Andra Pintican, fondatoarea centruldecariera.ro și a Școlii de HR, este – ceea ce numim, un People Advocate – dedicat dezvoltării umane. Aceasta a vorbit, într-un interviu pentru gandul.ro, cum se prezintă, după doi ani de pandemie, piața muncii din România. Un interviu despre drepturile angajatorului, dar și ale angajatului, dar și despre un echitabil parteneriat win-win în ceea ce înseamnă relația de muncă.
Reporter: Cum se prezintă piața muncii, după mai bine de doi ani de pandemie? Ce s-a schimbat la angajați? Ce s-a schimbat la angajatori?
Andra Pintican: Oamenii au înțeles că, în viață, mai există și altceva decât muncă și stresul generat de aceasta. Observ o mai mare deschidere din partea angajaților în a-și explora talentele native și o dorintă acută de a-și descoperi ADN-ul profesional. Companiile? Greu de spus! Unele au crezut că vor face ele regulile în piața muncii și acum suferă pentru că nu s-au adaptat noilor nevoi umane. Cele cu culturi organizaționale sănătoase au înțeles că munca este o extensie a vieții noastre, nu e viața noastră și și-au ajutat angajații să o trateze ca atare.
Cât de grea a fost pentru cei mai mulți întoarcerea la birou?
Cât de grea mai este, de fapt. Ce mă bucură este că aud foarte des cuvântul hibrid, adica multe companii plănuiesc să combine munca de acasă, cu cea de la birou.
Andra, pe tine cum te-a schimbat pandemia din punct de vedere profesional? Spune-mi de unde a pornit ideea înființării unei Școli de HR? Ce “se predă” la școala ta?
Scoala de HR a pornit în momentul în care mi-am dorit să ajut tinerii care urmăreau o carieră în resurse umane să umple golul informațional dintre teoria din școală și practica din companii. Și pentru ca asta era o munca pro-bono, m-am gândit să găsesc și o sursă de venit care să mă susțină în timp ce fac ce îmi place. Și asa a apărut HR 360 MasterClass. Plănuiam ca pentru fiecare curs vândut să dau acces unui tânăr la cursuri gratuite de inițiere în HR.
Doi ani mai târziu, au fost cam 300 de participanți plătitori și peste 4000 de tineri care primesc lunar acces la cursuri gratuite de initiere în HR, MKT și alte meserii de viitor. Cred că de aici a și venit succesul businessului meu: nu am construit un business ca sa fac bani sau ca să fiu antreprenor. Am construit un business care să susțină o mișcare socială, menită să producă impact în breasla pe care o iubesc!
Tu cunoști foarte bine această piață a muncii. Care sunt carențele, care sunt cele mai stringente probleme, atât de-o parte, cât și de cealaltă a baricadei?
Cea mai mare durere din punctul meu de vedere este că, atât angajații, cât și companiile mai cred că relația de munca poate fi guvernată de reguli de acum 30 de ani. Lumea s-a schimbat. Evoluam cu o viteza nemaivazută.
Nu ni se mai potrivesc tehnicile vechi de motivare. Modul vechi de raportare la muncă. Viața cere de la noi tot mai mult, la un nivel de conștiinta tot mai înalt. E imposibil să mai funcționam pe principii demult apuse. Lumea evoluează. Piața muncii are nevoie să evolueze și ea. Prin noi.
Cum lupți tu pentru drepturile angajaților și cum îi ajuți să se ajute?
Nu stiu dacă lupt. Dar îmi permit să fiu vocală! Adevărul este că mulți angajatori nu mă plac. Consideră că aș învăța oamenii să fie leneși. Să ceara mai mult decât primesc.Tot ce susțin este că trebuie să dam la munca 100%. Și acasă la fel. Și nouă înșine să ne dam tot 100%.
Ce susțin eu este că centrul vietii noastre trebuie să fim noi, nu șeful care țipă în birou sau munca în weekend. Eu cred în colaborari corecte, transparente și musai cu win-win. Știu ca pentru mulți angajatori “înainte era mai bine”. Înainte, însemnând vremurile cand era normal să muncim 10-12 ore pe zi, să nu spunem nu și să sacrificam viața personală pentru muncă.
