Frank Borman, comandantul Apollo 8, care a condus primul echipaj pe orbita LUNII, a murit la 95 de ani

Frank Borman, astronautul NASA care a comandat misiunea Apollo 8, prima misiune cu echipaj care a orbitat în jurul Lunii și s-a întors în siguranță pe Pământ, a murit la 7 noiembrie la un centru medical din Billings, Mont. Avea 95 de ani.

Cauza a fost un accident vascular cerebral, a declarat purtătorul de cuvânt al familiei, Jim McCarthy. Borman, care locuia într-o comunitate de pensionari din Billings, a murit la o săptămână după colegul său, astronautul Ken Mattingly, care a ajutat la aducerea acasă a misiunii Apollo 13 în urma unei explozii la bordul navei.

Frank Borman a devenit cel mai în vârstă fost astronaut american în viață, după moartea în 2016 a lui John Glenn, unul dintre cei șapte astronauți inițiali din programul Mercury al NASA.

După ce a absolvit aproape de primul loc în clasa sa de la Academia Militară a SUA, dl Borman a devenit pilot de încercare al Forțelor Aeriene pentru avioane de luptă supersonice. Odată a refuzat să se ejecteze dintr-un avion de vânătoare F-104 al cărui motor a cedat la o viteză dublă față de cea a sunetului, reușind în schimb să stabilizeze avionul până când acesta și-a recăpătat puterea. A primit un premiu pentru siguranța zborului.

„Cu o ironie delicioasă”, a scris în memoriile sale din 1988, „Countdown”, „au acordat premiul și unui alt pilot pentru că nu și-a repornit motorul în aproape aceleași circumstanțe. În schimb, el a sărit cu parașuta, iar anchetatorii au descoperit că, dacă ar fi repornit motorul, ar fi aruncat avionul în cinci milioane de bucăți”.

În 1962, Borman a fost unul dintre cei nouă bărbați selecționați pentru cel de-al doilea corp de astronauți al NASA și a fost pilotul comandant a două misiuni NASA care au pus bazele esențiale pentru aselenizarea din 1969.

În timpul zborului Gemini 7 din decembrie 1965, el și astronautul James A. Lovell Jr. au stabilit un record de anduranță în spațiu. Au petrecut două săptămâni inconfortabile pe orbita Pământului în ceea ce Borman a descris mai târziu ca fiind o capsulă de mărimea „scaunului din față al unui Volkswagen”.

Sub monitorizare medicală non-stop, bărbații au suportat plictiseala, căldura și condițiile insalubre, împărțind chiar și o periuță de dinți pentru o parte din misiune. Lovell a glumit după aceea că el și Borman au decis să se logodească.

În spațiu, Gemini 7 s-a apropiat la doi metri de Gemini 6 cu echipaj, demonstrând că NASA putea efectua manevrele de întâlnire necesare în misiunile lunare. Până la experimentul medical pe orbită al lui Borman și al lui Lovell, istoricul spațial Andrew Chaikin a declarat într-un interviu, NASA nu era sigură că oamenii ar putea supraviețui unei călătorii atât de lungi în spațiu.

Borman și Lovell au fost recompensați cu roluri de conducere pe Apollo 8. Misiunea fusese planificată să orbiteze în jurul Pământului, dar rapoartele serviciilor de informații conform cărora sovieticii pregăteau o misiune cu echipaj în jurul Lunii au determinat NASA să își schimbe planul, trimițându-i pe dl Borman, Lovell și pe colegul de echipaj William Anders la peste 230.000 de mile de Pământ și să orbiteze de 10 ori în jurul Lunii.

A fost un pariu îndrăzneț pentru agenția spațială și pentru cei trei astronauți, care au devenit primii oameni care au părăsit câmpul gravitațional al Pământului și primii care au orbitat în jurul Lunii. Anders a realizat o fotografie emblematică, cunoscută sub numele de „Răsăritul Pământului”, care arată zorii planetei deasupra orizontului lunar, potrivit washingtonpost.com.