Festivalul Naţional de Teatru s-a deschis la Teatrul Naţional ”I.L. Caragiale” din Capitală cu expoziția foto intitulată ”Caramitru – Dincolo de scenă”. Florin Ghioca, fotograful Teatrului Național din București, a reușit să surprindă în fotografii inedite câteva dintre momentele de viață ale omului Ion Caramitru. Matei Vișniec, unul dintre cei mai cunoscuţi dramaturgi români din străinătate, spune, într-un scurt interviu pe care l-a acordat pentru Gândul, că Ion Caramitru este simbolul unei împliniri, ”Actorul cu majusculă”, care a avut nu doar un mare talent, ci și o mare conștiință socială.
Expoziția prezentată in memoriam, la comemorarea unui an de când Ion Caramitru a părăsit scena vieții, își dorește să prezinte publicului imagini ale actorului care au fost inaccesibile până în prezent. Sunt imagini care îl surprind pe Ion Caramitru în alte ipostaze decât cele de actor pe scenă. În ultimii șapte ani, aparatul foto al lui Florin Ghioca a surprins din diverse momente ale lui Caramitru: turneele lui, întâlnirile sale cu diverse personalități ale lumii artistice, politice sau sportive, fotografii din intimitatea cabinei la repetiții sau din cadrul familiei, precum și momente amuzante din interiorul teatrului.
Deschiderea celei de-a XXXII-a ediții a Festivalului Naţional de Teatru a avut loc în prezenţa ministrului Culturii, Lucian Romaşcanu, a primarului general Nicuşor Dan şi a preşedintelui Institutului Cultural Român, Liviu Jicman.
Preşedintele Institutului Cultural Român a apreciat că deschiderea Festivalului Naţional de Teatru cu expoziţia dedicată lui Ion Caramitru face o punte între trecutul, prezentul şi viitorul teatrului românesc. Expoziția poate fi vizionată până pe 13 noiembrie, la Teatrul Național, Sala „Ion Caramitru”.
În cadrul expoziției, volumul ”Ion Caramitru… la plecare”, al teatrologului George Banu, a fost prezentat de dramaturgul Matei Vişniec.
În exclusivitate pentru Gândul, Matei Vișniec a acordat un scurt interviu.
”Caramitru este un simbol al unei împliniri. Este simbolul unei împliniri pentru că în ființa sa s-au întâlnit două elemente esențiale: autoritatea artistică și autoritatea morală. Caramitru nu a fost doar un actor pe scenă, ci și un actor social. Și, în toată această perioadă de după 1990, când s-a manifestat el ca actor social, a avut această autoritate ca armă. El știa să deschidă altfel porțile ministerelor sau să comunice altfel cu puterea, pentru că avea, dincolo de marele său talent, și această autoritate morală.
Sigur, toată lumea știe că, împreună cu poetul Mircea Dinescu, este omul care a anunțat căderea lui Ceaușescu, în decembrie 1989. Eu, de pildă, în străinătate fiind atunci, la Paris, când am văzut că, în România, doi oameni de artă, doi oameni de cultură, doi artiști au umplut vidul de putere și au fost singurii care au avut rolul de a se adresa mulțimii într-un moment în care nimeni nu avea curajul să se instaleze în față mulțimii, în acel moment am înțeles ce înseamnă artistul cu ”A” mare, Artistul cu majusculă.
Deci, pentru a rezuma, Ion Caramitru, sau Pino Caramitru cum îi spuneau prietenii, a fost Actorul cu majusculă, pentru că a întrunit în el aceste două dimensiuni: un mare talent și o mare conștiință socială.
În plus, Caramitru a fost un artist care a tot săpat și săpat, a aprofundat, s-a îmbogățit cu noi sensuri culturale, prin faptul că s-a confruntat profesional cu Shakespeare și cu Eminescu, cu două spirite universale. Două spirite universale, amândoi poeți. Și Shakespeare a scris în versuri, și Eminescu, care este un mare poet român, necunoscut restului lumii, în ciuda universalității sale. Poate că acest lucru l-a atras atât de mult pe Caramitru. Shakespeare este un poet universal recunoscut, Eminescu este un poet universal necunoscut întregii lumi. Ne rămâne doar nouă, românilor, Eminescu.
Eram student când am asistat la primele spectacole create de Caramitru cu poezia lui Eminescu și am înțeles ce înseamnă să îl percepi pe Eminescu altfel, să pătrunzi în straturile profunde ale ființei sale, pentru a găsi acolo acea capacitate extraordinară de penetrare în sufletele românilor și în sufletul românesc, în sufletul poeziei românești și în ceea ce avem noi ca dimensiune esențială, prin altele și poezia. Am revăzut un spectacol făcut tot de Ion Caramitru, tot cu poezia lui Eminescu, în urmă cu vreo zece ani, prezentat de el la Paris, și mi-am dat seama că actorul pătrunsese și mai profund în semnificațiile scrierilor eminesciene, săpase și mai adânc în universul de sensuri al ei.
Caramitru reușea prin câteva fraze să ne trimită pe urmele nebuniei lui Eminescu, acea nebunie metafizică mai degrabă decât nebunia fizică. Ion Caramitru a știut cum să fie subversiv recitându-l pe Eminescu, poate cel mai subversiv român, pentru că în Eminescu se află ascunsă o mare sete de libertate, de cunoaștere, de adevăr. Eminescu a știut să malaxeze limba română până când a făcut-o, dacă pot spune așa, până a ”copt-o”, și ne-a dat-o nouă gata, ca un cozonac, ca să o ducem mai departe”.
Prezentă și ea la acest eveniment comemorativ, teatrologul și realizatoarea de emisiuni TVR Marina Constantinescu a declarat, pentru Gândul, că actorul Ion Caramitru, care a părăsit această lume anul trecut, reprezintă unul din ctitorii teatrului românesc modern.
Cred că Ion Caramitru a fost un mit încă din timpul vieții. Dinamica și vitalitatea lui au marcat teatrul românesc și înainte, și după 1989, mișcarea teatrală din România. Este unul din ctitorii fundamentali pentru ceea ce înseamnă teatrul românesc.
Pentru mine a fost un prieten, un mare prieten, și omul care a provocat toate valențele, chiar și cele pe care nu le știam, le-a provocat să se exprime. Ne-am cunoscut înainte de 1989, când eu eram studentă la Facultatea de Filologie, și am avut cu el foarte multe discuții legate de analize pe text și de structura poetică a spectacolului ”Eminescu după Eminescu”, spectacol care, pentru generația mea și nu numai, a fost o formă de rezistență.
Ion Caramitru a continuat să exploreze în poezia lui Eminescu, în publicistica eminesciană, în poezia lui Nichita Stănescu, în cea a lui Marin Sorescu. Montase la Teatrul Bulandra piesa ”A treia Țeapă” a lui Sorescu.
Mi-e greu să vorbesc despre Caramitru la timpul trecut. Pentru mine, el nu este la timpul trecut. Chiar astăzi se împlinesc un an și două luni de când a hotărât să plece. Și, chiar dacă se spune că nimeni nu este de neînlocuit. Pentru mine, și pentru o mare parte din teatrul românesc, el este de neînlocuit”, a spus Marina Constantinescu.