Peter Stano, purtătorul de cuvânt al șefului diplomației Uniunii Europene, vorbește, în interviul pe care l-a acordat în exclusivitate pentru Gândul, despre campaniile de dezinformare și propaganda anti-UE ale Rusiei și rolul lor în alimentarea discursurilor partidelor extremiste și populiste din Uniunea Europeană. Specialist în combaterea campaniilor de dezinformare ale Rusiei, Peter Stano explică ingineriile manipulării și propagandei Kremlinului, care profită de ideile dominante din societate și le amestecă într-un ”cocktail al dezinformării”, pe care apoi îl răspândesc pe rețelele de socializare prin troli ruși, pentru a induce confuzie în mintea oamenilor.
Expertul european subliniază cât de important este pentru regimul de la Kremlin ca în statele membre ale Uniunii Europene să existe formațiuni extremiste antieuropene, care să dezmembreze UE din interior. La succesul manipulării contribuie cu atât mai mult un guvern slab și haosul intern dintr-o țară UE.
Cum scopul regimului de la Kremlin este să slăbească și, mai apoi, să dezmembreze Uniunea Europeană, este de ajuns să aibă de partea sa un singur ”idiot util”, un singur guvern compus din prieteni ai Rusiei, ca să se blocheze tot ceea ce UE decide ca sancțiuni împotriva sa, mai spune Peter Stano în interviul pentru Gândul.
Peter Stano este specialist în comunicare și purtător de cuvânt al Serviciului de Acțiune Externă al Uniunii Europene, instituție care gestionează relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și care conduce politica externă și de securitate a Uniunii Europene. Anterior, a lucrat ca jurnalist pentru presa slovacă, colaborând cu BBC World Service și Deutsche Welle. A fost, de asemenea, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe și Europene al Slovaciei.
În cadrul Serviciului de Acțiune Externă al Uniunii Europene, s-a ocupat de analizarea și combaterea campaniilor de dezinformare ale Rusiei, care urmăreau discreditarea instituțiilor europene și subminarea încrederii cetățenilor din spațiul comunitar în politicile elaborate de autoritățile de la Bruxelles. Este un fin analist al mecanismelor de propagandă implantate de Rusia în spațiul occidental, atât în mass-media clasice, cât și pe rețele de socializare.
Bogdan Rădulescu: Care sunt scopurile campaniilor de dezinformare cu privire la Uniunea Europeană orchestrate de Rusia în mass-media internaționale și pe rețelele de socializare?
Peter Stano: Acțiunile de dezinformare și de propagandă anti-UE ale Rusiei urmăresc, în principal, trei scopuri. Primul este acela de a discredita imaginea Uniunii Europene în ochii europenilor. Această acțiune presupune să ataci și să murdărești cu minciuni imaginea blocului comunitar în ochii oamenilor și, concomitent, să ridici în slăvi Rusia și sistemul ei autoritar și ”eficient”, să proiectezi o imagine pozitivă a liderului ei, Vladimir Putin. Prin asta, Rusia vrea să inducă ideea că sistemul ei de guvernare reprezintă o mai bună alternativă față de democrațiile liberale ale Occidentului.
Al doilea scop al dezinformării rusești este să submineze încrederea cetățenilor europeni în autoritățile și în instituțiile Uniunii Europene, în proiectul european, în ansamblul său. Al treilea scop urmărit de Kremlin este să semene confuzie în mințile oamenilor.
De obicei, actorii dezinformărilor rusești nu aruncă în joc doar o singură narațiune mincinoasă, ci răspândesc mai multe false narațiuni manipulatoare, chiar contradictorii: speculații, teorii ale conspirației, informații inventate. Toate acestea creează confuzie în mintea omului de rând și cetățenii europeni nu știu, până la urmă, ce să mai creadă și în cine să mai aibă încredere. Cred că acestea sunt cele trei scopuri principale ale campaniilor de dezinformare rusești.
Observăm că în cercurile populiste și extremiste din anumite state membre ale Uniunii Europene apar tot felul de narațiuni ridicole și neverificate, precum „Uniunea Europeană este doar un club LGBT”, ”UE promovează o nouă ideologie comunistă”, ”suntem obligați de funcționarii de la Bruxelles să mâncăm făină de gândaci și lăcuste”, „birocrații de la Bruxelles ne atacă suveranitatea”, că ”UE este o nouă URSS”. Cine răspândește aceste absurdități în spațiul public?
Toate acestea fac parte din același manual al dezinformării. Este atât de ușor să ataci Bruxelles-ul și să blamezi autoritățile europene de la Bruxelles cu cele mai absurde critici, fiindcă aceste absurdități sunt aruncate pe piața media internă în limba fiecărui stat membru.