“Înainte” ăsta este, de fapt, înapoi. Știinta arată clar că, lucrând astfel, până la epuizare, nici performanța nu-i performanța. O companie are tot dreptul să îți ceară ce ai semnat că dai. Și atât! Iar oamenii învață abia acum că au dreptul la viață. Până acum, ne obseda doar dreptul la munca. Și acesta venea, de cele mai multe ori, cu suferință.
75% din români declarau că au suferit, cel puțin o dată de burnout. Și credem că sursa de burnout sunt suprasolicitarea, mediile toxice sau lipsa concediilor. Dar nu e asa. Sursa burnout-ului este stima de sine scazută, incapacitatea noastră de a ne seta și comunica standardele de muncă, frica de a nu fi concediați și multe altele.
Cum îi ajut eu pe oameni? Îi învăt să își recadreze relația cu munca și să își descopere ADN-ul profesional. Dar cel mai important este că îi invat să își facă Design de Carieră. Putem avea cariera la care visam. Dacă stim sa ne facem strategia pentru asta. Centruldecariera.ro e un alt business apărut din dorinta de a crea impact în viețile celor din jur
Andra Pintican: „După 40 de ani, ești pentru multe companii rebut”
Există discriminare la locul de muncă? Există hărțuire sexuală? Există oameni care muncesc fără să fie plătiți? Ce ar trebui să facă aceștia?
Discriminarea este la ea acasă în România. Poate și în alte țări, dar eu trăiesc aici, așa că despre asta voi vorbi. După 40 de ani, ești pentru multe companii rebut. Uneori și pentru că noi nu știm ca exista acest concept al învățării continue și trăim în autosuficiență. Însă piața muncii, meseriile se schimbă cu viteza maxima și este musai să ținem pasul cu trendurile industriilor sau breslelor alese.
Apoi, și angajatorii înca mai visează la vremurile când erau 100 la ușa. Nu mai e nimeni la ușa, dragilor! Este o criză de personal calificat fără precedent în România, de câțiva ani. Se acutizează tot mai tare. Dacă nu începem să întelegem că educarea, reconversiile profesionale și digitalizarea personalului senior sunt soluțiile, nu vad bine multe organizații.
Piața nu mai e ofertantă pentru angajatori. Până când să furi de la concurență? Oricum, la un moment dat, concurența îi ia înapoi. E cazul să pricepem că organizațiile care sunt “in the long game” vor crea academii interne de formare, vor introduce conceptul intern de reconversie profesională și vor învăța să crească resurse, nu doar să le epuizeze!
Își cunosc românii drepturile la locul de muncă? Cunosc ei cum pot fi apărați de legislația muncii? Cât de importantă este educația?
Stăm cam slabuț. la capitolul asta. Nu prea ne știm drepturile. Încă mai merge băgatul într-un birou cu orele și intimidarea pentru a semna demisia. Avem nevoie de mai mulți oameni vocali în spațiul media despre drepturile noastre la muncă. E normal să nu știm mare lucru duă ce am fost crescuți de generații convinse de “capul plecat, sabia nu-l taie”
Ce mesaj ai pentru oamenii care-și caută un loc de muncă, deopotrivă tineri sau mai în vârstă?
Munciți cu sens. Căutați meseriile care vă încarcă, nu cele care va îmbolnavesc. Alegeti meserii care: vă permit să faceți o munca ce vă aduce satisfacție, vă ajută să vă dezvoltați și sunt la căutare în piața muncii.
Care sunt proiectele pe care le ai sau cele pe care te gândești să le începi?
Am multe proiecte în desfășurare. La Scoala de HR avem două proiecte de mentorat în HR și MKT, în urma cărora 150 de tineri sunt inițiați de seniori în meseriile dorite. Am lansat și un proiect de mental health prin care terapeuți voluntari ajută tinerii cu provocări financiare să primească ajutorul de care au nevoie, gratuit.
Lucram acum la Meserii cu rost, un proiect prin care ne dorim să aducem în atenția tinerilor și meseriile pe cale de dispariție. Dar, cel de care sunt extrem de entuziasmată, este să îmi văd visul împlinit: un camping experențial la mine în grădina, cu 8 spații de cazare și o sală de curs de vis, în care îmi doresc să adun oamenii care vor să intre în etape de dezvoltare superioare în viața lor. Vara asta calendarul este plin de retreaturi dedicate oamenilor de HR sau persoanelor care vor să își crească calitatea vieții.