Sistemul de învățământ are nevoie de schimbări majore, după ce s-a prăbușit din ce în ce mai mult în ultimii ani, iar pandemia nu a făcut decât să evidențieze marile lacune, marile probleme și necesitățile de extremă urgență, pentru a nu continua să producă așa-ziși analfabeți funcționali, spune ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu, în interviul pe care l-a acordat GÂNDUL.
Sorin Cîmpeanu face o radiografie a tuturor aspectelor negative și a părților “moi” din acest sistem, dar anunță și care sunt veștile bune, ce proiecte sunt antamate, ce se așteaptă de la noua Lege a educației pe care Guvernul o are în lucru și care va pregăti “terenul fertil” al școlii românești reformate, modernizate, până în toamna anului 2022.
Ministrul vorbește și despre finanțările din Proiectul național pentru reducerea abandonului școlar, cum și cât de mult ar putea să câștige un elev prin sistemul de burse susținut de la bugetul de stat, de ce a fost predarea online “mai mult decât nimic“, cât de bulversat de criza sanitară a devenit sistemul de educație, cum a fost deformată evaluarea și cum se va modifica pentru a nu mai exista “goana după note”.
Ministrul Educației dezvăluie, în interviu, și cum va arăta noua structură a anului școlar și disciplina modulară ca soluție pentru viitor, curricula adaptată nevoilor societății, rolul digitalizării, formarea profesorilor și câți bani vor fi absorbiți pentru sistemul educațional din PNRR.
Dacă vă întrebați când va avea din nou România școli profesionale, aveți răspunsul în acest interviu. Bacalaureatul va fi altfel, iar universitățile vor trebui să își asume responsabilitatea eliberării diplomelor de doctorat.
Ministrul Educației explică ce nemulțumiri a avut vizavi de testele de salivă, dar și de ce ia apărarea celor care și-au dat acordul pentru a fi achiziționate.
Digitalizare versus sport? Nu, Sorin Câmpeanu evaluează altfel situația: digitalizare și sport, aceasta fiind cheia prin care putem avea o generație bine pregătită, dar și sănătoasă. Iar asta se poate dacă se vrea și dacă toată lumea lasă deoparte “comoditatea excesivă”.
Școala, ca ”temelie” a generațiilor viitoare, a fost afectată grav de criza sanitară generată de pandemia de coronavirus, însă Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, spune că – în pofida tuturor lacunelor evidențiate de pandemie la nivelul sistemului de învățământ din România – nu poate exista nimic fără școală, iar o ”dezvoltare” a societății în absența școlii este exclusă.
”Trebuie să fie. Pentru că fără școală nu ai nimic. Nu ai nici prosperitate, nu ai nici securitate și, vedem bine, nu ai nici sănătate. Medicii au trecut prin școală. Toți trebuie să trecem prin școală. Judecătorii au trecut prin școală, toți trebuie să trecem prin școală. Nu există niciun domeniu în care să fie posibilă dezvoltarea fără școală. Iar România, conform OECD, își va atinge țintele de dezvoltare socio-economică atunci când va reuși să ridice nivelul de pregătire al tuturor. Subliniez, al tuturor.
La nivel de elite, încă avem, slavă Domnului, însă, la nivel de masă, din păcate, rezultatele au fost într-o continuă scădere, iar criza sanitară n-a făcut altceva decât să amplifice și să pună sub lumina reflectoarelor problemele cronice din sistemul de educație românesc.
Probleme precum abandonul școlar sau problema majoră a sistemului de educație din România au fost accentuate prin această perioadă de criză sanitară. Nu avem încă datele de la Institutul Național de Statistică (n.red. – referitor la abandonul școlar) și chiar îmi este teamă să le aflu. Va trebuie să aflăm”, spune ministrul Educației.
O schimbare în bine a întregii societăți românești – la toate nivelurile și, firește, la nivel educațional – are ca punct de pornire încrederea și atractivitatea profesiei de dascăl. Dar este nevoie de ”măsuri integrate” și, nu în ultimul rând, de reducerea abandonului școlar, problemă gravă cu care se confruntă, de mulți ani, învățământul din România.
Nelson Mandela spunea că educația este cea mai bună armă pe care o putem folosi pentru a schimba lumea, iar Sorin Cîmpeanu este de părere că, în perioada următoare – pe termen mediu și lung -, rolul profesorului de la catedră va rămâne esențial și va primi noi valențe, dascălul urmând a deveni un ”facilitator de învățare” și un ”mentor”. În tot acest proces de o importanță covârșitoare, ministrul Educației a propus Programul național pentru reducerea abandonului școlar.
”Trebuie să le stabilim încrederea și atractivitatea profesiei, încrederea în profesia de dascăl și atractivitatea profesiei de dascăl. Nu ne putem imagina școala fără dascăli, chiar dacă în spatele numelui de dascăl pot sta competențe diferite de cele cunoscute până acum, diferite de cele evidențiate de domnul Trandafir, spre exemplu, mai exact profesorul va trebui să aibă un rol mult mai pronunțat de facilitator de învățare și de mentor.
Pentru toate aceste lucruri, trebuie să avem profesori pregătiți. Pentru a avea profesori pregătiți pentru ca, dintre absolvenții de învățământ superior, cei mai buni să îmbrățișeze cariera didactică. E nevoie ca această carieră să fie atractivă. Din perspectiva salarizării, dar și din perspectiva prestigiului social.
Toate aceste lucruri pot fi reglementate, trebuie să fie reglementate. De asemenea, pentru a micșora disparitățile care au fost accentuate de către criza sanitară – între mediul urban și mediul rural, spre exemplu, sau alte medii dezavantajate – este nevoie de măsuri care să fie integrate”, insistă Sorin Cîmpeanu.
”Avem, spre exemplu, un proiect care este unic în istoria învățământului românesc și, în general, mă feresc de cuvinte mari, este vorba despre Programul național pentru reducerea abandonului școlar. Este o oportunitate deosebită prin care – cu o finanțare de 543 de milioane de euro – un număr de cel puțin 2.500 de școli vor putea să implementeze măsuri integrate”, spune ministrul Educației.
Ministrul Educației a explicat ce înseamnă aceste ”măsuri integrate”, pentru că ele nu ar trebui privite superficial și confundate, spre exemplu, cu meditații pentru cei care au înregistrat pierderi la capitolul ”programă școlară”.
”Când spun integrate, mă refer nu numai la acțiuni remediale, de genul meditațiilor pentru cei care au suferit pierderi, dar mă refer și la eligibilitatea unor cheltuieli precum participarea la tabere și excursii pentru copiii care – nota bene – n-au văzut niciodată locuri care sunt comune în România, care – din cauza condiției socio-economice – nu ar avea altă șansă. Este vorba de eligibilitatea unor cheltuieli pentru achiziția de material sportiv, spre exemplu, sau material informatic. La decizia școlii. Deci granturi de până la 200.000 de euro per școală. Și, atenție, este vorba de școli cu un număr mic de elevi, din mediul rural, cu 100 – 120 de elevi, în așa fel încât intervenția medie ar putea ajunge undeva la 1.800 – 2.000 de euro/elev.
Deci este o oportunitate care, conjugată cu achiziția de microbuze pentru transport școlar care să rezolve această achiziție, coroborată cu un sistem mult mai atractiv pentru elevi – și s-au făcut deja pași importanți. În anul 2020, aveam bugetul pentru bursele elevilor în jur de 270 de milioane, plătit integral din bugetele autorităților locale. În anul 2021, am ajuns la aproape 650 milioane de lei, plătiți pentru prima oară de la bugetul de stat. În anul 2022, avem mult peste un miliard de lei, în momentul de față, și este posibil să fie nevoie de suplimentare, de la bugetul de stat. Deci un sistem de burse atractiv, care să facă acele familii care nu au înțeles, încă, importanța școlii să înțeleagă că, trimițându-ți copiii la școală, în așa fel încât să nu acumuleze absențe, în așa fel încât să se preocupe de educație, pot avea acces la burse”, explică ministrul Educației.
Spre exemplu, o familie cu doi-trei copii poate avea acces la burse care să depășească, însumate, salariul părintelui. Asta ar fi, într-adevăr, o măsură evidentă pentru a susține frecvența școlară și, implicit, reducerea abandonului școlar.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
Componenta socială a burselor acordate elevilor cu rezultate notabile la învățătură nu poate fi neglijată, iar Sorin Cîmpeanu a oferit dat concrete despre evoluția cuantumului acestor burse.
În 2020, spre exemplu, încă existau în România burse de 6 sau 8 lei pe lună, dar a fost înregistrată o evoluție îmbucurătoare din acest punct de vedere.
”Este și o puternică componentă socială. Da, am discutat și cu ministrul Muncii. Dacă, în anul 2020 existau burse de 6 lei, 8 lei pe lună, am crescut cuantumul până la 500 de lei bursa de performanță, 200 de lei bursa de merit, 200 de lei bursa socială și 150 de lei bursa de studiu. Bursa de studiu se acordă începând cu media 7,50.
Deci imaginați-vă, se poate cumula bursa socială de 200 de lei cu bursa de performanță de 500 de lei. Poate să ajungă acum, în acest moment, la 700 de lei. Dacă ai doi copii cu performanțe în educație, deja sunt 1.400 de lei pe lună în familie, dau un exemplu.
Acest lucru este ușor de înțeles pentru orice părinte care – în momentul de față, din păcate, mai există părinți –, preferă să își trimită copiii minori la muncă în loc să-i trimită la școală pentru a genera venituri.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
Școala românească modernă a fost întemeiată de Spiru Haret, cel căruia învățământul din România îi datorează enorm. Lacunele existente, încă, la nivelul educațional din țara noastră ar trebui remediat cât mai repede, iar sintagma ”analfabeți funcționali” ar trebui să rămână doar una de tristă amintire.
Reforma învățământului din România este un proces ale cărui rezultate se vor vedea pe termen mediu și lung, spune Sorin Cîmpeanu, pentru că sistemele din educație – nu numai în România – sunt ”mari și cele mai inerțiale”, nereușind să se transforme în funcție de evoluția constantă a societății și, mai ales, cu evoluția digitală.
”Este o reformă profundă care va avea și o componentă supărătoare pentru unii. Este vorba despre faptul că în educație rezultatele se pot vedea pe termen mediu și lung. Este vorba că în educație avem cele mai mari sisteme publice, în orice stat. Sunt cele mai mari și sunt cele mai inerțiale. O problemă a tuturor sistemelor de educație, pregnant sau mai puțin pregnant manifestată, a fost aceea a faptului că sistemele de educație nu au reușit să țină pasul cu evoluția societății și, mai ales cu evoluția tehnologică. Evoluția tehnologică a fost foarte accentuată, foarte accelerată.
Sistemele de educație nu au reușit să se transforme în același ritm. Ori, acum, vedem foarte bine mai ales aspectele evidențiate de această criză sanitară, este nevoie de o transformare a sistemului de educație.
Este nevoie să punem accentul cu adevărat pe centrarea pe elev a educației, pe dezvoltarea de competențe, a fost evidențiat foarte mult rolul competențelor digitale, pentru că – după ce vom încheia această criză sanitară și în curând o vom încheia – sistemele de educație vor arăta diferit. Vor pune mult mai mult accent pe componenta digitală, și asta se va întâmpla cu sau fără voia noastră. Se va întâmpla, că vrem sau că nu vrem, evoluția spre digital”, anticipează Sorin Cîmpeanu.
Pandemia de coronavirus a impus, din cauza măsurilor de restricție, predarea online, numai că, fiind o situație fără precedent, au apărut și inevitabilele sincope sau semne de întrebare referitoare la maniera optimă în care se poate desfășura predarea online.
Totul s-a făcut forțat, spune Sorin Cîmpeanu, și asta din cauza crizei sanitare care a obligat toți factorii decidenți să ia măsuri de urgență, predarea online fiind, practic, ”o alternativă la a închide total sistemele de educație”. Tocmai de aceea, trebuie trase concluzii, trebuie analizate domeniile unde predarea online poate oferi o modalitate alternativă a cursurilor cu prezență fizică, iar ministrul Educației a insistat asupra a cinci elemente fundamentale.
”Important este să identificăm acele domenii în care predarea online poate fi făcută într-o manieră optimă. Pentru că, pe parcursul crizei sanitare, și în România și în orice – o spun cu toată responsabilitatea – alt sistem de educație din această lume, predarea online s-a făcut forțat. La ultimele întâlniri ale miniștrilor Educației din Europa, și nu numai, s-a evidențiat faptul că predarea online a fost o alternativă la a închide total sistemele de educație.
A fost mai mult decât nimic. De ce? Pentru că niciun sistem de educație nu a fost pregătit din perspectiva predării online, care necesită minimum 5 lucruri fundamentale.
Într-un ”sistem de educație bulversat” – așa cum îl etichetează ministrul Educației -, evaluarea elevilor, de-a lungul anului școlar, a fost ”deformată”. Totuși, nu se poate plasa vina exclusiv pe umerii profesorilor sau pe cei ai elevilor. Pandemia de coronavirus a impus un sistem online care nici măcar nu avea platforme dedicate pentru aceste evaluări.
Discrepanța dintre notele obținute de elevi la diferitele evaluări și notele primite la simulări a fost uriașă, iar imaginea de ansamblu poate păcăli, pentru că notele de la evaluări nu reflectă cu exactitate gradul de pregătire al elevilor. Iar pericolul este imens. Tocmai de aceea, ministrul Educației insistă asupra ”standardizării evaluării”.
”Sunt două lucruri de spus aici. În primul rând, evaluarea a fost foarte mult deformată și nu pot spune că este vina profesorilor sau că este vina elevilor. Este o cauză a intrării unui sistem online pregătit fără a avea platforme dedicate pentru evaluare. Am dat exemplul anului școlar 2020 – 2021, în care 53% dintre elevi au avut medii peste 8,50, deci au fost elevi de top. 53%. Păi dacă asta ar fi imaginea reală a învățământului românesc, înseamnă că n-am mai avea nicio problemă. Mai mult decât atât, în anul școlar curent, la finele semestrului întâi, nu 53%, ci 60% dintre elevi au înregistrat medii mai mari de 8.50.
Am spus că nu este vina profesorilor și nici a elevilor. Este o cauză a unui sistem de educație bulversat de criza sanitară. E un sistem de educație în care tot timpul am avut probleme cu standardizarea evaluării. Acum, această lipsă de standardizare în evaluare a fost pusă sub lumina reflectoarelor. Sunt județe în care ai 60% note peste 8,50, dar ai peste 50% dintre elevi care nu reușesc să ia nota 5 la o simulare, spre exemplu, pentru Evaluarea Națională. Deci este un nonsens.
Ce se poate face și ce vom face? Standardizarea evaluării. Încă de anul acesta am susținut nevoia de standardizare a evaluării, atât la clasele a doua, a patra și a șasea, cât și – cel puțin la nivel pilot – la Evaluarea Națională și Bacalaureat. Este un lucru esențial”, a mai spus ministrul Sorin Cîmpeanu.
De mai mulți ani există și un alt subiect ”fierbinte”, respectiv structura anului școlar. Se duce o ”bătălie” pe mai multe fronturi, iar părțile implicate – pro-semestre și pro-trimestre – aduc în discuție propriile argumente.
Ministrul Educației declară că, până în luna martie a acestui an, trebuie să fie cunoscută structura anului școlar pentru 2022 – 2023. Iar această structură va fi aprobată, promovată prin ordin de ministru. Sorin Cîmpeanu recunoaște că subiectul ”trimestre sau semestre” este unul extrem de important în întregul context.
”Subiectul trimestre versus semestre… Am primit și eu, de la specialiștii în educație de la Institutul de Științele Educației… Este discutabil, pentru că sunt argumente pro și contra pentru trimestre sau pentru semestre. Acest lucru va face, oricum, obiectul unei dezbateri. Ce trebuie să fie, însă, clar. În luna martie va trebui să avem structura anului școlar cunoscută. Pentru 2022 – 2023. În luna martie. Și vom avea și un ordin de ministru prin care se va promova structura anului școlar. Sigur, principalul subiect va rămân acesta, trimestre sau semestre.
Ce nu cred că poate fi pus în discuție este următorul lucru: trebuie să avem module de învățare care să alterneze cu perioade de repaos. Modulul de învățare, conform pedagogiei moderne, trebuie să fie șase, șapte, opt săptămâni, deci cele cinci vacanțe pe care le-am propus cred că vor rămâne așa.
Acestea sunt cele cinci vacanțe, ar trebui să rămână un lucru clar. Vedem dacă trimestre sau semestre. Important este – și insist foarte tare – ca această schimbare de formă care a atras foarte multă atenție să fie însoțită de ceva mult mai important, despre care s-a vorbit mai puțin. De o reformă a sistemului de evaluare în care să putem realiza echilibrul între evaluări sumative și cele formative.
Să putem avea, spre exemplu, o evaluare la început și la final de an școlar, în așa fel încât, având evaluarea la finalul anului școlar, în luna iunie, să o poți compara cu evaluarea din luna septembrie, după vacanța de vară, și să poți estima pierderile, pentru că pierderile sunt inerente pe parcursul unei perioade de aproape trei luni. S-a demonstrat, nu cred că poate fi pus în discuție. Important este să avem aceste evaluări echilibrate între evaluări sumative și evaluări formative.
Important este să avem o evaluare care să ne redea competențele elevilor, nivelurile de dobândire a competențelor și, de asemenea, să ne redea progresul elevilor. Să nu mai existe o supraîncărcare cu teme de casă, spre exemplu, și nici cu evaluări care nu servesc la altceva decât la goana după note
Un alt subiect important este acela al nevoii ca profesorii, cadrele didactice să transmită feedback direct – și într-o manieră regulată – atât către elevi, cât și către părinți. Să fie informați cu privire la progresul în educație, să fie identificate disciplinele și locurile în care sunt pierderi, disciplinele și locurile în care elevul demonstrează că are aptitudini și interes și are rezultate bune, și acest lucru să fie cunoscut, deopotrivă, de profesori și de părinți”, mai spune ministrul Educației.
Din punctul de vedere al ministrului Sorin Cîmpeanu, manualul a fost, la rândul său, un ”instrument supraevaluat”. În ultimă instanță, în întreg procesul de învățare, manualul rămâne un instrument-suport.
Valoarea indiscutabilă este dată de ceea ce predă profesorul de la catedră și, mai ales, conținutul disciplinei respective. Pe de altă parte, mai spune ministrul Educației, nu trebuie neglijat sau minimalizat ”rolul comprehensiv al educației”.
