Generalul Eugen Bădălan propune REFERENDUM pentru serviciul militar obligatoriu versus cel voluntar. “Optez pentru modelul elvețian!”
Circumstanțele în care se află România la acest moment, cu o linie a frontului la 400-600 km de graniță – Ucraina contra Rusiei invadatoare, dar și cele care s-au creat după ce al doilea conflict e în plină desfășurare de la data fatidică de 7 octombrie 2023, când Israel a declarat război Hamas-ului, sunt cel puțin îngrijorătoare. Astfel de evenimente istorice majore, care lasă în urmă zeci de mii de victime, sunt pe agenda liderilor politici ai lumii. Se caută pacea printre tranșeele războaielor și, deocamdată, e de negăsit.
Este România pregătită pentru a face față unor provocări care vin dinspre Rusia? Gândul a vrut să afle răspunsul de la generalul Eugen Bădălan, un veteran al armatei, fost șef de Stat Major General și fost reprezentant în Comitetul General al șefilor de armată din NATO.
Cum pot fi eliminate riscurile la adresa securității și apărării
Prezent în platoul Gândul Exclusiv, generalul Bădălan consideră că într-o astfel de dezbatere există niște nuanțe care pot defini mai bine ceea ce înseamnă cu adevărat pregătirea țării pentru o astfel de provocare.
“Dacă ar fi să dau un răspuns franc și categoric ar trebui să spun nu, nu este pregătită. Numai că lucrurile trebuie nuanțate un pic. Cei care susțin categoric teza că România nu-i pregătită astăzi să facă față riscurilor eventuale n-au dreptate. Dar trebuie să gândim următorul lucru România, că orice altă țară nu-și prezervă interesele, securitatea, doar prin elementele de forță, prin armată. Nu. Pentru a elimina riscurile la adresa securității și apărării, trebuie să ai pregătită în afară de armată, să ai pregătită populația, să ai pregătită economia, să ai pregătit teritoriul ca să facă față tuturor nevoilor în situația în care teritoriul ar fi agresat.
Dacă luăm și analizăm fiecare din cele trei elemente pe care le-am amintit, cât de pregătiți suntem în acest moment pentru a face față unei eventuale participări la un conflict armat. Atunci aș spune, din punct de vedere al pregătirii armatei, suntem într-un stadiu, să zic acceptabil, adică de la unu la 10… undeva la vreo șapte. Așa, acceptabil din punct de vedere al nivelului de pregătire al armatei. Din punct de vedere al nivelului pregătirii populației pentru o asemenea situație, aș spune că suntem într-o situație îngrijorătoare”.
Vârsta medie a rezervei de mobilizare este de 47 ani! Teritoriul României nu e pregătit pentru apărare
În situația unui conflict armat, țara va trebui să fie pregătită de apărare, iar în acest caz se va trece urgent la mobilizare. Generalul Eugen Bădălan, care a ieșit la pensie după 36 de ani de carieră militară de vârf, afirmă că în situația mobilizării, armata trebuie să se completeze imediat cu rezerva pe care o are.
„În acest moment, vârsta medie a rezervei de mobilizare a Armatei Române este de 47 de ani. Cine crede că se poate duce un război cu oameni cu o vârstă medie de 47 de ani se înșală. Deci sunt de făcut lucruri în pregătirea populației pentru apărare. Începând de la unele modificări legislative care trebuie înfăptuite, continuând cu măsuri pentru ca profesia militară să devină atractivă pentru oameni, pentru tineri, în special. Pentru ca am să vă mai dau două cifre. În România trec etapa majoratului, deci împlinesc 18 ani, în jur de 220.000 de tineri, băieți și fete. Dacă aceștia toți ar opta să se pregătească pentru apărare, asta ar însemna două divizii, o forță considerabilă, dar lucrurile nu stau așa. De ce?
Pentru că de-a lungul vremii și datorită opțiunilor politice în România, dar și datorită unor psihocomportamente ale familiilor, ale părinților, nu mai vor să aibă contacte, nu mai vor să devină militari. Da, dar de ce? Explicațiile pot fi multiple. Oamenii uită un lucru, prevederile articolului 55 din Constituția României care spune că cetățenii României, deci toți cetățenii României, indiferent unde sunt rezidenți, toți cetățenii României au dreptul și obligația de apărare a țării. Deci este o obligație a tuturor cetățenilor României. Nu poți îndeplini această obligație dacă nu te pregătești pentru ea. N-ai cum.
Dar cred că am spus destule în legătură cu pregătirea populației. Al doilea lucru care trebuie pregătit este teritoriul și cât de bine avem pregătit teritoriul pentru a face față unei agresiuni. Am să vă dau un singur exemplu. Mă rog, Armata României are un contract de achiziție a unui batalion de tancuri americane Abrams. Pe căile rutiere, de transport rutier din România, astăzi nu există niciun pod care să suporte greutatea tancului Abrams. Numai din acest exemplu am putea să facem afirmația categorică că teritoriul României nu e pregătit pentru apărare și cu asta încheiem subiectul”.
Legea de planificare a apărării “e prost întocmită”
Referindu-se la pregătirea economică a României pentru a face față unui eventual conflict armat, fostul șef al Statului Major General a explicat în ce constă o astfel de pregătire și care sunt necesitățile pentru a face față oricând unui posibil atac.
“Pregătirea economiei îmbracă două aspecte: existența în timp de pace a entităților industriale care să producă material necesar la război, material divers – că la război se utilizează de la apă până la rachete, pentru că industria de apărare a fost tratată după 1990 așa cum a fost tratată și astăzi, nu mai are capacitatea să producă nimic. Iar acolo unde mai sunt oarece capacități de producție, singurul cumpărător se pare că e Armata română, care n-are bani să cumpere. Și cu asta am spus tot.
Deci, ar trebui în primul rând ca decidenții români să se gândească cum să pună pe picior de funcțiune, să le pună în funcțiune unitățile industriale care să producă echipament necesar la război, ar trebui făcute decât să cumpărăm cum cumpărăm acum marfă de la alții. Ar trebui să începem să ne gândim și să dialogăm cu cei care ne pot livra echipamente militare ca produsul să se integreze în România sau dacă nu se integrează produsul în România, prin offset, să se înființeze România acele baze logistice care să facă, care să facă mentenanța produsului pe toată durata lui de viață. Deci ar fi multe lucruri de spus. Astea cred că s-ar putea rezolva relativ simplu dacă, repet, s-ar începe de la modificarea unei părți din legislația privind pregătirea pentru că avem o lege a planificării apărării care e atât de prost întocmită încât nu poate să răspundă nevoilor de planificare a apărării României”.
Armamentul depășit moral, “o lozincă eronată”
Întotdeauna, când sunt lansate dezbateri care privesc politica de apărare a țării, discuția alunecă, în mod firesc, către dotarea Armatei și industria de înzestrare. Iar acest subiect este unul dureros pentru că România, în ultimii 34 de ani, mai mult a demolat decât a construit. Cel mai recent exemplu îl constituie intrarea în insolvența a ROMAERO. Întrebat de aceste aspecte, gen. Eugen Bădălan a detaliat necesitățile României la acest capitol al înzestrării Armatei.
“Vedeți, din 1990 ne-am găsit sub imperiul unei lozinci total eronate, a armamentului depășit moral, pentru că am auzit imediat după 1990 și până în ziua de astăzi că tot echipamentul Armatei României este depășit tehnic și moral. Și să vă dau un exemplu din experiența pe care am avut-o în relațiile cu celelalte state. Transportorul amfibiu blindat pe care îl utilizau forțele terestre din România, de producție românească, era proiectat în anii 1970. De atunci a început proiectarea și unele dintre ele erau de fabricație a anilor 1980 și noi ziceam că sunt depășite tehnic și moral. Ca să am surpriza, când m-am dus într-o vizită în Armata italiană să văd că utilizau transportoare pentru forțele terestre proiectate în anii 1945 și fabricate până în anii 1960 și nu le mai considerau depășite moral.
