INTERVIU | Daniel Dăianu, despre schimbul de terenuri din Mogoșoaia. „Trebuie să fii președinte al Consiliului Fiscal ca să gândești rațional?”

Într-un scurt interviu telefonic, Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, a explicat pentru Gândul de ce a luat decizia de a ceda a 39% din terenul deținut în extravilanul localității Mogoșoaia, în schimbul a 61% din suprafață, în intravilan – pentru dezvoltarea proiectului Sectorul Zero – și de ce crede că nu se poate vorbi de „Mafia terenurilor” în acest caz.

Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal, este unul dintre cei 350 de proprietari de terenuri din Mogoșoaia care au fost de acord să cedeze 39% din proprietare pentru 61% în intravilan, ca urmare a propunerii primăriei, în contextul demersurilor pentru realizare proiectului de dezvoltare urbană Sectorul Zero.

Alți 276 de propritari au refuzat sa își dea acordul, conform informațiilor G4Media , unii au atacat în instanță parcelarea decisă de autorități, inclusiv Academia Română. Sunt tensiuni în prezent și după ce Consiliul Local a decis ca propietarii din zonă să fie expropiați cu o sumă de 1,7 euro pe metru pătrat, considerată de unii prea mică, iar de către oponenții polici ai inițiatorului, primarul PNL Paul Precup, respectiv de către reprezentanții USR, chiar abuzivă.

Interviul a fost luat marți seara, în timp ce era în derulare o ședință tensionată la Consiliului Local Mogoșoaia, cu dure acuzații atât din partea primăriei conduse de liberalul Paul Precup, cât și din partea USR, despre care Gândul a scris pe larg aici.

Vă numărați printre proprietarii care au fost de acord cu cedarea a 39% din terenul deținut în extravilanul localității Mogoșoaia, în schimbul a 61% din suprafață, în intravilan. Cum ați ajuns la aceată decizie?

Situația mea este validată și de ce am văzut eu când am fost la o întrunire care a fost convocată de Primăria Mogoșoaia. Fiecare am primit câte o invitație, dintre cei care am fost prezenți acolo, cu ceva timp în urmă.

Am primit invitația și acolo ni s-a explicat un proiect și ni s-a spus că pentru a fi create utilitățile publice pentru dezvoltarea proiectului, că trebuie create utilități publice, asta ar însemna cheltuieli foarte mari ale primăriei, care nu pot fi asumate, pentru că nu există resurse.

Eu am avut atunci o dilemă, că și eu mi-am pus întrebarea: Mă, dar parcă aproape 40% ,mi se pare mult, însă… aceasta a fost condiția pentru toți, nu unuia 39%, altuia 29%, altuia 19%, eram mulți acolo, eram la o școală din Mogoșoaia, unii nu au fost de acord.

Cei mai mulți, după ce s-au dat explicații, am încuviințat, printre care și eu. Pentru că eu, ca economist, am considerat că are sens. Nu este prima dată când constat o asemenea situație. Ei, primăria, chiar dacă ar obține resurse europene, chiar dacă ar obține o finanțare, dar pentru a obține finanțare de la bănci pentru dezvoltarea acestui proiect ar presupune să gajeze cu ceva. Cu se să gajeze o primărie, că doar nu poate gaja cu casele oamenilor?

Deci demersul are sens din punctul autorităților? Dar dumneavoastră, ca proprietar, credeți că ați pierdut?

Pai să vă pun întrebarea dvs: Pai cum să nu aibă sens de pildă dacă acolo se dezvoltă utilități publice și apare un oraș? Mie mi se pare că argumentul lor a fost convingător pentru mine. Pentru că nu poți – de pildă cel care să spunem că nu este de acord – și spune „Eu nu sunt de acord cu așa ceva” – el e u fel de free rider (călăreț singuratic – n.r.), adică ceilalți cedează, el așteaptă ca să-i crească valoarea terenului – pentru că se dezvoltă utilități publice – și nu merge așa. Adică vrei să rămâi singur? Eu nu știu în ce măsură este justă confiscarea, eu nu știu, nu îmi aduc aminte ca la data respectivă, când s-a prezentat proiectul în sală, nu îmi aduc aminte să se fi spus atunci: Cine nu este de acord poate să i se confiște o parte din teren. Eu atât spun, ca mi s-a părut din punct de vedere economic rațional să renunț la o parte. Bine, puteau să îți dea foarte puțin pe terenul confiscat, puteau să facă și așa ceva, adică o sumă modică, dar logica economică avea sens în opinia mea și de aceea am încuviințat.