Autoritățile de la Bruxelles nu se pot apăra. Adevăratele informații despre munca riguroasă și despre planurile elaborate de Comisia Europeană, sau munca eurodeputaților în Parlamentul European, nu sunt atât de prezente în media locale din statele membre și nici prezentate cu acuratețe.
În general, politicienii locali din țări membre ale UE încearcă să propage aceste dezinformări despre activitatea instituțiilor europene, în încercarea de a ascunde propria lor responsabilitate în privința unor decizii politice sau administrative controversate, nepopulare. Pentru efectele negative ale unor decizii proprii luate la nivel național, acești politicieni dau vina pe Bruxelles.
Atunci când anumite proiecte la nivel național, în coordonare cu Uniunea Europeană, le ies bine și aduc prosperitate, acești politicieni se laudă și lasă să se înțeleagă că este meritul lor exclusiv. Când ceva nu merge bine într-un stat membru, politicienii populiști spun că Uniunea Europeană e de vină și fac din Bruxelles un țap ispășitor pentru toate relele câte se întâmplă la nivel național.
Asemenea politicieni mizează foarte mult pe faptul că majoritatea cetățenilor obișnuiți din statele membre ale Uniunii Europene nu cunosc care este mecanismul decizional de la Bruxelles. Or, de fapt, prin tratate, decizia la nivel european este una în care statele membre au un cuvânt greu de spus și liderii statelor membre sunt cei care sunt de acord cu deciziile luate prin vot de instituțiile europene. Ei sunt cei care le adoptă sau cei care le pot modifica.
Pentru unii politicieni ai unor state membre, este mai confortabil să nu se implice în asemenea decizii, pentru că le vine mai ușor, apoi, să devieze toate criticile concetățenilor către autoritățile de la Bruxelles, care, așa cum am spus, au mijloace limitate să își apere imaginea.
Dacă ne uităm la dezbaterile de pe scenele politice interne ale statelor membre în care au loc polemici și controverse, acolo există cineva care acuză sau care critică, dar există și cineva care are posibilitatea să reacționeze la acele acuzații sau critici, fie că vorbim de guvern, opoziție, partide politice, actori ai societății civile sau mass-media. Dar o asemenea posibilitate nu există în dialogul dintre autoritățile naționale și Bruxelles, pentru simplul fapt că Bruxelles nu se implică în discursul politic intern din statele membre.
Cei care organizează campanii de dezinformare în legătură cu Uniunea Europeană profită de acest lucru și încearcă să submineze și să discrediteze instituțiile europene, deciziile de la Bruxelles, politicile europene, lansând cele mai absurde critici și acuzații la adresa acestora, știind că nu vor exista reacții puternice și nici mobilizări masive pe scena informațională internă din statele membre care să contracareze aceste acuzații și critici. Aceasta este metoda preferată a populiștilor și ea se dovedește a fi destul de eficientă, în special dacă discursul lor antieuropean este propagat și de anumiți actori politici din statele membre ale Uniunii Europene.
Cum contribuie campaniile de dezinformare ale Kremlinului la alimentarea discursurilor partidelor extremiste și populiste din UE și care este scopul pentru care Rusia lui Putin sprijină astfel de partide să ajungă la putere în Europa?
Scopul fundamental al acestor actori ”civici” sau politici cu discurs antieuropean este acela de a distruge încrederea cetățenilor în configurația politică tradițională a societăților lor, fie că este vorba de modelul de organizare politică, fie în sistemul tradițional al partidelor politice democratice, fie în autoritățile naționale, în general. Ținta lor este să elimine ideea că viața într-un stat democratic, în care sunt respectate drepturile cetățeanului, în care există o economie de piață liberă, este cea mai bună opțiune.
Populiștii antieuropeni caută tot felul de argumente ca să demonstreze că nu este așa și că actualul sistem și actualul guvern nu pot rezolva problemele cetățenilor. Exagerează pe un ton catastrofic problemele sociale și economice existente și diseminează false informații, încercând să lase impresia că democrația nu funcționează, că autoritățile sunt incapabile să administreze situația. Ei speră ca aceste false informații să fie răspândite cât mai mult pe rețelele de socializare, de către cât mai multă lume, dar în special de activiștii din zona politică extremistă sau populistă. Fac uz de tot ceea ce cred că le susține scopul.
Strategiile lor sunt destul de sofisticate. Profită de actualele subiecte din agenda politică discutate într-un stat membru și care au impact în rândul opiniei publice. Strategiile de dezinformare cu teme anti-UE urmăresc care sunt dezbaterile pe anumite teme de interes public din anumite state membre și încearcă să manipuleze temele dominante existente într-o anumită arie socială și de cultură, ideile dominante din istoria și mentalitatea religioasă a unei națiuni.