”Ultimul, dar nicidecum cel din urmă, este curriculumul. Manualul (n.red. – întrebat despre manualele alternative) este un instrument suport. Manualul, iarăși, a fost un instrument care a fost supraevaluat. Sigur, am văzut exemple de bună practică, sisteme de educație performante în care manualul este integrat cu ceea ce, în sistemul de educație românesc, denumim auxiliare. Integrarea în manual auxiliar ar putea să fie una dintre soluții.
Dar manualul rămâne, totuși, un instrument suport. Important este ce predă profesorul la clasă. Conținutul disciplinei. Important este, de asemenea, și planul cadru, numărul de ore alocat – săptămânal – fiecărei discipline. Și numărul de discipline.
Rolul comprehensiv al educației trebuie să rămână. Trebuie să înțelegem că există această nevoie justificată de a avea și educație financiară, și educație juridică, și educație pentru sănătate, și educație rutieră, și educație pentru o alimentație sănătoasă.
Toate aceste educații sunt importante. Dar trebuie să le găsim rolul lor și să înțelegem că nu poți să ai educația juridică sau educația rutieră pentru un copil de gimnaziu pe același palier cu matematica sau limba română”, mai spune ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu.
Cum orele de dirigenție au rămas doar o amintire a altor vremuri – cu toate avantajele sau chiar dezavantajele lor -, Sorin Cîmpeanu propune, ca soluție, o disciplină modulară – ”Educație pentru viață”. Aceasta ar fi echivalentul acelor ore de dirigenție din alți ani, numai că la cu totul alt nivel, unul adaptat cerințelor moderne.
Dar, înainte de toate, această disciplină modulară va încerca să adapteze toate informațiile la vârsta copiilor.
”Ne apropiem de ceea ce propun ca soluție. O disciplină modulară, Educație pentru viață. Care să fie, cumva, echivalentul a ceea ce ați spus, doar că – fiind modular – putem să avem șansa prezenței unor specialiști. Dacă vorbim de educație pentru sănătate, din domeniul medical, educație rutieră – de la Ministerul Afacerilor Interne, educație juridică – din rândul magistraților…
Să avem aceste module predate. Nu trebuie să faci un an de zile, neapărat, educație juridică. Poți să faci educație juridică pentru nivel gimnaziu, după care să faci, din nou, educație juridică – în cadrul acestei discipline modulare, Educație pentru viață – în liceu.
Vorbim despre cunoștințe adaptate vârstei copiilor. Și acest lucru, o disciplină modulară Educație pentru viață, care să cuprindă toată aceste elemente de care societatea și tinerii au nevoie, educație civică, spre exemplu, să fie într-un modul căruia să-i fie alocate atâtea ore încât să atingi și obiectivele necesare ale acestei discipline, fără să crești extrem de mult numărul de ore și gradul de încărcare al copiilor.
Mai mult decât atât… Și acolo unde curriculumul a fost corect întocmit trebuie să spun că am avut colegi profesori care au spus bun, asta ar trebui să predau? Nu contează! Predau eu cum știu mai bine, pentru că era mai bine înainte. Nu este o atitudine corectă”, conchide Sorin Cîmpeanu.
O reformare a sistemului de învățământ din România este necesară, iar ea trebuie să fie adaptată nevoilor societății. Numai că un astfel de demers nu poate fi pus în aplicare dacă nu există și ”tăria” ca toate aceste schimbări – așteptate, de altfel – să fie transpuse în realitate.
Totuși, spune Sorin Cîmpeanu, un impediment ar fi rezistența foarte mare la schimbare, acea inerție care, de multe ori, se dovedește a fi o adevărată piatră de moară. Însă timpul este nerăbdător, iar nevoia de schimbare în bine este acută.
Ministrul Educației precizează că în luna martie vor începe dezbaterile pentru a avea o nouă Lege a educației naționale și o nouă Lege a învățământului superior.
”Trebuie să avem în septembrie 2023 și planul-cadru, și curriculumul adaptat nevoilor societății și evoluției societății. Vom avea aceste planuri cadru, vom avea acest curriculum revizuit. Important este să avem tăria necesară și să facem aceste revizuiri necesare și așteptate de societate.
Inerția este foarte mare, rezistența la schimbare este foarte mare. Am spus-o de mai multe ori: nu pot acuza acei colegi profesori care își iubesc disciplina și care țin atât de mult la disciplina lor – în sensul bun al cuvântului -, încât nu vor să renunțe la absolut nimic din ce se predă. Ba chiar vor să adauge. Dacă toată lumea adaugă, în conținutul aceleiași discipline, și mai adăugăm și discipline noi, cum rămâne cu solicitarea de a avea un program care să nu supraîncarce elevii?”, susține ministrul Educației.
”Suntem în partea a doua a lunii februarie și am promis că în luna martie vom începe dezbaterile pentru a avea, în cel mai scurt timp posibil, o Lege a educației naționale și o Lege a învățământului superior care să fie conforme cu așteptările societății și cu transformările societății. Care să fie corelate – în domeniul învățământului superior, spre exemplu – cu strategia europeană a universităților, care tocmai ce-a fost lansată în data de 18 ianuarie, deci acum o lună”
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
”În luna martie, va trebui să lansăm dezbaterea, dar o dezbatere care să aibă pe masă idei clare, bine conturate. Eu mi-aș dori să avem această Lege a învățământului superior și o Lege a Educației naționale anul acesta. Până în toamnă ar fi de preferință. Sau anul acesta, în următoarea sesiune parlamentară. Trebuie să fie o lege care să fie analizată de către toți cei implicați, trebuie să fie o lege care să pună în pagină și concluziile proiectului România Educată – care a beneficiat de mulți ani de dezbatere”, insistă ministrul Educației.
Evoluția tehnologică fără precedent, la nivel mondial, face ca digitalizarea, în toate domniile, să țină ”capul de afiș”. Totuși, există și România rurală, iar până la digitalizarea mult dorită rămân, încă, școli care au grupurile sanitare în curte.
Ministrul Educației recunoaște că România s-a confruntat cu probleme mari, din acest punct de vedere, dând ca exemplu anul 2020, numai că situația – în momentul de față – se află pe o pantă ascendentă, numărul școlilor cu grupuri sanitare neconforme fiind din ce în ce mai mic, iar investițiile continuă.
”În anul 2017, erau peste 2.200 de școli care avea grupuri sanitare neconforme. În acest moment, avem 404 școli care au grupuri sanitare neconforme. Ministerul Educației a avut un buget, anul trecut, care a fost folosit într-o proporție de doar o treime. Atât de puțin… Există o slabă capacitate a autorităților locale de a accesa resursele financiare care sunt disponibile. Pe de o parte. Pe de altă parte, din cele 404 școli care au grupuri sanitare neconforme în momentul de față, am început deja o investiție pentru remedierea situației în 149 de școli.
Anul acesta continuăm investiția în cele 149 de școli și va fi finalizată. Rămân 255 de școli până la 404 școli. Din aceste 255 de școli, aș vrea să vă spun că 200 dintre ele sunt încă în analiză, pentru că sunt școli în care avem un număr foarte redus de copii. Câțiva, câteva zeci de copii. Trebuie văzut în ce măsură aceste școli sunt viabile. În restul de 55 de școli vom avea intervenții cu finanțare prin bugetul Ministerului Educației și în acest an, alături de cele 149 care sunt deja începute”, menționează Sorin Cîmpeanu.
”În mod normal, anul viitor ar trebui să fie rezolvată această problemă a grupurilor sanitare. Dar nu în felul acesta rezolvăm problema educației, având grupuri sanitare conforme. Este o condiție necesară, desigur, dar nicidecum suficientă”
Sorin Cîmpeanu
”Rămâne, într-adevăr, problema infrastructurii. În PNRR, la acest moment, avem 3,6 miliarde euro disponibili pentru educație, sub tutela România educată. Am dat exemplul celor 543 milioane de euro, proiect început deja de reducere a abandonului școlar. Se adaugă dotarea a 10.000 de laboratoare. De fizică, de chimie, de biologie, deci investiții în infrastructură.
Există investiții prevăzute pentru atelierele-școală. Există investiții pentru dotarea a 75.000 de clase cu mobilier școlar modern. Asta ar trebui să fie o adevărată revoluție la nivel de infrastructură. Pentru infrastructură sunt resurse. Sunt termene extrem de strânse, provocarea este imensă, dar în ipoteza în care reușim să utilizăm acești bani, și facem tot posibilul să reușim, rămâne problema resursei umane”, susține ministrul Educației.
În școală, mult timp de acum încolo, profesorul va avea rolul determinant. Este nevoie de o formare a profesorilor, este nevoie de o atragere de cadre didactice competente în sistem. Pentru acest lucru, este nevoie și de o salarizare atractivă și, așa cum am spus, și de redarea prestigiului profesiei didactice. Prestigiu care, din păcate, de multe ori pe bună dreptate, a fost puternic afectat. Vedem, din păcate, atitudinea unor cadre didactice, departe de ceea ce ar trebui să fie un cadru didactic.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
Nu cu mult timp în urmă, Emmanuel Macron , președintele Franței, a insistat asupra titularizării, propunând ca aceasta să nu mai fie ”pe viață”. Propunerea a fost considerată o adevărată ”bombă” în sistemul de învățământ din Hexagon.
Ministrul Educației consideră că un astfel de aspect – chiar dacă se află acum, doar la stadiul de ”idee”, trebuie avut în vedere, fiind vorba despre modalitatea prin care, în învățământ, pot fi atrase ”resurse umane competente”, cu ”chemare” pentru profesia de dascăl.
”Și modalitatea de titularizare în învățământ este un aspect care trebuie avut în vedere, tocmai în ideea de a putea atrage acele resurse umane care sunt, într-adevăr, competente și care au chemare pentru profesia de dascăl și trebuie să fie susținute. E clar că este nevoie și de o schimbare la nivelul acestui sistem de titularizare, după cum e nevoie de o schimbare – și avem, în România educată, proiectul care a beneficiat de cea mai largă consultare publică, o serie de concluzii – cu privire la schimbarea modului de susținere a examenelor naționale”, susține ministrul.
Sorin Cîmpeanu a vorbit și despre bacalaureat, evaluare care necesită schimbări.
Bacalaureatul ar putea să fie schimbat, dar, pentru a nu induce niciun fel de idei false, precizez de la bun început: Bacalaureatul, da, trebuie să fie altfel, dar după ce elevii au parcurs un întreg ciclu. E nevoie de parcurgerea unui întreg ciclu, e nevoie de o pregătire într-un context în care să cunoști toate regulile jocului. Nu vor fi schimbări peste noapte, asta vreau să vă asigur. V-am spus, rezultatele se vor putea vedea în educație într-un termen mediu și lung.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
”Sunt multe argumente pro, sunt multe argumente contra, nu am luat în considerare niciun fel de scenariu, din această perspectivă, e vorba doar de un anunț făcut în sistemul de educație francez. Cred că și la ei este doar la nivel de idee.
Schimbările importante trebuie să fie puternic dezbătute cu toți cei implicați, pentru că, dacă nu există un acord, atunci aceste schimbări vor fi modificate cât se poate de curând și atunci vom demonstra, încă o dată, că trăim în țara Meșterului Manole, ce construim se dărâmă și tot așa”, a mai spus ministrul Educației.
România s-a transformat într-o ”țară a doctoratelor”, în ultimele decenii, iar această etichetă este departe de a fi o ”realizare”. Au existat scandaluri din cauza acestei ”prosperități a doctoratelor”, multe persoane au fost puse ”sub lupă”, acuzate de plagiat etc.
Sorin Cîmpeanu, analizând această ”cangrenă a doctoratelor” din România, propune ca universitățile să își asume eliberarea diplomelor de doctorat, ceea ce nu se întâmplă acum, filiera existentă oferind o modalitate prin care răspunderea universităților este ”pasată”.
”În primul rând, doctoratul este o formă de pregătire în sistemul licență-master-doctorat. România, precum multe alte state, derulează sistemul de educație licență-master-doctorat. În al doilea rând, această problemă gravă, importantă, care trebuie tratată cu maximă atenție, a fost foarte mult amplificată artificial, în așa fel încât a contribuit la o distrugere a prestigiului a învățământului superior românesc nedreaptă, o pot aprecia. În ultimii 32 de ani, s-au susținut circa 80.000 de teze de doctorat. Ritmul a fost mult amplificat în anii 2012 – 2015, dacă nu mă înșel, am avut peste 6.000 de teze de doctorat susținute anual. Acum suntem la puțin peste 2.000.
În al treilea rând, în toate statele civilizate, cu sistem de învățământ performant, diplomele de doctor sunt acordate de universități. Universitatea este cea care încadrează doctorandul, care semnează un contract de studii doctorale cu doctorandul. Universitatea este cea care plătește conducătorul de doctorat și se ocupă de comisia de îndrumare și, mai apoi, de comisia de susținere a tezei de doctorat.
În România, titlurile de doctor au fost acordate prin ordin de ministru. O universitate organizează procesul de admitere al doctorandului, organizează procesul de îndrumare, organizează toată perioada de pregătire doctorală, organizează și susținerea tezei și o trimite, mai apoi, spre validare la o comisie de specialitate – CNATDCU (n.red. – Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare). O primă validare. O trimite, după aceea, la consiliul general CNATDCU, o a doua validare. Vine și a treia validare, a ministrului, prin ordin de ministru.
Deci atunci când universitatea știe că, mai departe, are trei filtre, există – să spunem – mai puțină atenție în a bloca lucrurile care nu sunt în regulă, pentru că, atunci când tu, ca rector, care semnezi pentru o comisie de susținere, ai vrea să blochezi, naști nemulțumiri. Preferi să lași să treacă aceste lucruri, pentru că oricum se duc tezele la o comisie de specialitate, apoi la un consiliu general, apoi la un ministru și își asumă cei de după tine răspunderea. Nu este corect așa”, afirmă Sorin Cîmpeanu.
Este corect, așa cum dai diplome de licență în universitate, așa cum dai diplome de master în universitate, să dai și diplomă de doctor în universitate, să-ți asumi răspunderea pentru tot ce-a fost bun și pentru tot ce-a fost rău. Asta va fi o propunere pe care o voi susține la nivelul învățământului superior. Propunerea va fi ca universitatea să răspundă de diploma de doctorat.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
Ministrul Educației recunoaște că, fizic, nu poate cunoaște conținutul a peste 2.000 de teze de doctorat elaborate anual, dar în anul 2021 a existat o finanțare de peste 25 de milioane de lei pentru ca toate universitățile care sunt instituții organizatoare de doctorat să elaboreze o strategie de prevenire și combatere a plagiatului.
În același timp, este nevoie și de clarificări la nivel legislativ, astfel încât prestigiul învățământului superior românesc să nu mai fie afectat de doctorate obținute cu o ușurință demnă de o cauză mai bună, existând acuzații de plagiat ”pe bandă rulantă”.
”Trecător și întâmplător ministru al Educației, nu am cum să cunosc conținutul a peste 2.000 de teze elaborate anual. Și totuși validez prin semnătură, prin ordin de ministru, aceste teze. Comisiile de specialitate CNATDCU se plâng că sunt supraîncărcate.
Există teze, de abilitare sau de doctorat, care nu au fost analizate de multe luni de zile. De un an, poate mai mult de un an. Întârzieri foarte mari. Singura soluție corectă este ca universitatea să-și asume eliberarea diplomei de doctor, cu toate consecințele ce decurg de aici.
Ce am reușit să facem? Anul trecut a fost pentru prima oară când am dat o finanțare de peste 25 de milioane de lei pentru ca toate universitățile care sunt instituții organizatoare de doctorat să elaboreze o strategie de prevenire și combatere a plagiatului și, în același timp, să înceapă și verificarea tezelor care au fost susținute în fiecare universitate. Să-și asume. Dacă au fost în regulă, dacă au fost nereguli semnalate. Există un proces de lungă durată, mai ales în universitățile care au organizat susținerea pentru multe teze de doctorat, înțelegem acest lucru, nu este un termen limită, continuăm să susținem acest proces de prevenire și de verificare. Este în interesul prestigiului învățământului superior românesc.
Este nevoie de o clarificare la nivel legislativ. Nu au existat elemente care să fie toate clare, de la cap la coadă, care să se constituie într-o veritabilă strategie de prevenire și combatere a acestui fenomen extrem de dăunător pentru prestigiul învățământului superior românesc. Va trebui să clarificăm și cadrul legislativ”, a explicat Sorin Cîmpeanu.
Afectând, grav, sistemul educațional din toate țările lumii, pandemia de coronavirus a avut ca rezultantă și bulversarea părinților și elevilor în contextul în care – în funcție de numărul de infectări de la un anumit moment – s-a trecut de la cursurile cu prezență fizică la predarea online și invers.
Totodată, mulți părinți și-au exprimat neîncrederea în testele de salivă care pot fi efectuate în școli, numai că Sorin Cîmpeanu precizează că a existat și o altă modalitate de testare, numai că aceasta a fost considerată ”invazivă”, astfel încât peste 1 milion de teste nici nu au fost folosite.
”Dacă nu este bună testarea pe bază de salivă, cum este testarea care a fost disponibilă pentru școli, un an întreg, fiind vorba de peste un milion de teste care n-au fost folosite deloc, pentru că au fost considerate invazive? Deci cea pe bază de salivă nu-i bună, pentru că nu-ți prinde toate cazurile. Nici nu și-a propus cineva ca un test de salivă să aibă acuratețe de 100%. E vorba de teste PCR. Am știut de la bun început.
Au fost acele texte cu exudat faringian și exudat nazal, care sunt cu o precizie mai ridicată, dar care au fost respinse. Acelea pe bază de salivă nu-s bune, cele care au o acuratețe mai ridicată au fost respinse. De teste PCR nici nu poate fi vorba, și atunci spuneți-mi ce este bine.
Dacă cineva caută soluția perfectă pentru o problemă care n-a fost soluționată în niciun stat al acestei lumi – și n-a fost soluționată nici la nivel științific, pentru că e vorba de ceva nou, pentru care sistemele de sănătate n-au fost pregătite – se înșală amarnic. Important este ca atâta vreme cât nu poți elimina total riscul, să-l reduci până la un nivel de la care el poate fi gestionat”, a mai spus Sorin Cîmpeanu.
Chiar dacă precizia testelor de salivă este de 60%, așa cum a și anunțat Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, doar în ultima săptămână au fost identificați pozitiv și confirmați pozitiv, ulterior, prin test PCR, 1.300 de elevi din școlile românești.
Prin testele de salivă efectuate, respectivii elevi au putut să fie identificați încă din fazele incipiente ale bolii și, în acest fel, au putut să oprească transmiterea virusului, precizează ministrul Educației. Însă acesta ridică și un semn de întrebare referitor la faptul că părinții au respins testele pe bază de exudat faringian și pe bază de exudat nazal, care sunt mult mai precise.
”Am avut, săptămâna trecută, 2.069 de teste pe bază de salivă pozitive în școli, din care două treimi au fost confirmate prin teste PCR. Este vorba despre 1.300 de elevi identificați pozitiv pe baza unor teste de salivă și confirmați pe baza unor teste PCR. E vorba de 1.300 de copii care, pe baza utilizării acestor teste de salivă, au putut să fie identificați din fazele incipiente ale bolii și, mai cu seamă, au putut să oprească transmiterea acestui virus. 1.300 de elevi ar fi putut infecta, cu ușurință, alți 10 – 20.000 de elevi. Este un plus.
Eu am nemulțumirile mele de elaborarea cerințelor de performanță de către Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale. Clare, pe care le-am afirmat, și nu o dată. Dar acum le iau apărarea. De la bun început au spus că precizia este de 60%. Înseamnă că 40% sunt elevi din aceia, care nu sunt «prinși». Chiar dacă ei sunt pozitivi, nu sunt evidențiați ca fiind pozitivi.
De ce nu s-au acceptat de către părinți și au fost respinse, major, acele teste pe bază de exudat faringian și pe bază de exudat nazal, care sunt mult mai precise? Din un 1.300.000 de teste au fost folosite 20.000, și asta vreme de aproape un an de zile. Restul testelor – care n-au fost folosite – sunt direcționate de către ISU pentru utilizare în alte domenii.
Decizia nu este la Ministerul Educației. Atâta vreme cât Ministerul Sănătății va spune că aduc un plus aceste teste pe bază de salivă, vor fi utilizate în școli. Când Ministerul Sănătății va spune că nu mai este nevoie de teste pe bază de salivă, n-o să mai fie utilizate în școli. Simplu. Nu luăm ceea ce spun epidemiologii.
Noi nu avem, la Ministerul Educației, competențe epidemiologice. Iar eu urăsc sintagma la lucrul ăsta nu mă pricep, dar părerea mea este că… Dacă nu mă pricep, vă scutesc de părerea mea, îi las pe cei care se pricep să se pronunțe”, menționează ministrul Educației.
În ceea ce privește evaluarea elevilor, în alte țări ale lumii rolul profesorilor este mult mai ”bogat”, aceștia transmițând părinților și informații despre aptitudinile copilului, despre talentele acestuia, astfel încât orientarea școlară să fie mult mai ușoară și argumentată.
Ministrul Educației explică acest proces și îl alătură unei mult dorite evaluări ”standardizate”. Și asta din cauză că pandemia de coronavirus a lăsat și va lăsa în urmă ”sechele”, iar mulți elevi au nevoie și de consiliere și de asistență psiho-pedagogică.
”Este vorba despre un proces de orientare școlară. Alături de o evaluare standardizată, este nevoie și de o consolidare a procesului de orientare școlară. Alături de consilierea școlară, pentru sunt foarte mulți elevi care au nevoie de consiliere și de asistență psiho-pedagogică după această perioadă de criză sanitară în care, în pofida dorinței Ministerului Educației, am fost nevoiți să trecem școlile în sistem online mult mai mult decât n-am fi dorit. Pentru că au fost constrângeri de natură sanitară ce exced competenței Ministerului Educației.
Din punctul meu de vedere, din prima zi de mandat, m-am declarat susținătorul școlilor deschise. Chiar dacă acest lucru a atras foarte multe critici. Am spus, cu multă consecvență, din prima zi de mandat și până astăzi, că școlile trebuie să rămână deschise.
Am spus de la bun început că școlile trebuie să fie cele care se închid ultimele și se închid doar dacă, din motive sanitare, acest lucru se impune. Nu este deloc ușor să faci echilibru între dreptul la educație și dreptul la sănătate al unui copil. Dincolo de aceste lucruri, pierderile au fost foarte mari”, explică ministrul Educației.
Este nevoie de consiliere, pierderile nu numai în plan educațional, ci și în planul tulburărilor socio-emoționale, s-au multiplicat fenomenele de bulling, este nevoie de asistență psiho-pedagogică, este nevoie, în egală măsură, de orientare școlară și evaluare standardizată.
Sorin Cîmpeanu
Din această perspectivă a evaluării standardizate, Sorin Cîmpeanu dezvăluie, pentru GÂNDUL, că se încearcă implementarea unui parteneriat între Ministerul Educației și specialiști în educație, deocamdată existând un proces al unei astfel de evaluări la limba română și la matematică.
Evaluările nu ar mai fi făcute numai de profesori, ci și de respectivii specialiști, astfel încât părinții și elevii să primească aceste recomandări – dar nu cu titlu obligatoriu – prin care să fie puse în valoare aptitudinile, competențele și potențialul fiecărui elev. Iar Legea Educației va trebuie să cuprindă și acest aspect.
”Încercăm să facem un parteneriat cu cei care se pricep și există un grup de experți care au organizat acest proces de evaluare standardizată, pentru început, la două materii – la limba română și la matematică. Dorim să facem un parteneriat între Ministerul Educației și acești specialiști în educație pentru a generaliza aceste evaluări la început și la final de an școlar. Dacă avem, acum, posibilitatea doar pentru două discipline, este bine și așa.
În paralel, trebuie să generalizăm această parte de orientare școlară în așa fel încât – pe modelul altor state – să avem evaluări făcute nu numai de profesori, la final de ciclu, în așa fel încât părinții și elevii să primească aceste recomandări prin care să fie puse în valoare aptitudinile, competențele, potențialul fiecărui elev. Nu să fie recomandări cu titlu obligatoriu, să fie doar recomandări. Părintele să știe și să decidă în cunoștință de cauză. Cred că asta este o datorie a sistemului de educație. Cu siguranță, acest aspect va fi prins și în Legea Educației.
De asemenea, este nevoie de un feedback, la intervale de timp cât mai scurte, din partea profesorilor, pentru elevi și pentru părinți, în așa fel încât să nu vedem la final nivelul de achiziționare a competențelor de către un elev, când nu mai ai ce face, la final de ciclu (ai ce face, dar în ciclul următor, abia), ci acest lucru să fie făcut într-o manieră formativă, echilibrul între o evaluare formativă și evaluare sumativă. Un feedback transmis părinților și elevilor într-o manieră regulată. Apoi, aceste acțiuni de reorientare școlară, către final de ciclu, în așa fel încât părinții să poată lua deciziile cele mai bune, în cunoștință de cauză, în funcție de potențialul fiecărui copil”, mai spune Sorin Cîmpeanu.
Există și copii care nu au potențialul pentru a merge la facultăți, iar mulți dintre ei doresc să învețe o meserie. Dar au dispărut școlile profesionale și este momentul în care România are nevoie, iarăși, de meseriași. Există abandon școlar, în loc ca astfel de copii să fie regăsiți în școli profesionale.
Ministrul Educației transmite, fără echivoc, că învățământul profesional trebuie considerat o ”prioritate maximă”, fiind demonetizat, de-a lungul timpului. Este nevoie de o cu totul abordare, iar concepția greșită că învățământul profesional ar fi doar o ”rută a eșecului” trebuie să dispară.
”Învățământul profesional, în forma lui cea mai bună de organizare, învățământul dual, care este o formă de învățământ organizată între școală și agentul economic, este o prioritate maximă, esențială pentru reforma sistemului de educație. Susținerea învățământului profesional – dacă se poate învățământ profesional dual – este cea mai bună variantă.
Este singura variantă de dezvoltare. Deschis înseamnă că poți continua nivelul de pregătire inclusiv la nivel de facultate. Sigur, în domeniile în care se pretează acest lucru”, mai spune Sorin Cîmpeanu.
Atrași de ”mirajul” telefoanelor mobile, de tablete și de computere, elevii nu mai consideră o ”prioritate” ora de educație fizică. Însă digitalizarea și sportul nu se elimină una pe cealaltă, precizează Sorin Cîmpeanu. Ele trebuie să coexiste, iar sportul trebuie încurajat permanent.
O reglementare a orelor de educație fizică este absolut necesară, însă în sistemul de învățământ este nevoie de profesori de educație fizică ”dedicați”.
În mod clar, nu trebuie să cădem în capcana generată de o posibilă întrebare, respectiv digitalizare sau sport. Răspunsul corect este digitalizare și sport. Sportul trebuie să fie încurajat la nivelul sistemului de educație. Sportul este un element extraordinar de important. Din păcate, însă, avem zeci, sute de mii de copii care – uneori, din motive justificate, dar de multe ori din motiv prea puțin justificate – beneficiază de scutire de la orele de sport. Există o comoditate excesivă la nivelul societății, care se manifestă, din păcate, și asta este foarte periculos, și la nivelul tinerilor.
Va trebui să vedem cum reglementăm aceste ore de educație fizică și, de asemenea, cum atragem în sistemul de învățământ profesori de educație fizică. Este un lucru foarte important. Persoane care să aibă, într-adevăr, o pregătire temeinică în domeniul educației fizice și care, la rândul lor, să poată explica și să poată pleda pentru importanța activităților fizice și a sportului în școală.
Din păcate, însă, criza sanitară a creat neajunsuri majore și din această perspectivă a orelor de educație fizică în școli. Ori activitatea cu prezență fizică a fost suspendată, ori a fost posibilă, dar orele de educație fizică în sălile de sport s-au făcut doar cu mască, lucru care a fost blamat pe bună dreptate.
Au fost foarte multe lucruri care au afectat educația și din perspectiva orelor de educație fizică. Acest lucru va trebui să fie compensat într-o manieră inteligentă, convingătoare, fermă, în interesul copiilor.
Ministrul Educației, Sorin Cîmpeanu
Există și o altă tendință, în ultima vreme, mai spune ministrul Educației, aceea de a oferi ”sfaturi” exact acolo unde nu ai competența necesară. Părinții – bine intenționați de altfel – ar dori să se ”suprapună”, de multe ori, peste dascăl. Numai că notele, indiferent de perioadă sau de criză, le dau profesorii.
Un dialog între Ministerul Educației și părinți/elevi este indispensabil, firește, iar permanentizarea lui este absolut normală, numai că rolurile nu ar trebui inversate, iar ”procesul de consultare nu trebuie confundat cu procesul de decizie”.
”Unii părinți ar dori să dea note copiilor. Notele le dau profesorii. Ce-ar însemna dacă mergem cu copilul la medic și ne apucăm să votăm ce diagnostic are copilul sau, mai grav, să votăm ce tratament trebuie să îi dăm copilului? Noi, părinții… Nu, haideți să-i lăsăm pe medici să se ocupe de domeniul medical, pe profesori să se ocupe de educație, pe experții din științele educații să se ocupe de ceea ce trebuie să se ocupe. Nu ne putem pricepe toți la toate. Eu, ca ministru al Educației, vă spun că nu mă pricep la toate și-i întreb pe cei care au competențe specifice în fiecare segment al educației.
În educație, în ultimul timp, primim foarte multe sfaturi din afară, înțeleg că s-ar dori ca decizia să nu mai fie luată de profesori, să fie luată de elevi, de părinți, or acest lucru nu se poate. Sunt parteneri de dialog…
Dacă organizăm o petiție online prin care să întrebăm dacă sunt de acord cu amenzile, sunt convins că toată lumea ar scoate amenzile și ar scoate și impozitele din legislație. Unde am ajunge? Nu.
Haideți să ne ocupăm fiecare de ce trebuie să ne ocupăm și să răspundem de deciziile pe care le luăm. Altfel, dacă deciziile se iau de către cei care n-au nici competență, nici nu sunt îndreptățiți, aceștia n-au nici responsabilitatea deciziilor pe care le iau. Or acest lucru iarăși nu s-a inventat, unul să ia decizia și altul să răspundă.
Deocamdată, Ministerul Educației răspunde de ce are în atribuții, iar profesorii răspund de ce fac ei în școală. Părinții și elevii trebuie consultați în permanență, dar a nu se confunda procesul de consultare cu procesul de decizie.
Consultăm, suntem deschiși la orice fel de propunere, însă deciziile le iau cei îndreptățiți să ia decizii. Și răspund pentru ele. Pentru a nu încurca rolurile”, spune Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, în finalul interviului pentru GÂNDUL.