Gazul rusesc nu mai tranzitează Ucraina. Efecte și PERSPECTIVE la Kiev, Moscova, Chișinău și în alte capitale europene

La ora 08:00 dimineața, pe 1 ianuarie 2025, aprovizionarea cu gaz rusesc care tranzita Ucraina în drum spre Europa a fost întreruptă, punând capăt unei epoci de șaizeci de ani. Spre deosebire de anul 2009, când o oprire de două săptămâni a livrărilor de gaz rusești către Europa prin Ucraina a provocat panică și o criză la scară largă, de data aceasta, atmosfera a fost calmă. Prețurile la gaze în Europa au crescut ușor și doar Republica Moldova a avut probleme reale.

În perioada 2015 – 2019, tranzitul gazelor a fost una dintre cele mai importante probleme pentru Ucraina.

• În anul 2018, președintele de atunci al Ucrainei – Petro Poroșenko – s-a opus construcției conductei Nord Stream 2 din Rusia până în Germania, prin Marea Baltică, pe motiv că ar priva Kievul de 3 miliarde de dolari pe an din veniturile obținute din tranzit.
• În anul următor, Ucraina a insistat asupra unui nou acord pe zece ani privind tranzitul gazelor, spunând că acesta ar fi o barieră puternică în calea unei posibile agresiuni ruse.

„În cele din urmă, Nord Stream 2 nu a fost lansat niciodată, iar tranzitul prin Ucraina a continuat, dar asta nu a fost suficient pentru a preveni un război”, scrie analistul Sergey Vakulenko, cu o experiență de douăzeci și cinci de ani în industria petrolului și gazelor, într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

DECLARAȚII EXCLUSIVE Copreședintele ECR acuză Uniunea Europeană că a creat un „laborator” pentru a anula alegerile din România. CRITICI dure și despre planul de reînarmare

19:15

VIDEO TRADIȚIE și artă: o familie din Bucovina păstrează meșteșugul ceramicii negre

19:08

Impactul asupra UE

Până la sfârșitul anului 2024, explică Sergey Vakulenko, tranzitul ucrainean al gazelor rusești către Europa era deja o fracțiune din ceea ce a fost cândva, respectiv 15 miliarde de metri cubi, dintre care 13 miliarde au mers în Slovacia și mai departe în UE, restul ajungând în Republica Moldova.

Europa trebuie să găsească, acum, o alternativă la gazul care lipsește, avertizează analistul, fie prin achiziționarea de GNL, fie prin reducerea consumului, inclusiv prin utilizarea mai mare a cărbunelui.

„Încă nu există un surplus de care să vorbim pe piața GNL și prețurile sunt semnificativ mai mari decât în ​​2015 – 2021, dar două linii noi de centrale GNL cu o capacitate anuală de 36 de miliarde de metri cubi au fost deja construite și sunt pregătite pentru lansare în Statele Unite.

Construcția a mai multor fabrici este, de asemenea, aproape de finalizare în Statele Unite, Canada și Mexic.

• Slovacia pierde, acum, circa 200 de milioane de euro pe an din venituri, în urma anularii tranzitului de gaze prin Ucraina și va fi obligată să cumpere gaze în altă parte la un preț mai mare.
• Totuși, principala sursă de energie electrică a Slovaciei sunt două centrale nucleare, iar gazul este folosit doar pentru generarea de vârf, pentru producerea de energie electrică pentru export, în industrie, în utilități publice și încălzire.

Prin urmare, problema ar putea fi mult mai gravă, deși va fi încă resimțită intens de mica economie slovacă. În plus, țara va pierde veniturile pe care le-a primit din revânzarea gazului rusesc (atât sub formă de gaz în sine, cât și de electricitate produsă din acesta) către țări care au refuzat să cumpere direct de la Gazprom”, notează Serghey Vakulenko.

Pierderile Rusiei lui Putin

În urmă cu trei ani, Europa era principala piață de gaz pentru Rusia și Gazprom, dar Rusia a suferit deja cele mai mari pierderi pe acest „front” în anul 2022. „Volumele care se vor pierde ca urmare a încetării tranzitului ucrainean sunt o umbră palidă a unui cândva vast portofoliu”, mai scrie Sergey Vakulenko în analiza sa.

„În anul 2025, Gazprom va exporta 38 de miliarde de metri cubi în China, aproximativ 25 de miliarde de metri cubi în Turcia și 15 miliarde de metri cubi în Europa, prin conducta TurkStream.

Cele 15 miliarde de metri cubi pe care Gazprom le-a pierdut din cauza suspendării tranzitului ucrainean ar fi reprezentat, așadar, aproximativ 16% din acest portofoliu de export, un volum vizibil, dar nu fundamental.

Problema veniturilor pierdute este mai complicată. Dacă gazul rusesc ar fi continuat să curgă în Europa, prețurile ar fi, cel mai probabil, mai mici acum, nu numai pentru acele 15 miliarde de metri cubi, ci și pentru cele 40 de miliarde pe care Rusia continuă să îi furnizeze Europei prin TurkStream și sub formă de GNL.

• Dacă presupunem că Rusia ar fi menținut tranzitul ucrainean, prețurile gazelor în Europa ar fi rămas la 300 de dolari la 1.000 de metri cubi, iar dacă prețurile rămân aceleași în absența tranzitului, atunci Rusia a pierdut aproximativ 4,5 miliarde de dolari pe an.
• Dacă, totuși, presupunem că încetarea tranzitului ucrainean a crescut prețul cu aproximativ 100 de dolari la 1.000 de metri cubi pentru restul de 40 de miliarde de metri cubi pe an vânduți pe piețele europene și turce, atunci Rusia nu înregistrează practic nicio pierdere.
• Cu toate acestea, astfel de calcule sunt extrem de provizorii, deoarece apariția iminentă a unor noi volume de GNL pe piață va anula efectul deficitului temporar.
• În plus, aceste calcule trebuie ajustate pentru a ține cont de veniturile potențiale din livrările către Republica Moldova:. În realitate, acest gaz a mers în regiunea separatistă a Transnistriei în condiții de plată netransparente, probabil extrem de generoase pentru cumpărător.

Judecând după raportarea IFRS a Gazprom pentru primele nouă luni din 2024, aceasta înseamnă o pierdere de aproximativ 10% din venituri și puțin sub jumătate din profitul diviziei de gaze a grupului Gazprom.

Pentru 2025, ponderea va fi ușor mai mică din cauza creșterii veniturilor și a profitului din creșterea vânzărilor către China. Cel mai probabil, costurile de producție ale Gazprom abia vor scădea ca urmare a faptului că nu trebuie să producă și să pompeze acest gaz, dar compania va face o economie semnificativă prin faptul că nu va trebui să plătească taxa de export pentru volumele de export pierdute, care reprezintă 30% din prețul de vânzare.

De asemenea, este de remarcat faptul că peste 40% din veniturile totale și mai mult de jumătate din profitul grupului Gazprom sunt generate în prezent de divizia sa de petrol”, continuă Sergey Vakulenko.

Pierderile Ucrainei

În ultimii ani, Naftogaz din Ucraina a înregistrat venituri pentru tranzitul de gaze de peste 1 miliard de dolari în conturile sale, pe baza obligației stipulate în contractul din 2019, în baza căruia Gazprom a fost de acord să livreze o anumită cantitate de gaz prin Ucraina.

În realitate, însă, explică Vakulenko, Gazprom a plătit aproximativ 400 de milioane de dolari pentru volume reduse trimise prin Ucraina.

„Compania rusă a ocolit obligația din contract prin nominalizarea volumelor care urmează să fie trimise prin stația de contorizare Sokhranovka pe o conductă care a intrat în Ucraina prin regiunea Lugansk, confiscată de Rusia încă din februarie 2022.

Operatorul sistemului de transport al gazelor din Ucraina a fost forțat să refuze acel gaz, invocând un caz de forță majoră și a sugerat mutarea volumului nominalizat la Sudzha, o stație pe o altă linie.

Dar Gazprom a folosit acest lucru ca o scuză pentru a-și reduce nivelurile obligației din contractul încheiat.

• Naftogaz consideră că diferența — o sumă semnificativă pentru companie — este o datorie neachitată și a trecut la arbitraj în această chestiune, dar chiar și în cazul unei hotărâri în favoarea Ucrainei, este puțin probabil ca banii să fie recuperați înainte de sfârșit. a războiului.
• În plus, Ucraina are cele mai mari facilități de stocare a gazelor din Europa și probabil că acum va pierde venituri din faptul că stau inactive.
• Fără tranzit din Rusia, gazele ar trebui să fie transportate la ucrainenii de la Baumgarten (Austria) și apoi înapoi, adăugând un cost dus-întors de aproximativ 50 de euro la 1.000 de metri cubi, făcând întreaga operațiune imposibilă.

Ucraina însăși importă în prezent volume minime de gaz, deoarece industria ucraineană și generarea de energie pe bază de gaz au fost în mare parte distruse în timpul războiului. Consumul poate fi acoperit în mare parte de producția internă, așa că costul importului de gaze din Europa nu este cea mai presantă problemă pentru Kiev în acest moment.

În timp ce Ucraina importa gaz, a folosit mecanismul virtual invers: din punct de vedere comercial, Ucraina cumpăra gaz de la vânzători europeni, dar fizic folosea gazul pe care vânzătorii l-au cumpărat de la Gazprom.

În absența tranzitului, dacă Ucraina va trebui vreodată să importe gaz din Europa, va trebui să plătească prețurile predominante ale hub-ului austriac, și să plătească în plus pentru transportul prin Slovacia către Ucraina și să suporte costul transportului intern înapoi în centrul țării, unde este concentrată cea mai mare parte a cererii”, mai scrie Sergey Vakulenko.

Cazul Moldovei: „Partea care suferă cel mai mult”

Partea care suferă cel mai mult din cauza opririi tranzitului este Moldova, avertizează analistul Sergey Vakulenko. Cea mai mare parte a țării a încetat să mai cumpere gaz rusesc în anul 2022, dar regiunea separatistă a Transnistriei a consumat aproximativ 2 miliarde de metri cubi de gaz pe an livrat prin Ucraina.

„Pentru a complica și mai mult lucrurile, acel gaz a fost apoi folosit pentru a genera energie electrică la cea mai mare centrală electrică a țării (situată în Transnistria), furnizând restului Moldovei trei sferturi din energia sa. Moldova ar putea acum să cumpere gaz din România, printr-o conductă mică, sau prin Turkstream, Bulgaria și România, dar asta ar fi mult mai scump.

În timp ce Gazprom a reușit să trimită gaz prin Ucraina,  nu a costat aproape nimic să extragă încă 2 miliarde de metri cubi pe an și să-l pompeze prin sistemul său în Transnistria, astfel încât Gazprom și-ar putea permite să aprovizioneze regiunea separatistă pentru o plată curentă foarte mică.

• În absența rutei ucrainene, Gazprom ar trebui să redirecționeze o parte din volumele pe care le vinde către UE prin Turkstream către Transnistria și, prin urmare, să renunțe la veniturile pentru acele volume.
• Nici măcar această soluție nu ar fi simplă, întrucât ultima parte a liniei de gaze de pe Coasta de Vest a Mării Negre trece prin teritoriul ucrainean în drumul său din România către Moldova și Transnistria, iar gazele rusești sau de origine rusă nu pot intra în Ucraina.

În cele din urmă, influența Transnistriei și a Rusiei în Moldova s-a dovedit a fi departe de agenda Moscovei. În orice caz, criza energetică din Moldova se va adăuga la problemele guvernării pro-europene a președintelui Maia Sandu în ajunul alegerilor parlamentare”, mai scrie Sergey Vakulenko.

Un pas ireversibil?

Tranzitul de gaze prin Ucraina a încetat, în ciuda faptului că o continuare a acestuia era în interesul economic al Ucrainei, Rusiei și Europei, chiar și după ce părțile au petrecut tot anul 2024 căutând o modalitate acceptabilă de a continua tranzitul.

Totuși, UE a salutat reducerea achizițiilor de gaze din Rusia, lăsând Slovacia să încerce să-și rezolve singură problemele legate de gaze.

„Până în toamna lui 2024, reprezentanții părții ucrainene, inclusiv prim-ministrul Denys Shmyhal, au spus că tranzitul ar putea continua atâta timp cât expeditorul și proprietarul gazului în momentul tranzitului nu era Rusia.

• Rusia și Gazprom au ales o poziție de indiferență, limitându-se la acuzații standard că Ucraina și Europa sunt pregătite să-și facă rău din pură rusofobie, în timp ce Rusia era deschisă cooperării.
• Fiecare parte ar putea încă spera că o altă parte ar avea un interes atât de mare în continuarea tranzitului, încât ar fi de acord să piardă fața și să facă concesii.
• Dar acele calcule s-au dovedit false. Toată lumea era pregătită să sufere mai degrabă decât să dea ceva inamicului. Toți se pregăteau de mult pentru încetarea tranzitului de gaze și luaseră în considerare pierderile rezultate în strategiile lor.

Aceasta nu înseamnă că tranzitul prin Ucraina nu poate fi încă reluat. Teoretic, Kievul și-ar putea oferi capacitatea de transport pentru utilizare conform regulilor europene, fără nicio relație cu Gazprom. Companiile europene ar cumpăra gaze la granița dintre Rusia și Ucraina și l-ar preda Ucrainei pentru transport”, crede analistul Vakulenko.

Numele conductelor din epoca sovietică, o glumă bolnavă acum”

Până acum, nu există niciun semn de astfel de planuri – posibil pentru că Kievul consideră că posibilitatea reluării tranzitului de gaze este un atu în viitoarele negocieri cu Moscova.

Dar valoarea pieței europene de gaze pentru Rusia este în scădere. Planul REPowerEU prevede o independență completă față de toate tipurile de combustibil rusesc până în 2027, explică analistul.

„Chiar dacă implementarea planului este întârziată semnificativ, cererea europeană de gaze rusești este încă pregătită să scadă din cauza investițiile deja făcute în energia cu emisii scăzute de carbon, închiderea și relocarea industriilor mari consumatoare de energie ca urmare a crizei energetice din 2021-2023 și construcțiile a noilor terminale GNL.

• Pe termen lung, va fi și mai dificil să restabiliți tranzitul. Menținerea unui sistem de transport pe scară largă a gazelor costă bani, iar Naftogaz din Ucraina va avea puțin de făcut, nu în ultimul rând din cauza pierderii veniturilor din tranzit.
• În plus, Ucraina ar putea dori să găsească o altă utilizare pentru cei peste 1 miliard de metri cubi de gaz de umplere a conductelor care încă se află în diferitele conducte.
• Cu o utilizare redusă, unele dintre liniile paralele ar putea fi dezafectate, astfel încât o parte din acea umplere a liniei ar putea fi vândută, potențial câștigând sau economisind câteva sute de milioane de dolari.

Acest lucru ar crea, totuși, un alt obstacol economic dacă tranzitul ar fi reluat vreodată, deoarece conductele ar avea nevoie din nou de umplere.

Numele conductelor din epoca sovietică care traversează Ucraina – Soyuz (Uniunea), Progress și Bratstvo (Frăția) – sunt un ecou al anilor 1960 și 1970, reflectând credința acelei vremuri într-un viitor luminos.

Cu toate acestea, la începutul anilor 2000, conductele au început să fie folosite ca instrumente prin care s-a putut pune presiune asupra altor țări.

Acum, numele lor sună ca o glumă bolnavă și au devenit încă o victimă nu doar a unui război comercial, ci a unui război foarte real care era de neimaginat cu doar câțiva ani în urmă”, încheie Sergey Vakulenko.

Citește și:

Criza energetică din TRANSNISTRIA s-ar putea întoarce împotriva Moscovei. „O strategie foarte riscantă a Rusiei”

Subestimată timp de 40 de ani, gruparea islamistă HAMAS mizează pe același scenariu. „Va încerca să exploateze slăbiciunile Israelului în Gaza”

Generalii SRI (r) Florian Coldea și Dumitru Dumbravă, audiați la DNA! Coldea: „Măsurile controlului judiciar s-au ridicat, am voie să merg oriunde”

„Pierderi colaterale” după aproape 3 ani de război în Ucraina. „Moscova, distrugere sistematică a regimului de control al armelor NUCLEARE”

O nouă provocare a Rusiei. Petrolierele „FANTOMĂ” ale lui Putin, echipate cu tehnică de spionaj: „Monitorizează activitatea navală și aeronautică a NATO”

Autor

Cristian Lisandru

S-a născut în București, pe data de 18 iulie 1968, și este absolvent al Facultăţii de Jurnalism, specializarea Comunicare. Activitatea jurnalistică – editorialist GÂNDUL.RO, scriind articole ... vezi toate articolele