Israel vs. Hezbollah. După ultima rundă de „lovituri”, ambele părți se declară „relativ mulțumite”. Un război total este, deocamdată, AMÂNAT
În urma rundei de lovituri de duminică, 25 august, dintre Israel și Hezbollah, ambele părți se declară „relativ mulțumite”. Liderul Hezbollah – Hassan Nasrallah – a confirmat această concluzie într-un discurs în care a anunțat că operațiunea grupării sale s-a „încheiat”, deși a amenințat și că și-a rezervat „dreptul” de a lovi din nou Israelul.
Unii, notează Times of Israel, ar defini discursul lui Hassan Nasrallah drept unul care ar conține și „scuze”, destinat a explica audienței sale interne din Liban că Hezbollah nu a permis ca asasinarea de către Israel a liderului său militar, Faud Shukr, să treacă nerăzbunată și că, astfel, a făcut o „plată” către Israel.
Israelul l-a ucis pe Shukr într-o lovitură la Beirut, pe 30 iulie, la trei zile după ce o rachetă Hezbollah a ucis 12 copii israelieni în Majdal Shams, pe Înălțimile Golan, într-un atac pentru care Israelul l-a făcut responsabil chiar pe Shukr.
Atacul „aparent” al Hezbollah asupra bazei Glilot – care nu a fost de fapt afectată – a fost descris de Nasrallah ca principala realizare a atacului său de răzbunare, dar cu un accent pus special asupra acelei baze aflate la nord de Tel Aviv.
Ideea lui Hassan Nasrallah – cel care poartă titlul onorific de „sayyid” și, conform conotației istorice atribuite acestui termen, este desemnează ca descendent direct al Profetului Muhammad -, transmisă, de data aceasta, pentru „consum extern”, a fost că Hezbollah a avut „grijă” să nu tragă direct asupra Tel Avivului, ca nu cumva simetria pe care Nasrallah însuși a trasat-o anterior, prin care o lovitură asupra Beirutului este considerată echivalentă cu o lovitură asupra Tel Avivului, să nu fie folosită împotriva lui.
O „alegere prudentă” a lui Nasrallah
Dar aceasta nu a fost singura alegere prudentă făcută de Nasrallah, mai notează Times of Israel. Se pare că organizația Hezbollah a luat în considerare să tragă cu rachete de precizie spre Glilot, locul unde se află unitatea de informații 8200 a IDF și sediul Mossad-ului.
În cele din urmă, șeful Hezbollah a decis să nu folosească această armă strategică de teamă că represaliile israeliene vor fi atât de puternice încât să declanșeze un conflict mult mai lung și mai devastator decât s-a văzut în ultimele 10 luni.
Intenționând să evite acest scenariu, Hezbollah a tras în schimb drone spre Glilot, calculând că acest lucru nu ar duce la o tensionare mult mai gravă a scenariului.
La urma urmei, Hezbollah a tras cu drone în Israel timp de 10 luni, așa că Nasrallah a apreciat că acest lucru nu va fi considerat de Israel drept un motiv pentru o escaladare majoră. Acum, aproape 20 de drone au fost distruse, și niciuna dintre ele nu a ajuns mai la sud de Acre.
„Din punct de vedere militar, răzbunarea Hezbollah a eșuat la fiecare parametru: niciun obiectiv militar vizat nu a fost lovit, Hezbollah și-a pierdut multe dintre instalațiile de rachete în atacul preventiv al Israelului și încă nu a făcut un bilanț al pagubelor pe care le-am provocat”, a declarat un reprezentant al Forșelor de Apărare ale Israelului (IDF).
„Israelul ar face bine să evite să se laude”
Totuși, Israelul ar face bine să evite să se laude. Nasrallah știe foarte bine ce nu a funcționat pentru el și pentru Hezbollah, așa cum a arătat clar discursul său despre presupusele realizări. Declarații iresponsabile ale Israelului riscă să-l încolțească pe Nasrallah și să-l determine pe acesta să lovească din nou.
Evaluările israeliene de ultimă oră sugerează că unul dintre motivele represaliilor relativ diluate ale Hezbollah este tensiunea internă în urma asasinarii lui Shukr.
Acesta a fost înlocuit ca șef militar de fostul șef al comandamentului de sud al Hezbollah, Ali Karki. Și această numire a creat, la rândul său, tensiuni cu alți doi înalți oficiali – șeful operațiunilor, Ibrahim Akil, și șeful de securitate al Hezbollah, care este cunoscut sub numele de Mortada.
Shukr a reușit să „navigheze” între aceste două centre de putere și să dirijeze organizația conform voinței lui Nasrallah. În absența lui Shukr, Nasrallah, concentrat până acum pe stabilirea politicii, a fost forțat să intervină.
Semne de întrebare legate de desfășurarea unui scenariu îngrijorător
Rivalii concurează pentru apropierea de Nasrallah, iar rivalitatea se proiectează în jos, având un impact asupra managementului războiului din sud. Nu este de neconceput că unul dintre motivele care l-au determinat pe Nasrallah să nu tragă cu rachete de precizie spre Glilot a fost tocmai lipsa de încredere în principalii săi colaboratori.
Nasrallah a fost evident îngrijorat de faptul că două salve de rachete au lovit comunitățile civile – orașul Acre și moșavul (n.red. – un fel de cooperativă agricolă de fermieri individuali/particulari din Israel; spre deosebire de kibuțul istoric, familia reprezintă în moșav o unitate economică independentă în cadrul unor relații de ajutor reciproc) Manot – așa cum a subliniat afirmația din discursul său că Hezbollah nu a intenționat să tragă în civili.
Din nou, îngrijorarea lui Nasrallah era legată de simetria inversă – anume aceea că Israelul va reacționa cu atacuri masive asupra țintelor sensibile ale Hezbollah în inima populațiilor civile. Până în prezent, trebuie remarcat, Israelul a minimizat astfel de atacuri.
Întrebarea cea mai importantă, în acest moment, este cum se va desfășura scenariul de acum încolo și dacă luptele de duminică reprezintă sau nu un moment decisiv în acest război al Israelului cu Hezbollah.
Foto – Ministerul Apărării din Israel
Citește și: