Gazele au început să se ieftinească, ajungând să coste la jumătate față de luna iunie. Vapoarele stau la coadă să descarce
Gazele au început să se ieftinească, iar preţurile de referinţă pentru Europa au continuat să scadă, marți, atingând cel mai scăzut nivel înregistrat de la mijlocul lunii iunie.
Specialiștii au explicat că temperaturile destul de ridicate, dar și oferta în creștere, mai ales de gaze naturale lichefiate, sunt principalii factori care au dus la ieftinire.
La hub-ul de gaze TTF din Amsterdam, unde se stabilesc preţurile de referinţă pentru Europa, cotațiile erau în scădere marți, la ora prânzului – până la 116,5 euro pentru un megawatt-oră – fiind cel mai scăzut nivel înregistrat de la mijlocul lunii iunie și până acum.
„Intenția este de a aduce mai multă liniște în piață și asta în mod implicit aduce, oricum, cred eu, o tendință de calmare, dar prețurile sunt pe scădere, pentru că rezervele, depozitele în Europa sunt pline și pentru că vremea e destul de blândă. Chiar și fără aceste măsuri, în mod natural, scăderea prețului gazului din ultima perioadă a dus la o temperare, am văzut, 200-300 euro/mwh, mult sub ce am văzut acum câteva luni, de 500-600 de euro”, a declarat pentru Știrile Pro TV Claudiu Cazacu, specialist în energie.
De asemenea, după ce Rusia a închis tot mai mult robinetul livrărilor de gaze pentru continentul european, fluxul de nave care transportă gaze naturale lichefiate în Europa a diminuat temerile referitoare la un deficit de aprovizionare.
„Inaugurarea acestui terminal este cu atât mai importantă pentru că vom aduce noi transporturi de gaze în Germania, în Europa, într-un timp foarte, foarte scurt, deja iarna aceasta. În total, vom putea înlocui aproximativ 20% din gazul rusesc cu gazul natural lichefiat. Cantitățile totale reprezintă 8% din gazul consumat în Germania”, a precizat Holger Kreetz, director operațional al unui terminal pentru gaze lichefiate.
Cu toate acestea, surse citate de Reuters susţin că în prezent sunt peste 35 de tancuri încărcate cu gaze lichefiate care stau la coadă în largul coastelor Spaniei şi în jurul Mediteranei, pentru că nu găsesc locuri în porturi pentru a-și descărca marfa.
Astfel, venirea simultană a mai multor cargouri de gaze lichefiate a scos la lumină capacitatea limitată de prelucrare a Europei.
Nu doar că nu există suficiente terminalele speciale în porturi, dar facilităţile existente care transformă gazele lichefiate înapoi în gaze bune de ars, la aragaz sau în centrale termice – operează deja la capacitate maximă.