai are și un alt motiv de mândrie, nu mai puțin important.
România Matcașu provine dintr-o familie cu 16 frați, din satul Pleșcoi, județul Buzău. Din cauza problemelor financiare, tatăl ei a apelat la însuși Regele Carol al II-lea, care a acceptat să îi boteze fiica. Totuși, evenimentele următoare au făcut ca M.S. să nu apuce să o mai creștineze. Povestește chiar „Milica”, așa cum o alintă apropiații: „Regele Carol mai boteza copii și pe tata l-a învățat cineva, a făcut o cerere, dar n-a apucat să mă boteze, mi-a dat doar numele la sfat, numele de România”.
La vârsta de 16 ani, „Milica” a luat drumul Brașovului și s-a angajat la Uzina Tractorul. Acolo avea să îl întâlnească și pe bărbatul ce ulterior i-a devenit soț și cu care are doi copii, o fată și un băiat.
Femeia povestește că, la auzul numelui, oamenii au avut de-a lungul timpului reacții dintre cele mai ciudate. Însă ei nici că i-a păsat, ba spune că întotdeauna și-a purtat numele cu mândrie: „Peste tot, cine aude prima dată, se miră. Zice: «Cum? Nu! Spune-ți numele!». «Păi, ăsta e numele meu». Nu le vine să creadă… și popa la biserică, și la sfat, la poliție, peste tot s-au mirat. Chiar și la cununie m-au pus să repet cum îmi zice, credeau că le-am spus țara în care m-am născut”.
„Mi-ar plăcea să pot boteza o fetiță cu prenumele România. Niciodată nu m-am simțit dezavantajată că mă numesc România” – România Matcașu
De 1 decembrie, a devenit deja o tradiție ca la ușa ei să bată oaspeți dragi. Iar România Matcașu le zâmbește tuturor apropiaților când, din prag, spune „La mulți ani, române!”. „La mulți ani, România!”, i se răspunde.