Înalta Curte stabilește că delapidarea în variantă atenuată NU poate fi încadrată la infracţiune contra patrimoniului. Care este motivația

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis, luni, că infracţiunea de delapidare în variantă atenuată nu poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului. În acest caz, susține sursa citată, procurorii nu vor putea emite mandat de supraveghere tehnică.

Decizia se publică în Monitorul Oficial al României, iar dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României.

„Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 152 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală raportat la art. 139 alin. (2) din Codul de procedură penală stabileşte că infracţiunea de delapidare prevăzută de art. 295 alin. (1) cu aplicarea art. 308 alin. (1) din Codul penal nu poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului.

Obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 474 alin. (4) din Codul de procedură penală. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 septembrie 2024”, potrivit unei informări publicate pe site-ul Instanţei supreme.

Recurs în interesul legii ca urmare a constatării practicii neunitare a instanţelor judecătoreşti

Sursa citată precizează că procurorul general al României a sesizat Înalta Curte cu un recurs în interesul legii (RIL) ca urmare a constatării practicii neunitare a instanţelor judecătoreşti, vizând următoarea problemă de drept care sună așa:

„Dacă infracţiunea de delapidare în formă atenuată, prevăzută de art. 295, alin. (1), raportat la art. 308, alin. (1), din Codul penal poate fi încadrată în noţiunea de infracţiune contra patrimoniului la care se referă art. 139, alin. (2) şi art. 152, alin. (1), lit. a) din Codul de procedură penală”.

Conform Instanţei supreme, problema de drept a apărut în cauzele având ca obiect infracţiunea de delapidare în varianta atenuată raportat la art. 308 din Codul penal („săvârşită de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remuneraţie, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alineatul 2 ori în cadrul oricărei persoane juridice”), în care procurorul a solicitat judecătorului de drepturi şi libertăţi dispunerea unor măsuri de supraveghere tehnică sau autorizarea prealabilă a obţinerii datelor de trafic şi localizare.

Potrivit procurorului general, „în urma examinării jurisprudenţei actuale în materie a reieşit că nu există un punct de vedere unitar cu privire la includerea infracţiunii de delapidare în varianta atenuată, prevăzută de art. 295, alin. (1), raportat la art. 308 din Codul penal, în categoria infracţiunilor contra patrimoniului, menţionată expres de către legiuitor printre cele pentru care se poate dispune emiterea unui mandat de supraveghere tehnică sau autorizarea prealabilă a obţinerii datelor de trafic şi localizare prelucrate de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice ori furnizorii de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului.”

Decizia se pronunţă numai în interesul legii şi „nu are efecte asupra hotărârilor judecătoreşti examinate şi nici cu privire la situaţia părţilor din acele procese”, menţionează Înalta Curte.

Tot luni, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis că indemnizaţia de hrană nu trebuie inclusă în baza de calcul a indemnizaţiei de concediu de odihnă a personalului contractual plătit din fonduri publice şi a funcţionarilor publici. Instanţa supremă a admis un recurs în interesul legii formulat de Curtea de Apel Braşov.

CITIȚI ȘI:

DECIZIA Înaltei Curți de Casație și Justiție, privind includerea indemnizației de hrană în baza de calcul a indemnizației de concediu de odihnă