Asemenea inginerii ale manipulării profită de ideile dominante care circulă într-o societate și în interiorul opiniei publice locale, pe care le ajustează potrivit intereselor lor strategice. Aceste idei sunt amestecate cu un cocktail al dezinformării – în care intră, ca ingrediente, teorii ale conspirației, false informații, contradicții legate de anumite subiecte din agenda publică – pentru a induce confuzie în mintea oamenilor.
Toți actorii politici care folosesc asemenea narațiuni mincinoase în spațiul public contribuie în mod activ, conștient sau nu, la morișca împrăștierii de informații contrafăcute și sporesc, totodată, impactul negativ al acestor activități de dezinformare.
Sigur că Rusia ajută aceste formațiuni extremiste antieuropene să dezmembreze Uniunea Europeană din interior. Kremlinul este conștient că aceste partide nu sunt capabile să rezolve de unele singure problemele sociale și economice dintr-un stat membru. Cu toate acestea, Rusiei îi convine pentru că, cu cât un guvern este mai slab și cu cât haosul intern este mai mare într-o țară membră a UE, cu atât mai ușor este să manipulezi cetățenii din acea țară.
Partidele extremiste și populiste găsesc oricând o platformă comună cu modelul politic autoritar rusesc și, odată ce ajung la putere, încep să își manifeste reflexele autoritare, doresc să limiteze drepturile cetățenilor, lansează discursuri xenofobe și antisemite. Așa încep disensiunile sociale, revoltele de stradă, ura manifestată față de anumite componente ale societății. Astfel, scopul ultim al Rusiei este ca, prin intermediul unor astfel de formațiuni politice extremiste sau populiste din anumite state membre, să se ajungă la slăbirea și, mai apoi, la dezmembrarea Uniunii Europene.
Dacă reușești să produci instabilitate pe scena politică și socială a mai multor țări europene, atunci zdruncini întreaga unitate a Uniunii Europene, pentru că la Bruxelles deciziile se iau prin unanimitate și este de ajuns să ai de partea ta un singur ”idiot util”, un singur guvern compus din prieteni ai Rusiei, ca să blochezi tot ceea ce Uniunea Europeană decide ca sancțiuni împotriva regimului de la Kremlin.
A existat un discurs populist împotriva măsurilor sanitare și împotriva vaccinului în timpul crizei pandemice. A fost el alimentat de propaganda rusă?
Oh, da. Rusia a folosit criza pandemică într-o foarte mare măsură ca să monteze campanii de dezinformare legate de virus și de vaccin. Prima fază a campaniilor rusești de dezinformare legată de pandemia de coronavirus a început cu negarea existenței virusului. A doua a constat în răspândirea la nivel global de speculații conspiraționiste referitoare la originile virusului. A treia fază a dezinformării rusești în timpul pandemiei de COVID-19 a avut ca țintă Uniunea Europeană, propaganda rusă încercând să sugereze că autoritățile de la Bruxelles sunt incapabile să facă față crizei sanitare și să găsească un vaccin eficient.
A patra fază a dezinformării au fost discursurile anti-vaccin legate de așa-zisa ”periculozitate” pentru sănătatea oamenilor a vaccinurile occidentale și propaganda în favoarea Sputnik V, vaccinului rusesc anti-COVID-19. Evident că, ajunși în această fază a promovării propriului vaccin, actorii ruși ai dezinformării au trebuit să recunoască existența virusului (pe care o negaseră la început), acest fapt însemnând negarea de către ei înșiși a primelor trei narațiuni instrumentate în campaniile de dezinformare. Apoi, au prezentat Sputnik V ca pe o soluție miracol, dezvoltat extrem de rapid grație inventivității rusești, pe care îl vor oferi gratuit în întreaga lume, în același timp discreditând vaccinurile create de companiile farmaceutice occidentale (Pfizer, Moderna, Johnson & Johnson).
În final, Kremlinul a căzut în capcana propriei propagande, fiindcă cetățenii ruși, intoxicați inițial cu dezinformări despre inexistența virusului și teorii ale conspirației, au refuzat orice fel de vaccin, inclusiv Sputnik V, lucru care dovedește cât de periculoasă a fost campania rusească anti-vaccin dusă de autoritățile de la Moscova chiar pentru sănătatea propriei populații. Cu atâta propagandă care nega existența vaccinului sau care discredita vaccinurile occidentale, rușii nu au mai crezut nici în virus, nici în eficacitatea măsurilor sanitare, nici în eficiența Sputnik V.
Propaganda politică face parte din lupta ideologică dusă de Rusia împotriva Occidentului, dar, când această propagandă afectează sănătatea oamenilor, se întâmplă fenomene foarte grave. Vă imaginați ce efecte pot avea asupra psihicului și sănătății populației narațiuni mincinoase potrivit cărora măsurile preventive împotriva virusului sunt inutile, dacă vrei să te protejezi de COVID-19, sau că cel mai bine ar fi să bei clor sau alcool industrial ca să scapi de virus.
Desigur că scopul propagandei rusești pe perioada pandemiei a fost să discrediteze orice efort sanitar al Uniunii Europene, care se lupta să facă față virusului și să găsească un vaccin eficient. Kremlinul a vrut să demonstreze că autoritățile de la Bruxelles sunt incapabile să administreze criza pandemică și că modelul politic autoritar rusesc este mult mai bun în situații de criză.
Credeți că, odată cu înfrângerile suferite de ruși pe teren, în Ucraina, Putin va încerca să lanseze o nouă campanie de dezinformare în care va continua să demonizeze Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Europeană?
În ultimele șase luni, am văzut desfășurându-se toată gama de mecanisme ale dezinformării folosită de ruși în războiul lor de agresiune împotriva Ucrainei. Rușii și-au pregătit invazia din punct de vedere propagandistic inventând un așa-zis ”pericol nazist”, promovând narațiunea falsă că neo-naziști ucraineni ucid în masă, fără milă, civili pro-ruși din estul Ucrainei. Presa rusă și unele mijloace de comunicare în masă occidentale favorabile Kremlinului lansaseră, cu puțin timp înainte de invadarea Ucrainei de către trupele rusești, dezinformările legate de un presupus genocid comis de ucraineni împotriva populației rusofone din estul teritoriului ucrainean. Deci, narațiunile mincinoase legate de ”crime ale neo-naziștilor” ucraineni sau despre un ”genocid comis de ucraineni” au fost predominante în media manipulate de ruși.
Apoi, în mod gradual, pe măsura desfășurării a ceea ce Putin a anumit ”operațiunea militară specială a Rusiei în Ucraina”, mecanismele dezinformării și ale propagandei coordonate de Kremlin justificau bombardamentele și crimele împotriva umanității comise de militari ruși drept ”operațiuni umanitare de denazificare a Ucrainei”.
Cu narațiuni absolut stupide, Rusia a încercat chiar să justifice folosirea de muniție interzisă împotriva civililor ucraineni. Pe urmă, pentru a justifica crimele comise de armata rusă pe teritoriul Ucrainei, dezinformările puse la cale de Moscova inventau existența unor laboratoare secrete de creare a unor arme biologice pe care ucrainenii ar fi vrut, pasămite, să le folosească pentru a ucide pro-rușii din estul Ucrainei.
Tot ceea ce se întâmpla pe câmpul de luptă, rușii au încercat să distorsioneze prin propagandă și dezinformare, blamând Occidentul, UE și NATO că ar fi responsabile de nenorocirile care se întâmplă în Ucraina. Rusii au încercat să dea vina pe Occident, acuzând că occidentalii sunt responsabili de criza energetică, de criza alimentară. Dezinformările rusești au încercat să creeze panică în Uniunea Europeană amenințând cu un mare șoc energetic și alimentar, dacă autoritățile occidentale nu renunță la sancțiunile economice impuse Rusiei.
Speranța noastră este că Putin va fi învins în cele din urmă și înlăturat de la putere, pentru că acest lucru este în primul rând în interesul rușilor și apoi al comunității internaționale. Cu un lider ca el la Kremlin, propaganda toxică rusească va fi activă și va continua să urmărească atingerea acelor obiective de care vorbeam mai înainte: promovarea modelului politic autoritar rusesc ca o variantă mai bună decât democrația liberală, discreditarea tuturor instituțiilor Uniunii Europene, subminarea încrederii cetățenilor din UE în autoritățile naționale și europene și inducerea de confuzie în mintea lor.
Într-o asemenea atmosferă încărcată, de neîncredere și de suspiciune insuflată prin dezinformare și fake news, este mult mai ușor să manipulezi oamenii și poți ajuta partide extremiste și populiste să ajungă la putere, adică parteneri convenabili pentru Rusia lui Putin. Vom mai asista la alte campanii de dezinformare, cu noi subiecte și teme false, atât timp cât actualul lider de la Kremlin rămâne la putere.
În plus, pe lângă Rusia, care este cea mai activă și mai toxică azi în campaniile ei de atac informațional la adresa spațiului comunitar, mai sunt și alți actori în lume care practică politici de dezinformare și de discreditare a Uniunii Europene, actori statali și non-statali. Așa că, dacă într-o zi Rusia ar înceta total atacurile ei la adresa Uniunii Europene, vor exista alte forțe în lume care o vor face. Ținta lor este nivelul de democrație și de bunăstare în societățile europene și, mai ales, valorile pe care le promovăm și le apărăm în numele cetățenilor noștri.