Interlopul care a comandat asasinarea rivalului său cu o bombă pusă sub mașină a câștigat un proces la CEDO. Puiu Mironescu a dat statul în judecată pentru că nu a putut vota

Ioan Dumitru ”Puiu” Mironescu, fostul lider al lumii interlope din Piatra Neamţ, este în penitenciar din 2016, când a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru că a comandat uciderea unui rival cu o bombă artizanală. La câteva luni după ce a fost încarcerat, Puiu Mironescu a dat în judecată statul român la CEDO, pentru că nu a putut să voteze la alegerile parlamentare din 2016. 

Interlopul a reclamat că, deși a făcut toate demersurile legale pentru a putea vota la alegerile parlamentare din 2016, prin intermediul urnei mobile, autoritățile i-au interzis exercitarea dreptului de vot la Penitenciarul Iași. Prin sentința definitivă de condamnare la 15 ani de închisoare, lui Mironescu nu i-a fost interzis dreptul la vot cât timp execută pedeapsa sau după ce iese din penitenciar.

Marți, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) s-a pronunțat în cauza Mironescu vs. România, constatând că ingerința vizează încălcarea dreptului de vot al condamnatului Ioan Dumitru Mironescu pe perioada în care acesta se află în executarea pedepsei cu închisoarea.

”Întreaga procedură privind exercitarea dreptului de vot la alegerile pentru Senat și Camera Deputaților beneficiază în România de reglementare prin Legea nr. 208/2015, însă din cuprinsul acesteia nu reiese în mod clar procedura pe care trebuie să urmeze persoana deținută pentru a-și exercita dreptul de vot dacă nu figurează cu domiciliul/cu reședința pe raza teritorială pe care este situat și penitenciarul.

Distinct de reglementarea menționată anterior, în cazul categoriei de persoane care execută o pedeapsă privativă de libertate, Legea nr. 208/2015 se completează cu prevederile Deciziei nr. 72/2016 privind exercitarea dreptului de vot de către persoanele arestate preventiv, persoanele arestate la domiciliu, precum și de către persoanele aflate în executarea unei pedepse privative de libertate. În ambele acte normative situația premisă în cazul exercitării dreptului de vot presupune ca deținutul să aibă domiciliul sau reședința pe raza teritorială în care se regăsește și penitenciarul”, potrivit casei de avocatură Hărătău & Asociații, care l-a reprezentat pe Puiu Mironescu la CEDO.

Penitenciarul Iași i-a respins votarea la urna mobilă din cauza domiciliului

În luna noiembrie 2016, la Ioan Dumitru ”Puiu” Mironescu a solicitat să-și schimbe domiciliul din București – unde avea reședința din iulie 2012 – în Piatra Neamț. În cadrul procedurii, pe 8 decembrie 2016, Mironescu a prezentat o declarație a proprietarului unei case din Piatra Neamţ, care confirma că este de acord ca el să aibă reședința în locuința acestuia.

Cu două zile înainte de alegerile parlamentare, pe 9 decembrie 2016, autoritățile administrative i-au eliberat lui Mironescu o nouă carte de identitate, cu noua sa adresă. La acel moment, Puiu Mironescu era încarcerat la Penitenciarul Iași și a făcut cerere să voteze, prin urna mobilă. Cererea i-a fost respinsă, pe motiv că ultima adresă de domiciliu, din Piatra Neamț, nu se află în circumscripția electorală a Penitenciarului Iași.

• Prin decizia nr. 72 din 21 octombrie 2016, Biroul Electoral Central a hotărât că la alegerile legislative din acel an, deținuții cărora nu le-a fost restricționat dreptul de vot puteau vota în închisoare dacă domiciliul lor se afla în aceeași circumscripție electorală cu închisoarea în care se aflau.
• Biroul Electoral Central a reglementat, totodată, și procedura de solicitare a urnei speciale în închisoare. Conducerea penitenciarului – potrivit articolului 1 din decizia nr. 72 – era obligată să informeze deținuții cărora nu le-a fost restricționat dreptul de vot că pot vota prin această metodă dacă își aveau domiciliul sau reședința în circumscripția electorală în care se află închisoarea.

De atunci, Puiu Mironescu a început lupta în justiție pentru încălcarea dreptului la vot. În prima zi după alegerile parlamentare, pe 12 decembrie 2016, Mironescu a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi. Procurorii au stabilit că fapta reclamată nu constituie o infracțiune.

Ulterior, interlopul a făcut plângere la CEDO.

Mironescu a reclamat legislația restrictivă

În reclamația la CEDO, Puiu Mironescu a arătat că dreptul său de a vota a fost restricționat doar pentru că își ispășește pedeapsa într-o închisoare din afara circumscripției electorale de domiciliu. Mai mult, el a reclamat că legislația din România nu a stabilit, în mod clar, o procedură care să permită și unui deținut în situația sa să voteze. Conform legii de la acea dată, el nu putea vota prin poștă sau prin urna specială.

Autoritățile din România au susținut că Puiu Mironescu a abuzat de dreptul la cerere individuală, precizând că acesta, înainte de alegerile din 11 decembrie 2016, și-a transferat adresa de domiciliu din București la Piatra Neamț, chiar dacă în circumscripția electorală Piatra Neamț nu existau închisori.

În decizia CEDO se arată însă că nu s-a găsit niciun indiciu că ”reclamantul a acţionat cu rea-credinţă atunci când şi-a schimbat domiciliul în Piatra Neamţ”, ci avea motive întemeiate pentru acest demers, pentru că s-a născut acolo și ”avea legături suficiente cu orașul”.

Autoritățile române au mai argumentat că decizia de a-i refuza lui Puiu Mironescu cererea de a vota prin urna mobilă a fost luată în baza legislației de la acea dată, care prevedea că alegătorii puteau vota la alegerile legislative din 2016 doar în propria circumscripție electorală. ”Această regulă a fost justificată de necesitatea de a se asigura că parlamentarii sunt aleși pentru a reprezenta interesele alegătorilor care locuiau în circumscripțiile respective”, au mai arătat autoritățile.

Mironescu a mai reclamat și că, potrivit acelorași prevederi legale, penitenciarul nu putea fi considerat locul său de reședință cât timp executa pedeapsa.

Autoritățile au mai susținut că Mironescu ar fi putut vota dacă și-ar fi păstrat adresa la București și ar fi cerut, înainta alegerilor parlamentare, să fie transfert într-un penitenciar din Capitală sau dacă și-ar fi schimbat adresa de reședință la Iași, unde era încarcerat la acea dată.

”Închisoarea nu poate fi considerată un loc de reședință pentru deținuți în scopul alegerilor, iar votul prin corespondență era permis numai cetățenilor rezidenți în străinătate. Situația particulară în care se aflase reclamantul (n.red. – Puiu Mironescu) înainte de alegerile legislative din 2016 nu era reglementată de lege. În acest context, (autoritățile române – n.red.) au susținut că el a avut responsabilitatea de a se informa cu mult timp înainte despre posibilitatea de a vota. Ar fi trebuit să remedieze situația, pentru a putea vota. Ar fi putut să-și amâne cererea de schimbare a reședinței până după alegeri și să ceară să fie transferat într-o închisoare din București, pentru a putea vota”, scrie în decizia CEDO.

CEDO: ”Dreptul său de vot a fost restrâns”

Judecătorii CEDO au stabilit că deși lui Puiu Mironescu nu i-a restricționat instanța care l-a condamnat dreptul de a vota, ”acesta a fost, în practică, eliminat”, pentru că legea privind alegerile legislative permitea votul doar în circumscripția electorală în care alegătorul avea reședința.

”Întrucât reclamantul își ispășea pedeapsa într-o închisoare situată în afara circumscripției sale electorale la data alegerilor, el a fost lipsit de capacitatea de a-și exprima votul. Curtea concluzionează astfel că dreptul său de vot consacrat în articolul 3 din Protocolul nr. 1 a fost restrâns”, se menționează în decizia CEDO.

În decizia luată, CEDO a luat în considerare și legislații din 31 de state care nu împiedică dreptul de vot al deținuților pe motive de reședință.

”Curtea nu poate decât să constate că, în niciunul dintre cele treizeci și unu de state membre chestionate, un deținut nu ar fi împiedicat să voteze la alegerile legislative pentru singurul motiv că execută o pedeapsă într-un centru de detenție situat în afara circumscripției electorale a acestora. Astfel, se poate deduce că există un puternic consens european conform căruia deținuților aflați în situația reclamantului li se permite să își exercite dreptul de vot”.

Decizia CEDO în cazul Mironescu vs. România

Mai mult, CEDO menționează și că legislația a fost schimbată până la alegerile parlamentare din 2020, fiind eliminate restricțiile teritoriale.

”Trebuie menționat și că prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 26/2020 – pentru modificarea unor legi privind alegerile pentru Senat și Camera Deputaților – au fost înlăturate restricțiile teritoriale impuse de articolele 51 și 84 din Legea privind alegerile legislative, iar persoanele care în ziua alegerilor se aflau într-o diviziune teritorială și administrativă diferită de locul în care își aveau domiciliul sau reședința aveau voie să voteze în orice secție de votare de pe teritoriul național sau din străinătate”, a mai scris CEDO în decizie.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate, că a fost încălcat articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția Drepturilor Omului, declarând admisibilă cererea formulată de Puiu Mironescu.

Instanța nu i-a acordat ăi despăgubiri lui Puiu Mironescu, considerând că ”prin constatarea unei încălcări se constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de reclamant”.

Condamnat pentru că a pus la cale asasinarea lui Bogdan Mararu

În februarie 2016, Puiu Mironescu a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare, pentru acte de terorism, în dosarul în care a fost acuzat că a pus la cale tentativa de asasinare a lui Bogdan Mararu, cu un dispozitiv exploziv pus sub mașina acestuia, parcată în apropierea locuinței din Piatra Neamț.

Asasinarea lui Bogdan Mararu a fost planificată pe fondul unor conflicte mai vechi dintre Puiu Mironescu și familia Mararu. Daniel Pădurariu l-ar fi pus pe Cosmin Irinel Lăcătuș să găsească două persoane care să monteze dispozitivul exploziv sub mașina lui Bogdan Mararu. Lăcătuș i-ar fi adus la întâlnirea cu Pădurariu pe Ovidiu Popa și Emil Cristofor, care ar fi fost de acord să pună dispozitivul exploziv sub mașina lui Bogdan Mararu în schimbul a 7.000 de euro, însă au cerut 15.000 de euro dacă Mararu moare în urma exploziei, arăta instanța Curții de Apel Bacău în motivarea deciziei de arestare (mai multe detalii AICI).

Totodată, Pădurariu le-ar fi cerut celor doi să incendieze și două spații comerciale din Piatra Neamț ce aparțineau unor apropiați ai lui Mararu, serviciu pentru care cei doi urmau să primească 1.000 de euro fiecare.

Anchetatorii i-au prins în ianuarie 2013, în timp ce montau dispozitivit exploziv sub mașina lui Mararu. SRI a găsit atunci sub mașina Range Rover de la Piatra Neamț ”un kilogram de explozibil plastic de proveniență străină” care ar fi putut să explodeze în momentul în care autoturismul pornea.