Eu am avut un semn de întrebare – De ce 40% (39% – n.r.) și nu 20%? – iar eu au oferit expliația, au spus că atât are sens în condițiile date, de atât avem nevoie ca să avem un gaj pe baza căruia să obșinem resurse financiare să dezvoltăm proiectul.

Nu știu dacă e pierdere sau nu, deși este foarte puțin probabil să fiu în pierdere. Pentru că, dacă se dezvoltă acest proiect, nu are cum să nu crească valoarea. Are sens din punct de vedere economic și am fost mulți la întâlnire, nu au fost negocieri cu fiecare în parte, unii au acceptat, unii nu au acceptat. Mie mi s-a părut, între cele două posibilități – de a nu accepta oferta și a o accepta – opțiunea mea a fost pentru a accepta oferta.

Părerea mea e că are sens din punct de vedere economic. Așa văd eu, ca mine au gândit și ații, sute de persoane, nu îi cunosc pe toți, au fost zeci de persoane în sală când s-a discutat.

Nu știu, cred că sunt 9.755 de metri pătrați, nici nu mai știu – este în declarația mea de avere (în ultima declarație de avere de pe site-ul insituției, din 8 iunie 2021, erau menționați 1.730 mp în extravilan și 9.975 mp în intravilanul localității Mogoșoaia). Nici nu știu, nu am acordat atenție la așa ceva. Asta nu e o problemă de ascuns, se poate verifica, nu are relevanță.

Atât vă spun că părerea mea este că de aici … chiar titluri cu „Mafia terenurilor” – ce „Mafia terenurilor” când totul a fost la vedere, cu sute de oameni s-a vorbit, a fost o discuție, o întrunire publică practic, au fost toți anunțați de această discuție și fiecare a hotărât pentru sine. Unii au acceptat, unii nu au acceptat. De aici să faci caz că e Mafia… (…) Eu nu știu situația a sute de cazuri din zonă, e absurd și nu asta m-a interesat. Dacă s-ar fi discutat cu fiecare în parte, în sensul de a oferi condiții diferite, da. Dar în situația în care condițiile au fost generale și unii au acceptat, unii n-au acceptat. Au am acceptat pentru că dim puct de vedere economic mi se pare că are sens. Cel care nu a acceptat… Importat mi se pare că este altceva de văzut: în ce măsură modalitatea, expropierea este în regulă. Aici se poate discuta, iar eu nu știam, nici nu am știu câți sunt în situația de a le fi expropiate terenurile sau o parte din terenuri, nu mă interesează.

Faptul că am avut un teren acolo și a intrat sub incidență și că este prins în aceast proiect, totul a fost transparent, toți au fost invitați la această discuție. Care e problema? Dacă ai fi avut, de pildă, o tranzacție strict bilaterală și în condiții care să fi păgubit o parte, puteai să spui, dar asta a fost totul, totul a fost public.

Sunt situații când, de exemplu, proprierarii aveau terenul – inclus pe lista expropierilor – pus gaj la bancă. Ce putea face?

Sunt cazuri punctuale, este altceva și nu îi privest pe cei care au acceptat. Dacă nu avea sens pentru mine din punct de vedere economic, poate eram în aceeași situație și puteam să fiu în ipostaza celor cărora li se expropiază, dar atunci mi s-a părut că este rațional.

Poate acum cei care citesc despre decizia dvs, președinte al Consiliului Fiscal, se mai gândesc o dată…

Dar nu e asta, de parce cei care au acceptat, sunt sute de oameni care au acceptat – trebuie să fii președinte al Consiliului Fiscal ca să gândești rațional? Este vorba de rațiune. Să ai un teren undeva, terenul acela dacă nu beneficiază de utilități publice – e foarte costisitor să îți tragi tu curentul, gazul, toate utilitățile publice – ce faci? Iar în cazul de față este vorba de un proiect întreg, un orășel pot să spun, ai nevoie de finanțare puternică. Ei au și spus: trebuie să faci grumuri, trebuie să tragi gazul, electricitatea, să asanezi, că acolo este și o parte din teren inundabilă – toate astea cu ce bani? Eu așa am judecat și nu îmi reproșez decizia.