Sociologul Gelu Duminică a vorbit, la GÂNDUL LIVE, despre traumele din copilărie, când a fost martor la bătăile pe care tatăl său i le administra mamei. „ Înainte să moară tata, i-am zis că nu am înțeles niciodată violența lui față de mama. El atunci a pus capul în pământ și mi-a zis că atât a putut”, a mărturisit Gelu Duminică în emisiunea moderată de Emma Zeicescu și Bogdan Pavel.
„Eu am văzut violența îndreptată împotriva mamei mele de către tata, Dumnezeu să-l ierte.
Nu o bătea zilnic, dar o bătea așa cum nu am înțeles niciodată. Nu am înțeles cum poți să iubești pe cineva și să-l lovești cu mașina de tocat. Tatăl meu, pe care îl divinizez din anumite puncte de vedere, avea furie, avea unele probleme psihice, își pierdea controlul. Eu eram educat de mama că ceea ce se întâmpla nu era normal. Că trebuie să trăiesc altfel. Eu partenerelor mele nu le-am zis nici „Du-te dracu”. Omul dacă nu înțelege de vorbă bună, nu va înțelege nici de bătaie. Familia e bazată pe respect, nu pe frică.
Când îmi pierd cumpătul, efectiv spun în mintea mea „Înger, îngerașul meu” și apoi plec. Ca să pot să mă adun. Sunt conștient că, din păcate, furia te poate controla, dacă nu o controlezi tu. Raționalul trebuie să o controleze.
Încalcă orgoliul. Ne calmăm. Discutăm apoi. În 20 de ani, nu i-am zis partenerelor mele de viață „Du-te naibii”. Nu m-aș respecta pe mine. De ce să mint.
Nu poți să schimbi ceea ce nu vrei să schimbi. Schimbarea nu se face așa simplu. Trebuie să mai fii și educat. Noi încă suntem crescuți într-o cultură a violenței. Ideile lui Vasile Lupu, din „Pravilă”, din secolul 16, sunt foarte actuale. Vă rog să o citiți.
În mediile conservatoare, violența este normală. Mi-aduc aminte când mama mea, fără de carte, când a fost prima oară victimă a violenței domestice, s-a dus la părinții ei, dar bunicii au zis: „Mamă, e tânăr, are sângele mai iute”. Când s-a repetat, mama s-a dus la poliție: „Domnule, nu mai pot”. „Dacă pleci, te ducem la părăsire de domiciliu”, i-au zis polițiștii. S-a dus la procuratură: „Îi facem dosar, face un an-doi, iese din pușcărie, te omoară pe urmă”.
Tatăl meu nu o bătea non stop. Când se întâmpla, era o formă pe care nu am înțeles-o niciodată. Eu știu ce înseamnă să îți găsești mama plină de sânge. Mama mea, în limbajul ei foarte simplu, mi-a zis: „Mami, uite, diseară, o să vrea să ne pupăm. Cu ce drag mă duc eu lângă el?” Înțelegeam ce trebuie să fac, copil fiind. Înainte să moară tata, i-am zis că nu am înțeles niciodată violența lui față de mama. El atunci a pus capul în pământ și mi-a zis că atât a putut. Mi-am adus aminte de poveștile lui, din copilărie: bunica era legată de roata căruții și bătută cu biciul. El o bătea pe mama cu palma…
Noi nu avem educație în școală, în familie. De unde să vină schimbarea? Noi încă ascundem zonele de violență. Noi încă blamăm femeia care vrea să se despartă pentru că este bătută.
Pe mine m-a surprins reacția publicului. Am văzut un meme, la un moment dat, cu un om care aproape se îneacă și ceilalți filmează. Ar trebui să ne uităm și la asta.
Dominația sub toate formele ei, către femeie și copil, este superînrădăcinată. Trăim în societatea patriarhală. Vă aduceți aminte de obiceiul tâmpit cu călcatul miresei pe picior de bărbat? Mai văd la slujbe… E un pasaj în care spune: Femeia să se teamă de bărbat și bărbații scot pieptul în față. Dar la partea cealaltă, bărbatul nu mai e atent.”, a spus Gelu Duminică la GÂNDUL LIVE.