Irina Nicolae, ex-ASIA, dă detalii despre viața sa. ”Nu m-au interesat banii niciodată”
Irina Nicolae, fostă componentă a trupei A.S.I.A., a făcut mărturisiri despre viața sa. Aceasta a vorbit despre mariajul său, dar și despre activitatea pe care o are în prezent.
A.S.I.A. a fost una dintre cele mai îndrăgite trupe muzicale care a activat în perioada 1999-2006. Inițial, din formație au făcut parte: Anca Neacşu, Sorana Mohamad, Irina Nicolae şi Anemona Niculescu.
Irina Nicolae este stabilită de foarte mulți ani în Ungaria. Este căsătorită, de cinci ani, cu omul de afaceri Marius Vizer, președinte din 2007 al Federației Internaționale de Judo, împreună cu care are o fetiță, Scarlett-Maria. Irina Nicolae a mărturisit că a pierdut o sarcină.
Despre viața sa a dat aceasta mai multe detalii într-un interviu pentru okmagazine.ro.
Irina Nicolae, ex-ASIA, dă detalii despre viața sa. ”Nu aș fi renunțat niciodată la viața mea de dinainte dacă nu era vorba de suflet”
”Nimic nu există fără dragoste. Nu aș fi renunțat niciodată la viața mea de dinainte dacă nu era vorba de suflet. Nu mi-am întrebat niciodată soțul câți bani are în cont, ce afaceri face sau ce mașină conduce! Pare poate greu de crezut pentru mulți, dar cei care mă cunosc știu că nu m-au interesat banii niciodată. Câștigam și eu acasă, bani aveam. Am ales să plec când formația ASIA era sus. Eu sunt ok oriunde m-ar duce viața. Probabil una dintre cele mai frumoase vacanțe de-ale mele a fost în plină sălbăticie, fără telefon, televizor sau confort, doar cu omul iubit. Și a fost de ajuns”, a declarat Irina Nicolae.
Despre activitatea pe care o are în prezent, de designer de interior, fosta cântăreață a spus: ”Nu este o carieră, este o muncă pe care o fac cu plăcere, este dacă vrei o alegere inspirată. Mă perfecționez și învăț cu fiecare proiect început, cu fiecare greșeală sau lucrare finalizată. Am făcut cursuri de design la Ateliere Ilbah sub îndrumarea arhitectului Miruna Ardelean, care îmi este și prietenă, și știu că asta e doar începutul, e un proces continuu care nu se sfârșește niciodată. Dar când văd lumina de pe chipul oamenilor ce pășesc în casele aranjate de mine, îmi dau seama că sunt pe drumul cel bun și trebuie să merg mai departe. O casă e ca sufletul, te acaparează total sau te lasă pradă nepăsării. Îmi place ceea ce fac și, chiar dacă volumul de muncă e uneori foarte mare și solicitant, nu dau înapoi, sunt fericită cu ceea ce fac și cu ceea ce reușesc să creez, un vis tangibil”.