În mentalul colectiv a rămas întipărită ideea potrivit căreia fostul dictator Nicolae Ceaușescu era semianalfabet. Ca fost ucenic de cizmar, despre Ceaușescu se spune că ar fi avut patru clase.
Arhivele Naționale ale României au publicat sâmbătă o serie de documente școlare ale fostului lider comunist, documente extrem de importante pentru istoria comunismului din România.
În noiembrie 1965, Ceaușescu îi solicita ministrului Învățământului de la acea vreme echivalarea studiilor, după ce a absolvit Școala Superioară de Partid „Ștefan Gheorghiu”.
Acest lucru înseamnă că acesta solicita să susțină echivalentul Bacalaureatului de astăzi, la foarte puțin timp după ce devenise șeful statului. Ceaușescu a susținut examenul la limba română și la matematică, fiind notat, după cum mulți dintre noi ne așteptam, cu nota 10 la ambele.
„Noi documente privitoare la școlarizarea lui Nicolae Ceaușescu, păstrate la Arhivele Naționale ale României. Recent, Arhivele Naționale ale României și-au îmbogățit patrimoniul cu documente școlare referitoare la Nicolae Ceaușescu, mărturii importante pentru istoria comunismului românesc.
Documentele au fost integrate în Colecția Nicolae Ceaușescu păstrată de instituția noastră și vor fi accesibile în curând prin Sala de studiu a Serviciului Arhive Naționale Istorice Centrale din București”, transmit Arhivele Naționale.
Arhivele Naționale au publicat și subiectele primite de fostul lider comunist la examen, dar și rezolvările prezentate de acesta în cadrul examenului de maturitate.
La limba română, Ceaușescu a trebuit să prezinte caracterizarea poeziei lui Mihai Eminescu și să vorbească despre valoarea operelor lui Vasile Alecsandri.
Potrivit Adevărul, doar un an mai târziu, Ceaușescu își prezenta teza de licență, intitulată „Unele probleme ale dezvoltării industriale în România în secolul al XIX-lea”. Ideile ar fi fost ale lui, iar alţii l-ar fi ajutat numai la aşternerea lor pe hârtie, susţine Paul Niculescu-Mizil în „O istorie trăită“.
În mod curios, el a utilizat aceeași lucrare pentru a obține și titlul de doctor, dar şi titlul de preşedinte de onoare al Academiei de Ştiinţe Sociale şi Politice a RSR.
Ca urmare a influenței politice pe care o avea, fostul președinte comunist a primit, de-a lungul timpului, șapte titluri de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități: Universitatea din București (1973), Bogota (1973), Lima (1973), Beirut (1974), Bahia Blanca (1973), Nisa (1975), Quezon (1975) şi Yucatan (1975).