Ion Iliescu a fost trimis în judecată, din nou, în Dosarul Revoluției, după eșecul primei tentative. Rechizitoriul prin care procurorii îl acuză pe fostul președinte de infracțiuni împotriva umanității

Ion Iliescu, în vârstă de 92 de ani, a fost trimis în judecată, a doua oară, în stare de libertate, în Dosarul Revoluției, de procurorii Parchetului Militar. Alături de el au fost acuzați și deferiți instanței Gelu Voican Voiculescu, membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României, și Iosif Rus fost comandant al Aviației Militare.

Procurorii militari au publicat pe site-ul instituției volumul I al rechizitoriului din Dosarul Revoluției, inovând „interesul major al miilor de persoane vătămate și părți civile din dosarul 11/P/2014, pentru a fi informate corect cu privire la conținutul rechizitoriului, precum și interesul public față de împrejurările stabilite prin probe pentru trimiterea în judecată”.

Potrivit procurorilor, probatoriul administrat a demonstrat că, începând cu după-amiaza ale zilei de 22 decembrie 1989 a fost declanşată la nivelul întregii ţări o amplă şi complexă acţiune de inducere în eroare (dezinformare şi diversiune), unică în istoria naţională. Consecinţa acestei situaţii a fost instaurarea la nivelul întregii populaţii a României a unei psihoze a terorismului. Inducerea în eroare a reprezentat cauza numeroaselor pierderi de vieţi omeneşti, vătămări fizice sau psihice, privări grave de libertate cu încălcarea regulilor generale de drept internaţional.

Conform documentelor procurorilor, cercetările efectuate în cauză au demonstrat că, în intervalul de timp 22 decembrie, orele 16:00-30 decembrie 1989, au survenit 857 de decese și 2382 de vătămări fizice, ca urmare a confruntărilor violente din București și principalele orașe ale României. Psihoza securist-teroristă a generat numeroase situații de foc fratricid, un consum uriaș de muniție militară, trageri haotice și, în general, o stare de pericol pentru societate.

Traseul dosarului

Traseul dosarului a fost unul sinuos, aceasta fiind a doua încercare de a-l aduce pe fostul președinte în fața completului de judecată.

Procurorii din cadrul Secției parchetelor militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul penal intitulat generic „Revoluţia Română din decembrie 1989”, au dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii Ion Iliescu (membru și președinte al C.F.S.N.), Gelu Voican Voiculescu (membru C.F.S.N. și fost vice prim-ministru al Guvernului României), Iosif Rus (fost comandant al Aviației Militare) și Emil (Cico) Dumitrescu (fost membru CFSN), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor contra umanităţii, printr-o ordonanţa din 18 decembrie, conform comunicatului Parchetului General din 21 decembrie 2018.

Ulterior, în aprilie 2019, Ion Iliescu, Gelu Voican Viculescu și Iosif Rus au fost trimiși în judecată, în prin rechizitoriul Secţiei Parchetelor Militare nr. 11/P/2014 din 05.04.2019.

Această a doua tentativă de trimitere în judecată, conform rechitoriului din 29 iulie 2022, vine după judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ) au decis, anul trecut, printr-o sentință definitivă, ca dosarul Revoluției din decembrie 1989 să se întoarcă la Parchetul Militar, potrivit minutei de ședință. Asta se întâmpla după ce în octombrie 2020, Curtea Supremă a exclus mai multe probe depuse de Parchetul Militar la dosar, printre care rapoartele întocmite de SRI și de Comisia parlamentară de anchetă a revoluției care a funcționat în anii 90. Instanța supremă a identificat mai multe probleme de legalitate în investigația procurorilor militari.

Rechizitoriul integral cuprinde opt volume, care însumează peste 2.300 de pagini, primul volum, cel publicat, având 345 de pagini:

Primul volum integral al Dosarului Revoluției:

Ascensiunea lui Ion Iliescu

Ion Iliescu este unul dintre cei 1266 de persoane cărora le-a fost conferit Ordinul Victoria Revoluției Române din Decembrie 1989, prin Decretul nr. 1.1169 semnat în 15 decembrie 2004 (poziția 530) de președintele de la acea vreme, nimeni altul decât Ion Iliescu.

Ion Iliescu, născut la 3 martie 1930, la Oltenița, a intrat în Uniunea Tineretului Comunist în anul 1944 şi în Partidul Comunist Român în 1953, unde a avansat în carieră, devenind secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din 1956 şi membru al Comitetului Central al PCR.

La 19 august 1956 a fost ales preşedinte al Comitetului de organizare a Asociaţiilor Studenţeşti, apoi al Consiliului (martie 1957).

Ulterior a devenit şef de secţie la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC. La un moment dat a ocupat funcţia de şef al Departamentului pentru Propagandă al Comitetului Central al PCR

A servit mai târziu ca ministru pentru problemele legate de tineret între 1967 şi 1971, după care, timp de 6 luni a fost secretar al Comitetului Central al PCR.

Între anii 1971 – 1974 a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş şi din anii 1974 – 1979 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi.

Ion Iliescu povestește la secțiunea „Date biografice” de pe blogul său că, „exclus din forumul central de partid, fiind acuzat de “deviere intelectualistă”, a continuat să adopte o atitudine critică faţă de dogmele „revoluţiei culturale” şi atunci când a îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în anii 1971-1974, şi pe cea de preşedinte al Consiliului judeţean Iaşi, în anii 1974-1979. Ca urmare, treptat, a fost îndepărtat din viaţa politică. În perioada 1979-1984 a lucrat la Consiliul Naţional al Apelor, iar în perioada 1984 – 1989 a fost directorul Editurii Tehnice. S-a aflat în permanenţă sub urmărirea şi supravegherea organelor de securitate, care au încercat să-l izoleze, să-l scoată din viaţa publică, să-i controleze şi să-i limiteze posibilitatea de comunicare”.