Gazul rusesc, calculele Europei și ecuația „GAZPROM”. Numărătoarea inversă se apropie de final, acordul de 5 ani dintre Moscova și Kiev va expira

La sfârșitul anului 2024 expiră un acord de cinci ani care reglementează una dintre cele mai vechi și mai mari legături economice dintre Rusia și Europa: tranzitul gazului rusesc prin teritoriul Ucrainei. Kievul a spus deja că nu va prelungi acordul, iar oficialii ruși au confirmat că nu sunt în desfășurare negocieri în acest scop nici cu Ucraina, nici cu UE. Totuși, asta nu înseamnă că nu va mai fi livrat niciodată gaz rusesc prin Ucraina.

După toate tulburările din ultimii doi ani de război, gazul rusesc intră acum în Europa pe două rute, fiecare transportând aproximativ 14 miliarde de metri cubi de gaz pe an, notează economistul Serghei Vakulenko, cu o experiență de 25 de ani în industria petrolului și gazelor. Până în anul 2022, Serghei Vakulenko a ocupat funcția de șef al strategiei și inovațiilor la Gazprom Neft.

• Ruta 1 – Conducta TurkStream și extinderea sa, Balkan Stream, sub Marea Neagră către Turcia, Bulgaria, Serbia și Ungaria.
• Ruta 2 – Un coridor prin Ucraina care ajunge până în Slovacia.

EXTERNE Ciclonul CHIDO a lovit Mayotte, pe coasta Africii. Ce s-a întâmplat cu cei 9 români aflați pe insulă

13:30

EXTERNE Emoție. Haos. Solidaritate. Presa din Germania laudă EROISMUL salvatorilor, după atacul de la târg. Trei cuvinte SALVATOARE, scrise pe fața victimelor

13:27

Principalii cumpărători de gaz rusesc sunt Slovacia, Ungaria, Austria și Italia, ale căror guverne actuale sunt ghidate de pragmatism în politica lor externă.

Prețurile gazului rusesc sunt acum mult mai strâns legate de prețurile de schimb europene decât au fost în ultimul deceniu, dar încă funcționează mai ieftin decât gazul natural lichefiat (GNL), mai ales în timpul creșterii prețurilor.

„Unele țări sunt reticente”

În consecință, notează economistul – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace -, unele țări sunt reticente să nu mai cumpere gaz rusesc în întregime, deși toate s-au abonat la programul REPowerEU, care prevede că gazul rusesc va fi eliminat complet până în 2027.

„Ucraina a declarat deja că nu va reînnoi acordul de tranzit cu Rusia când expiră la sfârșitul acestui an. Comisarul european pentru energie, Kadri Simson, le-a declarat reporterilor la sfârșitul anului trecut că scenariul de lucru nu ia în considerare aceste provizii. Compania austriacă OMV a declarat că este pregătită să cumpere în continuare gaz rusesc, dar în același timp a rezervat o cantitate apreciabilă în conducte și la terminalele de recepție a GNL care îi va permite să se descurce și fără.

Austria și Italia vor fi cele mai puțin afectate de încetarea furnizării de gaze rusești. Austria va avea întotdeauna alte opțiuni, deoarece mai multe conducte se intersectează pe teritoriul său. Italia are și alte alternative (deși mai scumpe), deoarece primește gaz atât din Algeria, cât și din Azerbaidjan prin conducte și prin mai multe terminale GNL de pe teritoriul său.

E puțin mai complicat pentru Ungaria, dar ar putea obține gaz rusesc prin TurkStream. Slovacia, pe de altă parte, nu are aproape deloc alternative. Ar trebui să organizeze un flux invers de la hub-ul austriac sau să primească gaz prin mici terminale germane de GNL. Slovacia se va găsi, de asemenea, cel mai îndepărtat de-a lungul rutei de aprovizionare, așa că oportunitățile sale de a procura gaze vor depinde de Austria, Ungaria și Republica Cehă, respectiv dacă aceste țări au suficient gaz pentru cererea proprie”, explică Serghei Vakulenko.

„Fără nicio circulație a gazelor rusești prin țară, Ucraina ar trebui să cumpere gaze din Austria, să-și plătească tranzitul prin Slovacia, apoi…”

Dacă Ucraina nu mai transportă gaz rusesc pe teritoriul său, operatorul sistemului de tranzit ar putea declara dezafectate secțiuni de conductă sau altă infrastructură. Dar dacă sunt considerate operaționale, atunci companiile europene – crede Serghei Vakulenko  – ar putea rezerva capacitate de transport zilnic, lunar sau anual, la fel cum fac atunci când aranjează livrarea de gaz de la terminalul GNL din Belgia către piețele lor interne.

„Există anumite beneficii pentru Ucraina în continuarea transportului de gaz rusesc. Mecanismele cel mai bine descrise ca revers virtual și transport virtual au permis Ucrainei să mențină aprovizionarea fizică cu gaz chiar și atunci când a încetat să cumpere gaz de la Gazprom și a trecut la achiziții de la comercianții europeni.