Dar noi am picat sub această chestie, că totul este depășit moral, am abandonat totul și am început să avem pretenția să cumpărăm ultimul strigăt, ba mai mult decât atât, într-o vreme nu ne convenea nici ce era pe raft din ce era mai bun și am început, am avut colective care să facă cerințe operaționale pentru tehnica pe care urma să o achiziționăm, îmi pare rău să spun, dar din colectivele acelea făceau parte oameni care se uitase doar la filme de SF și introduceau în cerințele operaționale acele cerințe pentru care nimeni în momentul respectiv nu era în măsură să producă echipamentul pe care noi îl ceream.
Și-am să vă dau un singur exemplu: am vrut să luăm pentru mașina de luptă a infanteriei o rachetă Spike generația 3 plus – trage și uită, excelentă, care rachetă era în fabricație de către producătorul care o producea, dar nu varianta pe turelă. Și pentru că noi am vrut-o neapărat pe aia pe turelă, a trebuit să așteptăm doi ani de zile ca ăia să facă cercetare de produs, să plătim cercetarea de produs”.
Serviciul militar obligatoriu nu lipsește din legislația românească în vigoare. La război, ca la război!
Un alt subiect abordat în interviul acordat de generalul Eugen Bădălan la Gândul Exclusiv este cel al serviciului militar pe bază de voluntariat versus serviciu militar obligatoriu despre care se discută destul de aprins în ultima vreme.
Chiar fostul premier Nicolae Ciucă a făcut declarații în ceea ce privește acest serviciu militar obligatoriu și a afirmat că posibilitatea ca acesta să fie introdus “e redusă”. Deci, nu a exclus această posibilitate în viitorul apropiat. Generalul Eugen Bădălan are propria opinie, subliniind că și acum există în legislație serviciul miliar obligatoriu, care se activează în cazul unui război declarat.
“Serviciul militar obligatoriu nu lipsește din legislația românească existentă în vigoare astăzi. Vă spun eu cu certitudine că nu lipsește. De ce fac această afirmație? Pentru că serviciul militar în timp de pace este pe bază de voluntariat. Dar legislația românească spune că la război se reintroduce serviciul militar obligatoriu. Iată de ce spuneam mai înainte că este nevoie să facem niște modificări la legislația existentă astăzi. Legea 446, care reglementează pregătirea populației pentru apărare, are nevoie de unele modificări și noi trebuie să optăm dacă vrem să facem un serviciu de militar în termen voluntar sau dacă vrem să facem un serviciu militar obligatoriu.
Cel puțin opțiunea actualului șef al armatei, actualului șef al Apărării, exprimată într-un interviu dat acum vreo două săptămâni, care a născut multe comentarii, cele mai multe dintre ele venind de la cei care habar n-au despre fenomenul militar. Pe mine m-a surprins că l-au condamnat toți cu mânie proletară. Așa au înfierat mânie proletară de fapt, reproșându-i un singur lucru, că el n-avea dreptul să spună nu că n-ar fi așa, că n-avea dreptul să o spună! În condițiile în care eu am spus într-o emisiune TV, el nu că avea dreptul să o spună, avea obligația să o spună! Dar acela e un alt subiect. În Europa, noi avem un exemplu al unei țări neutre, Elveția, care în opinia mea, are una dintre cele mai bune armate ale Europei și în care serviciul militar este obligatoriu, nu-i voluntar.
E obligatoriu pentru toți cetățenii bărbați ai Elveției, numai că se derulează altcumva decât cum am fost noi obișnuiți 2 ani ăla, 3 ani ăla sau un an și nu știu câte luni, 2 ani. În principiu, elvețienii au organizat serviciul militar obligatoriu în felul următor: toți bărbații, când au îndeplinit vârsta de 18 ani, sunt aduși la armată, fac trei luni de instruire, trei luni de pregătire militară după care, cu echipamentul și armamentul individual, pleacă la domiciliu. Da, și le țin acasă, și în primii 10 ani după această pregătire în fiecare an participă la o convocare de pregătire de o lună, după care după 10 ani se modifică și termenii de așa și durata, dar oricum până la ieșirea din evidențele armatei în permanență, periodic sunt pregătiți.
Iar în legătură cu pregătirea teritoriului, tot Elveția, tot țară neutră, la care nimeni niciodată nu s-a gândit să o atace, în lucrările subterane ale Elveției, pentru protecția populației încap, deci capacitatea acestora, a buncărelor, este de 114% din populația Elveției. Deci intră toți cetățenii elvețieni și încă 14% din rezidenți. Deci, politicienii din România trebuie să decidă sau, în opinia mea, cel mai bine ar fi să se facă un referendum ca românii să decidă ce fel de pregătire a populației adoptăm pentru a putea apăra România sau dacă ajungem la concluzia că nu vrem să apărăm România, măcar s-o declarăm deschis și știm despre ce e vorba”.
În privința serviciului militar obligatoriu, gen. Bădălan a declarat la Gândul Exclusiv că ar opta pentru modelul elvețian.
„Din cele opt brigăzi de linie pe care le are Armata României, mai mult de una n-avem operațională!”
Conform datelor Eurobarometru, 81% din cetățenii Uniunii Europene sunt de acord cu o politică comună de apărare. Și la nivelul Parlamentului European, de aproape patru ani se discută despre posibilitatea existenței acestei armate independente a Europei, față de ceea ce ar însemna apărarea numai din partea NATO. Întrebat cu consideră că ar putea fi înființată această armată europeană și pe ce schemă ar trebui să funcționeze ea, fostul șef al Statului Major General al Armatei Române a spus că la nivelul Uniunii Europene chiar există conceptul de politică comună de apărare.
„S-a lansat chiar ideea să se facă forțe coordonate în comun a fost lansată de președintele francez cu ani în urmă. Numai că în momentul în care s-a lansat această idee a unei armate comune europene, a apărut un contra-argument. În ce consta acest contra-argument?
Faptul că Europa nu are capacitatea să-și asigure propria securitate și apărare, are nevoie de intervenția forțelor transatlantice: Statele Unite și Canada. Bașca faptul că are nevoie la momentul respectiv se gândea că este nevoie și de acțiunile celei mai mari armate din Europa, membră a NATO, Turcia. OK. Deci ideea în sine a apărut, s-a dezvoltat de-a lungul anilor. Este o idee de reținut, demnă de reținut, numai să nu cadă și ea în eroarea în care s-a găsit ani de zile NATO. De ce spun că s-a găsit NATO într-o eroare? Ani de zile a făcut comandamente multinaționale, excelent organizate și capabile să conducă forțe.
Dar niciodată aceste comandamente nu au avut în subordine forțe care să acționeze și de fiecare dată când era nevoie pentru îndeplinirea unei misiuni, realizarea forțelor se făcea pe bază și se face și acum pe bază de oferte naționale și la NATO a existat o întâmplare de genul ăsta când s-a hotărât să se înființeze o brigadă multinațională pentru o misiune în Africa, s-a făcut comandamentul brigăzii, s-a numit comandantul de brigadă, s-a așteptat vreo doi ani de zile să se facă oferte de forțe.
Până la urmă, brigadierul francez și-a dat demisia, că n-avea forțe, n-avea pe cine conduce. Această tendință a existat și încă se menține și în Armata României de astăzi. Avem comandament de corp de armată întrunit, avem comandamente de brigăzi, avem două comandamente de divizii. Dar când numeri soldații care trebuie să fie conduși de aceste comandamente ca să plece la luptă, vedem că din cele opt brigăzi de linie pe care le are Armata României, mai mult de una n-avem operațională.
Și atunci, pentru ce avem comandamentele alea? Dacă n-avem, dacă ele n-au pe cine să conducă? Același lucru se poate întâmpla și cu forțele comune europene, să ne găsim că avem un comandament european de conducere strategică, posturi bine plătite, niște comandamente de divizie. Zice băi, dar soldați de unde luăm? Îi cerem la țările membre și fiecare dă ce poate, dacă poate. Uniunea Europeană, pentru că nu putem să gândim o armată europeană decât o armată a Uniunii Europene. Uniunea Europeană are nevoie să-și coordoneze întregul sistem de pregătire pentru apărare, inclusiv armata, ca element permanent al apărării!”
CITIȚI ȘI: