Ignatul la români. În calendarul ortodox, pe data de 20 decembrie, este prăznuit Sf. Ignație din Antiohia sau Ignație Teoforul. Tot în această zi, din bătrâni se spune că trebuie tăiați porcii din ogradă și pregătiți pentru sărbătoarea Crăciunului.
În popor se spune Ignat este frate cu Moș Crăciun. Se povestește că în vremurile de demult, Sfântul Ignat a bătut la ușa unui om și l-a anunțat că după el vine Moș Crăciun. Mai mult, a spus că fiecare gospodar trebuie să taie un porc pentru copiii săi. Astfel, în această zi, fiecare trebuie să taie porcul din ogradă.
Bătrânii spun că Sfântul Ignat li se arată porcilor, anunțându-le moartea și luându-le sufletele. Însă, tot Sfântul Ignat poate vindeca bolile porcilor de-a lungul anului, pentru ca fiecare om să aibă înaintea Crăciunului un porc gras bun de tăiat. Se spune și că porcul care nu este tăiat în ziua de Ignat nu mai mănâncă și nu se mai îngrașă, căci el și-a visat moartea.
Tăierea porcului este singura activitate permisă în ziua de Ignat. Conform obiceiului străvechi, sacrificarea porcului nu poate fi începută înainte de ivirea zorilor şi nici nu poate depăşi apusul soarelui. Tăierea trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice.
În credinţa vechilor daci, porcul era sacrificat ca simbol al întunericului, care slăbea puterea Soarelui în cea mai scurtă zi a anului, la Solstiţiul de iarnă. Mai mult, locul ales pentru tăierea porcului era supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită, pentru a îndepărta duhurile necurate. Femeia, de obicei, se ocupă de tranşarea cărnii, dar numai după ce bărbatul face semnul crucii cu cuţitul asupra porcului sacrificat, zicând: ”Tatăl nostru. Să-l mâncaţi sănătoşi”.
Sacrificarea animalelor din ogradă reprezintă un ritual încărcat de superstiții și tradiții străvechi, încă din vremea dacilor. Atunci se credea că în zilele de 21-22 decembrie să dă o luptă crâncenă între întuneric și lumină. Solstițiul de iarnă era considerat definitoriu pentru ca lumina să câștige, așadar dacii încercau să îl ajute pe soare să biruiască întunericul. Aștfel, hrăneau soarele printr-un sacrificiu al unui animal, porcul. De altfel acest animal era considerat ca făcând parte din lumea întunericului, de aceea a fost ales pentru a fi sacrificat. După solstițiul de iarnă, ziua începe să se mărească, acesta fiind semnul triumfului luminii asupra întunericului.
Foto: Shutterstock