Iulian Chifu, despre starea de urgență declarată la Chișinău: ”Folosirea crizei pandemice pentru răfuieli politice”

Începând de astăzi și până pe data de 31 mai, Republica Moldova se află în stare de urgență. Parlamentul Republicii Moldova a votat, cu 52 de voturi, această decizie, decizia, consideră analistul Iulian Chifu, face parte dintr-o reacție ce marchează ”intrarea în vrie a fostului președinte Igor Dodon și aliaților săi pro-ruși din Partidul Șor, respectiv din gruparea Pentru Moldova, care fug de voturile cetățenilor, în fața dizolvării iminente a Parlamentului Republicii Moldova”.

Iulian Chifu, cunoscut analist de politică externă, notează că situația pandemică din Republica Moldova este una la limită. Însă această situație datează deja de luni bune, și, probabil, varianta optimă ar fi fost o formulă de carantină totală pentru 10-14 zile prin lunile octombrie-noiembrie ale anului trecut.

În plus, grija reală ar fi reclamat o preocupare mai mare pentru măsurile restrictive în toată perioada ultimelor 6 luni și, mai ales, contractarea de vaccinuri pentru populație. Până în prezent, doar România a livrat peste 70.000 de vaccinuri, cu alte 150.000 pe drum, iar programul Covax al ONU a mai promis în Republica Moldova un ajutor în vaccinuri de peste 100.000. Însă toate sunt donații și ajutoare umanitare, în timp ce statul Republica Moldova nu a făcut nici un pas administrativ pentru a obține vreo doză de vaccin pentru cetățenii săi.

”Legătura intrinsecă între Guvernul lui Dodon, al consilierilor lui Dodon, și PSRM, partidul său”

Preocuparea Guvernului interimar de la Chișinău, care a propus starea de urgență Parlamentului, nu face decât să valideze legătura intrinsecă între Guvernul lui Dodon, al consilierilor lui Dodon, și PSRM, partidul său, notează Iulian Chifu. Și, probabil, premierul interimar și Ministrul de Externe Aurel Ciocoi și-a luat rămas bun și de la ultimul post de ambasador în care mai putea fi trimis, cu această ocazie. Gestul de disperare a fost dublat de liniștea deplină venind dinspre Curtea Constituțională, care a fost sesizată de luni, 29 martie, că Parlamentul trebuie dizolvat dar a răspuns, abia la presiunile presei, în mod batjocoritor și arogant, că are, potrivit legii, 6 luni la dispoziție pentru ca să răspundă la orice solicitare.

Dacă acțiunea Guvernului interimar Ciocoi era predictibilă, în ciuda optimismului unora, ea a fost inutilă. Fiind guvern interimar – cu premierul demisionar Chicu care a plecat din funcție să-și facă partid – Executivul avea o problemă constituțională să propună starea de urgență. De aceea, pe ultima sută de metri, inițiativa legislativă a fost preluată de către un grup de parlamentari PSRM, din partidul președintelui ostentativ prorus Igor Dodon, perdant la alegerile de anul trecut, scrie Iulian Chifu, potrivit mainnews.ro.

”Pe de altă parte, Parlamentul Republicii Moldova pare să se prevaleze de prevederi și interpretări ciudate ale Constituției care permit declararea stării de urgență fără nici o contribuție venită de la Executiv – fără Guvern și fără Președinte. În plus, marți, 30 martie, a avut loc o ședință a Consiliului de Securitate de pe lângă Președinție, la care nici un participant, printre care liderii PSRM, nu a propus măcar o măsură de combatere a pandemiei, pentru ca azi să le introducă, într-una dintre cele mai drastice forme, la nivel de stare de urgență, pe ușa din spate”

Iulian Chifu

”Blocarea dizolvării Parlamentului prin agățarea de putere și de fotoliile de parlamentar”

Nu cunosc în atât de mare detaliu Constituția Republicii Moldova, precizează Iulian Chifu. Era similară celei a României, dar a suferit modificări substanțiale. Cred însă că, în cazul votului de miercuri, nefiind vorba despre o lege ci despre o Hotărâre a Parlamentului, aceasta nu are relevanță juridică. Dacă, din contra, e vorba despre o lege, aceasta trebuie promulgată de Președinte. Iar șeful statului ar avea la dispoziție deopotrivă posibilitatea de returnare în Parlament sau de trimitere la Curtea Constituțională.

Dar cel mai îngrijorător se comportă Curtea Constituțională, care nu ia în discuție, în mod ciudat, elementele crizei politice. A fost sesizată de socialiști să declare neconstituțională prima numire în calitate de premier a doamnei Gavriliță – deși numirea și-a produs efectele, Guvernul nu a trecut, și orice discuție pe această temă e tardivă, deci inadmisibilă. Și, mai grav, nu a luat în discuție dizolvarea Parlamentului, care trebuia constatată chiar de a doua zi după primirea sesizării.

Un șah strict politic în Republica Moldova – menit să blocheze dizolvarea Parlamentului și declanșarea de alegeri generale anticipate în 2 luni – face posibilă politizarea completă a unui act cu caracter excepțional al Parlamentului, instituirea stării de urgență. Încă o dată, în stânga Prutului mor oameni, pandemia este în plin avânt. Situația durează de ceva vreme și nu s-a alertat nimeni timp de 6 luni.

Au reacționat acum Igor Dodon și adepții săi din disperare că intră în alegeri și că vor pierde din locurile deținute în Parlament. Totuși, e simplu pentru ca alegătorul să vadă că PSRM fuge de alegeri, iar parlamentarii lui Dodon se agață de scaune, doar, doar să nu ajungă din nou la judecata alegătorilor.

”Condamnați de către PSRM la insecuritate socială, sărăcie și foamete”

În plus, instituirea carantinei, în formula decisă, este o dovadă de iresponsabilitate profundă din partea celor care au propus-o. Pentru că e vorba despre 2 luni (cu posibilitate de prelungire!!!), despre întreg teritoriul Republicii Moldova, și pentru că nici afacerile și nici oamenii nu primesc nici o compensație, deși nu au din ce trăi. În mod normal, atunci când e vorba despre o situație ce nu le poate fi imputată cetățenilor sau companiilor, statul e responsabil de plata unor ajutoare care să acopere măcar parțial pierderile. Oricum Chișinăul se expune numeroaselor procese ulterioare.

Republica Moldova nu-și permite să rămână în carantină totală. Nu și-a permis nici prima oară, în martie 2020, cu atât mai puțin acum, când nu mai există resurse de nici un fel în visterie, iar Guvernul nu și-a asumat nici reforme angajate prin Acordul de Asociere. Nu a acceptat nici condițiile necesare deblocării sumei nerambursabile de la statul român (mai avea 68 milioane de euro din cele 100 milioane, dar a preferat să nu se angajeze la nimic). Iar perspectiva de a folosi rezerva Băncii Naționale și a de lua bani de acolo duce la situația de a rupe relațiile cu FMI de unde se puteau lua, cu împrumut și dobândă bună, 500 milioane de dolari. Totul din meschinul calcul politic al lui Dodon.

În lipsa resurselor necesare pentru a sprijini afacerile mici și populația, soluția unei carantine naționale este irațională și iresponsabilă, totodată. Nu mai contează, pentru că starea de disperare a lui Igor Dodon este la cote maxime și vrea să marcheze o victorie politică sau simbolică de orice fel, numai să nu ajungă în fața alegătorilor. Iar alternativa este catastrofală pentru sine, dar mai ales este suicidară pentru partidul său, PSRM. În primul rând pentru că este una superficială și prea generală ca să dea randament și să nu facă mai mult rău decât bine. Lecțiile învățate de la alte state arată nevoia de nuanțare și de diferențiere, de premiere a regiunilor care fac eforturi și unde scade numarul celor infectați. Și, din contra, să sancționeze zonele cu multe cazuri, protejând, cât se poate, spitalele și angajații din domeniul sanitar.

Iulian Chifu: ”Îngroparea PSRM – Dodon își târăște partidul în cădere în sondaje”

Igor Dodon, autorul direct și planificatorul acțiunii, riscă să își amplifice problemele în perspectivă electorală. Mai întâi că închide țara, în întregime, lăsând oamenii în imposibilitatea de a supraviețui. Aici nu mai vorbim doar de oboseala oamenilor în fața unor măsuri restrictive, ce durează de un an. Apoi este vorba despre sfidarea alegătorilor care au votat-o pe Maia Sandu și programul său electoral ce presupunea alegeri anticipate, program al cărui punct final a ajuns acum pe masa Curții Constituționale. De asemenea, mai este vorba despre fuga de judecata alegătorilor, ca și de imaginea absolut neonorantă a agățării de putere exact a parlamentarilor care au fost implicați în spolierea statului și a băncilor de un miliard de dolari. Toate acestea se adaugă la pasiv și la costuri.

Nu știu ce va face Președintele pro-european în funcție Maia Sandu. (Am văzut pledoaria consilierei sale juridice la Curtea Constituțională și mi s-a părut o bună profesionistă, care știe să evite capcanele de comunicare). Dar rezerva manifestată în prima reacție a Președinției pare una necesară pentru a nu-și întrerupe adversarul atunci când greșește. În plus, fiecare zi pierdută în drumul vizând accesul la resurse pentru populație și constituirea unui guvern reformist este un pas spre dezastru pentru Igor Dodon și scurgerea procentelor din zestrea PSRM. Firește că Maia Sandu e un președinte responsabil, și mă aștept la reacțiile sale concrete pe tema asta în scurt timp, împreună cu o formă de contestare a actualei hotărâri de introducere a stării de urgență.

Perspectiva alegerilor anticipate așază multe persoane din politica de pe Bîc pe drumul care duce la intrarea în uitare. În plus, când va vedea rezultatul din viitoarele anticipate, PSRM va avea pe cine să dea vina, pe cine să sancționeze, scăpând de Igor Dodon. E adevărat că la îndemână rămâne și varianta ignorării logicii și rațiunii de către Dodon și recursul la prelungirea sine die a situației de urgență actuală. Dacă era nevoie de încă un imbold pentru a determina susținerea publicului pentru anticipate, hotărârea Parlamentului de miercuri, 31 martie, a rezolvat și acest detaliu.

În ceea ce privește actuala situație de urgență, dacă la început reacțiile vor fi mai rezervate, acumularea de frustrare, sărăcie și foame riscă să constituie un amestec exploziv care să aducă lumea în stradă. Imediat după aceea, va pune mâna pe ștampilă și-i va sancționa pe Igor Dodon și PSRM. Pentru că acesta ia deciziile cele mai contraindicate și mai costisitoare pentru sine, pentru partidul său și, mai ales, pentru concetățenii săi, conchide Iulian Chifu.