Iranul, cu sistemele sale învechite de apărare antiaeriană, va urmări probabil succesul ocazional într-un eventual conflict major cu Israelul, preconizează specialiștii de la Institutul Internațional de Studii Strategice din Londra (IISS).
Forțele aeriene iraniene dispun de aproximativ 37.000 de oameni, dar zeci de ani de sancțiuni internaționale au privat țara de la cele mai noi echipamente militare de înaltă tehnologie, mai precizează IISS.
Forțele aeriene iraniene au doar câteva zeci de avioane de atac, inclusiv avioane rusești și modele americane vechi, achiziționate înainte de revoluția iraniană din 1979.
În plus, mai precizează aceștia, Iranul are peste 3.500 de rachete sol-sol, dintre care unele poartă focoase de jumătate de tonă. Numărul capabil să ajungă în Israel poate fi, însă, mai mic.
Comandantul forțelor aeriene iraniene, Hamid Vahedi, a declarat, miercuri, că avioanele Sukhoi-24 se află în „cea mai bună stare de pregătire” pentru a contracara orice potențial atac israelian.
„Dar dependența Iranului de avioanele Sukhoi-24, dezvoltate pentru prima dată în anii 1960, arată slăbiciunea relativă a forței sale aeriene. Dacă ar exista un conflict major între cele două țări, Iranul s-ar concentra probabil pe succese ocazionale. Nu au apărarea antiaeriană cuprinzătoare pe care o are Israelul”, a spus Fabian Hinz, cercetător la IISS, citate de The Times of Israel.
Israelul, pe de altă parte, are o forță aeriană avansată, furnizată de Statele Unite, cu sute de avioane de luptă multifuncționale F-15, F-16 și F-35. Aceste avioane au jucat un rol esențial în doborârea a aproximativ 350 de drone, rachete de croazieră și rachete balistice iraniene în weekend.
Se crede că Israelul a dezvoltat rachete sol-sol cu rază lungă de acțiune, dar nici nu confirmă, nici nu neagă acest lucru. În 2018, ministrul apărării de atunci Avigdor Lieberman a anunțat că armata israeliană va obține o nouă „forță de rachete”. Armata nu a spus unde sunt acele planuri acum.
Un sistem de apărare aeriană cu mai multe nivele de altitudine, dezvoltat cu ajutorul SUA după Războiul din Golf din 1991, oferă Israelului mai multe opțiuni suplimentare pentru doborârea dronelor și rachetelor iraniene cu rază lungă de acțiune.
Sistemele israeliene sunt proiectate pentru a fi corelate cu interceptoarele americane omoloage din regiune pentru o apărare „front comun”.
„Apărarea antiaeriană a Israelului a funcționat bine pe parcursul atacului”, a spus Sidharth Kausha, cercetător la Royal United Strategic Institute din Londra. Acesta a menționat că unele dintre țintele, în special drone, au fost doborâte de aeronavele aliate aparținând Regatului Unit, SUA și Iordaniei, înainte de a ajunge în Israel, „ceea ce a limitat gradul de expunere la anumite tipuri de amenințări”.
„Se pare că a existat suficientă avertizare timpurie pentru a permite pregătirea unui răspuns de coaliție, ceea ce înseamnă că sistemul a fost mai bine pregătit decât ar fi fost dacă ar fi fost expus la un atac similar cu o avertizare mai puțin timpurie”, a mai spus Sidharth Kausha, potrivit sursei citate.
Foto – Profimedia Images
Citește și: