Cu ajutorul sancțiunilor impuse Kremlinului după ce armata rusă a invadat Ucraina, Uniunea Europeană a redus exporturile către Rusia lui Putin la un nivel record și a oprit complet furnizarea unor componente industriale cheie. Totuși, aceasta este doar o parte a imaginii de ansamblu. Unele țări, precum Turcia, Emiratele Arabe Unite și Armenia, funcționează ca intermediari prin care Rusia încă primește bunuri și echipamente europene.
Evitarea sancțiunilor prin țări terțe – state care nu sunt membre UE – nu este o problemă nouă, notează analistul financiar Alexander Kolyandr, expert la Centrul pentru Analiza Politică Europeană (CEPA), fost vicepreședinte al Credit Suisse și fost reporter la The Wall Street Journal și BBC, într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
Potrivit Eurostat, exporturile blocului european către Rusia în iunie au fost în valoare de 2,4 miliarde de euro (2,67 miliarde de dolari). Adică aproximativ o treime din volumul exporturilor din iunie 2021 (înainte de război) și cel mai scăzut nivel din ianuarie 2003.
Cele mai dramatice reduceri au fost în exporturile de mașini și echipamente, care în iunie valorau o zecime față de ceea ce erau cu trei ani mai devreme (o scădere de la 3,5 miliarde de euro la 365 de milioane de euro).
Cu toate acestea, datele pentru țările terțe (care nu au impus niciodată sancțiuni Rusiei) arată o creștere bruscă a importurilor de bunuri pe care Rusia le-a obținut cândva direct din UE, avertizează analistul financiar Alexander Kolyandr.
S-a ajuns la această concluzie fără a lua în considerare China, ale cărei importuri din UE sunt atât de mari încât orice modificări legate de Rusia nu sunt vizibile în date.
„Exportul de echipamente de generare a energiei din UE în Rusia a scăzut constant de la invazia pe scară largă a Ucrainei. În iunie, a fost evaluat la doar 30.000 de euro, în scădere față de 35 de milioane de euro cu trei ani în urmă.
Dar, în aceeași perioadă, Turcia a crescut importurile de echipamente de generare a energiei din UE cu 42%, până la 48,6 milioane de euro, iar Emiratele Arabe Unite le-au crescut de peste cinci ori, până la 54,8 milioane de euro. Este dificil de explicat o astfel de creștere doar ca rezultat al inflației sau al creșterii cererii interne.
O altă categorie critică de echipamente pentru economia rusă sunt piesele de avioane fabricate în UE.
Acest tip de evaziune a sancțiunilor se limitează, uneori, la absurd. Înainte de invazia pe scară largă a Ucrainei, în țările fără ieșire la mare, cum ar fi Armenia și Kârgâzstan, exista o cerere mică pentru echipamente de navigație maritimă UE. Dar după începutul războiului, cererea din aceste țări a crescut vertiginos.
În ianuarie 2024, Kârgâzstanul a importat aproape 1 milion de euro de echipamente de navigație maritimă din UE, în timp ce importurile Armeniei au totalizat 6,5 milioane de euro”, mai scrie Alexander Kolyandr.
Factorii politici europeni nu sunt orbi în fața unor astfel de probleme, continuă analistul financiar.
„Cel de-al 14-lea pachet de sancțiuni al UE, adoptat la sfârșitul lunii iunie, a fost conceput pentru a limita reexportul de mărfuri UE către Rusia. Spre deosebire de Statele Unite, UE s-a opus în mod tradițional așa-numitelor sancțiuni secundare menite să descurajeze țările terțe să ajute țările sancționate să obțină bunuri interzise, dar aceste ultime măsuri arată remarcabil de similar în ceea ce privește obiectivele.
UE cere acum exportatorilor și filialelor lor să depună „cele mai bune eforturi” pentru a stabili identitatea cumpărătorilor finali. Aceasta înseamnă că exportatorii trebuie să întocmească contracte de vânzare pentru bunuri cu dublă utilizare și tehnologii de ultimă oră, astfel încât acestea să includă o clauză de interzicere a utilizării în Rusia sau în fabricarea de bunuri destinate pieței ruse. Și trebuie să ia măsuri speciale, inclusiv evaluări de risc, pentru a se asigura că mărfurile nu ajung în Rusia.
Cu alte cuvinte, responsabilitatea de a se asigura că mărfurile fabricate în UE rămân în afara Rusiei a fost pusă la ușa companiilor private. UE însăși are o funcție de reglementare, cu puterea de a duce în instanță companiile care încalcă regulile, de a anula licențele de export și de a percepe amenzi.
Nu numai companiile care permit cu bună știință reexportul în Rusia vor fi penalizate, ci și cele care nu efectuează suficiente verificări în avans”, explică analistul financiar.
Noile cerințe intră în vigoare pe 26 decembrie 2024, iar companiile cu contracte existente vor avea la dispoziție șase luni pentru a finaliza livrările.
În privat, însă, oficialii europeni admit că aceste măsuri nu vor fi suficiente pentru a rezolva pe deplin problema reexporturilor către Rusia, punctează Alexander Kolyandr.
„UE nu are capacitatea de a verifica toate exporturile către țări terțe, așa că probabil își va concentra eforturile pe prevenirea reexportului de articole importante pentru sectorul rus de apărare. Alte tipuri de mărfuri vor continua să scape.
În special, abordarea aleasă de UE diferă de cea a Statelor Unite, care încearcă să-i prindă pe cei care ignoră restricțiile occidentale asupra Rusiei și apoi să impună sancțiuni secundare.
Măsurile UE vor duce la întârzieri cu acordurile de export. Pentru a ocoli regulile, cumpărătorii ruși vor crea probabil aranjamente comerciale din ce în ce mai complexe care implică mai mulți intermediari sau vor trece mărfurile prin vamă în țări terțe înainte de a le expedia în Rusia.
Acest lucru va face comerțul mai complicat, mai scump și mai lent, dar va crește și riscurile și va crea crize de aprovizionare. Rezultatul va fi mai multă inflație în Rusia și o economie mai puțin eficientă.
Cu toate acestea, niciuna dintre măsurile existente nu va împiedica pe deplin reexportul mărfurilor sancționate către Rusia. Dacă acesta ar fi scopul, Occidentul ar trebui să facă pași drastici, cum ar fi un embargo comercial complet menținut cu forța militară.
În mod clar, Occidentul nu este pregătit pentru o astfel de mișcare. Nici nu este dispusă să facă pasul mai moderat de a impune cote de import țărilor terțe, deoarece aceasta ar încălca principiile liberului schimb.
Un obiectiv mai realist pentru Washington și Bruxelles este de a continua creșterea costurilor asociate cu reexportul către Rusia. Înăsprirea controlului asupra intermediarilor și exportatorilor crește semnificativ presiunea din partea sancțiunilor, împiedicând activitatea multor sectoare, inclusiv a complexului militar-industrial al Rusiei”, încheie analistul financiar Alexander Kolyandr.
Foto – Profimedia Images
CITEȘTE ȘI: