La numai 10 ani, Rebeca nu are o viață tocmai ușoară. Crescută numai de mamă, fetița știe ce înseamnă lipsurile și neajunsurile.
Însă, copila cu ochi mari nu se dă bătută! Cu un talent venit de la Dumnezeu, Rebeca Dorilă spune povești prin desenele sale. Deși are doar zece ani, Rebeca s-a izbit de uși închise în încercarea sa de a-și promova talentul. Însă, are un suflet frumos și își dorește să poată ajuta oamenii care au nevoie de ajutor.
Așadar, Rebeca a muncit mult pentru a ajuta oamenii nevoiași. Primul său vernisaj a avut loc pe data de 16 iunie, la acesta s-a prezentat cu peste 150 de lucrări. Banii pe care i-a strâns au ajuns la suma de 600 de lei și au fost donați printr-un contract de finanțare către o mamă bolnavă de cancer.
Fetița a dorit să ajute oamenii aflați în dificultate, deși ea suferă de bronșită astmatiformă, iar cheltuielile zilnice sunt peste puterile mamei.
„Cheltuielile zilnice sunt prea mari, ea este sensibilă și foarte bolnăvicioasă, are bronșită astmatiformă cu risc de astm. Din cauză cu suferă după tatăl său, i-au apărut șuvițe albe în păr. Rebeca își dorește să avem o baie în casă, deoarece crește și are nevoie, însă nu ne permitem să strângem atâția bani. Ea, văzând aceste lipsuri, s-a gândit să își vândă lucrările”, spune Elena, mama fetei, relatează Bzi.ro.
Femeia o crește singură încă de când era bebeluș.
„O cresc singură de când avea opt luni. Este o fetiță sensibilă, minunată, cu rezultate foarte bune la școală. Pe lângă aspectele pozitive din viața de zi cu zi, Rebeca trece și printr-o traumă cauzată de lipsa tatălui. Acesta nu se interesează de ea, nu o caută, nu o sună și nu o vizitează niciodată, este total absent din viața ei. Din acest motiv, ea a avut blocaje emoționale și a fost nevoie de doi psihologi care să o ajute să treacă peste această traumă. Însă nu a trecut și nu cred că va trece vreodată”, mărturisește Elena, mama Rebecăi.
Copila are nevoie de ajutor. Fonduri pentru a se putea dezvolta în domeniul artei, o tabletă grafică de pe care să poată lucra, pentru că în momentul de față poartă ochelari și are un telefon vechi, iar acest lucru îi afectează și mai tare vederea.
„În sufletul meu de mamă sunt puțin revoltată, pentru că autoritățile nu se implică și pentru copiii care nu au posibilități financiare pentru a-și urma visurile. Nimeni nu-i susține, nu le întinde o mână de ajutor și nu empatizează cu nevoile și cu pasiunile lor. Eu, ca părinte, renunț la multe pentru a vedea că este fericită. La primul său vernisaj, care a avut loc pe data de 16 iunie, a fost foarte apreciată. Dar, fiind la început de drum, este descurajator să se izbească doar de uși închise. Știu că nu prezintă interes un copil pasionat de artă sau un copil de zece ani care dorește să devină exemplu pentru ceilalți copii, însă este frustrant”, declară Elena.