Chiar și acum, când Ucraina consumă mult mai puțin gaz din cauza războiului, iar propriile zăcăminte sunt aproape suficiente pentru nevoile sale, acest sistem este util.

Problema este că centrele de extracție și consum de gaze nu sunt întotdeauna amplasate acolo unde trebuie și aici intervine transportul virtual. Acum, chiar și procesul de transport de gaze din câmpurile ucrainene către consumatorii ucraineni este efectiv unul virtual: este este gazul rusesc care este trimis în unele zone (în special în partea de sud a țării), în timp ce gazul ucrainean intră în sistemul de transport al gazelor slovace. Fără o sursă externă de gaz din Rusia, Ucraina ar trebui să-și modifice sistemul de conducte și să-l conducă diferit.

Situația va deveni și mai complicată dacă economia ucraineană își va reveni și cererea de gaz va crește. Fără nicio circulație a gazelor rusești prin țară, Ucraina ar trebui să cumpere gaze din Austria, să-și plătească tranzitul prin Slovacia și apoi să-și organizeze livrarea de la granița de vest către centrul țării unde este concentrat consumul. 

La același preț european de schimb de gaze pe care îl plătește în prezent Ucraina, inversarea fizică a fluxului ar costa cu 30-40 USD mai mult la 1.000 de metri cubi decât în ​​cazul unei inversări virtuale”, precizează economistul.

„Continuarea tranzitului de gaze după sfârșitul anului 2024, benefică atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina”

Rusia – de asemenea, consideră Serghei Vakulenko –  ar primi o lovitură, în primul rând financiară, dacă nu și-ar mai putea transporta gazul prin Ucraina.

Nu există piețe alternative echivalente pentru gazul Yamal vândut în prezent în Europa și acest lucru nu se va schimba semnificativ, chiar și odată cu construcția conductei Power of Siberia 2 către China (nu mai devreme de 2030) și a unei fabrici de GNL la Marea Baltică (planificate în prezent pentru 2026–2027).

„Capacitatea combinată a acestor două noi proiecte reprezintă aproximativ jumătate din volumul cu care livrările către Europa au scăzut deja.

• Potrivit directorului financiar Gazprom, Famil Sadygov, veniturile din 2023 ale gigantului de stat din vânzările de gaze în țară și în străinătate s-au ridicat la aproximativ 48 de miliarde de dolari. Pierderea a aproximativ 7-8 miliarde USD pe an din venituri din export pentru 15 miliarde de metri cubi de gaz ar însemna, prin urmare, o pierdere de 15% din venituri, sau mai mult de jumătate din EBITDA-ul afacerii Gazprom cu gaze (excluzând cota companiei în Gazprom Neft).
• A doua problemă pentru Gazprom este amenințarea cu pretenții pentru daune financiare din partea clienților săi europeni. Unele dintre contractele pe termen lung ale companiei cu țările UE sunt valabile până în 2040, iar incapacitatea de a livra acel gaz din cauza unei probleme cu o companie de transport este problema furnizorului.

Dacă Kievul interzice transportul gazului rusesc, aceasta va fi considerată o forță majoră, care ar putea scuti Gazprom de obligațiile sale de livrare. Dar dacă operatorul ucrainean al sistemului de tranzit al gazelor pur și simplu închide stația de contorizare de la frontieră, declară traseul închis și nu mai acceptă gaz din partea rusă, va fi o altă poveste.

Un alt aspect care afectează Rusia în ansamblu este că plata pentru gazul rusesc este făcută de companiile din UE prin Gazprombank. Asta înseamnă că nici banca, nici Gazprom în sine nu vor fi supuse sancțiunilor de blocare completă cât timp acordul este în vigoare.

Prin urmare, în termeni pur pragmatici, continuarea tranzitului de gaze după sfârșitul anului 2024 este probabil să fie benefică atât pentru Rusia, cât și pentru Ucraina. Pentru țările europene care continuă să achiziționeze gaze rusești, avantajele sunt și ele clare.

Situația se poate schimba în 2026-2027, când noi volume semnificative de GNL din Statele Unite și Qatar urmează să intre pe piață. Este posibil ca creșterea ofertei să depășească creșterea cererii, ceea ce face ca prețurile GNL să scadă considerabil. În consecință, va deveni mai puțin costisitor pentru țările UE să nu rămână fără gaz rusesc, iar presiunea politică va crește pe măsură ce termenele stabilite în cadrul REPowerEU se apropie”, încheie economistul Serghei Vakulenko

Citește și:

Europa trebuie să pună ACUM mâna pe activele Rusiei lui Putin: „Prejudiciul predominant s-a produs în Ucraina, dar UE a suportat costuri imense”

Australia dezvăluie numele HACKERULUI RUS care a „atacat” milioane de dosare medicale sensibile și le-a „scurs” pe Dark Web: „Criminal cibernetic”

Moscova are doar de CÂȘTIGAT din rezolvarea crizei de la Marea Roșie cu „mână” americano-engleză: „Loviturile împotriva Houthi, apreciate la Kremlin”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele