Un bărbat a fost uimit până la lacrimi de gestul unor copii săraci și înfometați din Filiași după ce, chiar în ziua de 1 martie, o femeie, angajata unei case de schimb valutar a decis să le ofere copiilor câte „un mărțișor”. Mai bine spus câte o bancnotă de 5 lei cu care aceștia au vrut să răsplătească un gest nobil.
Povestea celor trei copilași flamânzi dar cu o inimă mare a fost relatată Cristi, un bărbat care îi mai ajută pe micuți să răzbată încă o zi și încă o zi cu o „farfurie de mâncare”.
Iată cum a început totul:
„Ei sunt mărțișorul meu!
Într-o lume grăbită, abia că nu-i poți zări. Nu ai cum să le vezi zâmbetul sau lipsa acestuia și nu reușești să înțelegi strigătul lor de ajutor!
Mergeam către serviciu, luasem un covrig și un contract. Atât de bulversat, năuc! Nu închisesem un ochi toată noaptea, scriu la un viitor proiect și mă simțeam mai mult decât obosit.
Prin valul de oameni strânși în centrul orașului, nu reușeam să trec, încă încercam să mă trezesc și părea tot mai greu. Cunoașteți senzația!
Cineva sau ceva mă trăgea de mână.
– Heei, ce faci?
Erau puștanii mei preferați. Unul dintre ei ținea o jumătate de măr, altul cu fesul tras pe ochi și cel mai mic – plângea de mama focului.
Asurzitor! Prin toată mulțimea, reușeau să se facă auziți, în schimb – nu și eu. Păream năuc sau total în dezacord cu cele spuse de ei.
– Ce are ăsta micu?
… nene, îi este foame! Mama este cam răcită, eu am primit mărul ăsta și dacă nu a fost prea bun, am zis să nu-i dau. Acum plânge!
– Îi este foame sau ce anume?
… păi ne e tuturor!
Ce-i drept, dimineață pentru mine dar servisem ceva. Ei, cel mai probabil nu. Așa că l-am luat pe cel mic de mână și i-am zis: “hai să mâncăm!”
Aproape că trăgea de mine! Atât înainta de credeam că o să mă trântească. Am urcat scările, loc din care se vedeau bunătățile din interior. Comanda am dat-o în funcție de ce își doreau, să mă asigur că nu voi da greș!
Îi priveam.. sorbeau din ochi tot ce se petrecea în interior. Parcă îi aud și acum.. “mm, castraveți! cartofi.. uite și “ceceap”.. mm, roșii!”. Domnule, erau amuzanți și totuși .. ceva mai mult de atât. Ușor, eram trist. Înțelegeam în profunzime!”, povestește bărbatul.
Deși era evident că cei mici aveau mai multă nevoie de acei bănuți, copiii au ales să îi împartă cu „omul lor preferat”
„În timp ce așteptam la ghișeu, o tipă de la schimbul de alături, i-a chemat să le ofere câțiva bănuți. Lăudabil gestul! Au plecat și venit într-o fugă. Aveau câte 5 lei în mână – toți întinși către mine! “Ia-i nene, ia să îți iei și matale “șaolmă”, să mănânci cu noi!”
Vă spun doar atât! Nici până acum nu am reușit să iau o a doua gustare, atât am fost de prins. În schimb, pe moment.. mi-au dat lacrimile! Au înțeles gestul meu dar în același timp doreau să-mi întoarcă serviciul. A fost cel mai important mărțișor pe care l-am primit!
Astăzi, pot spune că am împărțit zeci de mărțișoare celor mai importante persoane! M-am îmbrățișat cu toate doamnele – de la spații verzi sau cele care ne asigură curățenia prin oraș. Asta am simțit să fac.. unele au plâns!
O replică rămasă în memorie: “Domnul Cristi, este primul și unicul primit! Atât mă bucurai când aruncă o fată floarea asta la gunoi. Mă și gândii: lasă că tu nu apreciași dar mă bucurai eu!”
Primăvară să aveți în suflet!”,se arată într-o postare a paginii de Facebook, Povestea Mea.