Jafuri celebre. Cum a dispărut un miliard de dolari din Banca Irakului și cine este hoțul care a furat 239 de opere de artă în șase ani

Atacuri planificate minuțios de ”minți diabolice”, opere de artă ale patrimoniului universal ajunse în mâinile infractorilor, sume uriașe de bani și bijuterii furate în timp record, iată un tablou cu accente dramatice și, uneori, aproape cinematografice.

Se spune că un ”jaf perfect” nu poate fi transpus în realitate de nimeni, indiferent cât de pregătit ar fi și cât de pragmatic și-ar calcula fiecare mișcare. Însă tentațiile nu au lipsit, niciodată, iar de aici și până la ”momentul acțiunii” nu a mai trecut multă vreme.

Astfel de planuri au fost concepute și puse în practică, de-a lungul istoriei, iar autorii lor – chiar dacă au fost prinși, în cele din urmă, deși au existat și cazuri în care hoții nu au fost identificați niciodată – au devenit personaje ale unor legende urbane în care riscul și dorința de câștiguri fabuloase s-au împletit în scenarii aproape incredibile.

Celebra ”Mona Lisa”, sustrasă din… ”patriotism” și ascunsă sub mantia hoțului

21 august 2011. Conducerea Muzeului Luvru îl angajase pe Vicenzo Perrugia să se ocupe de sticla securizată pentru unele dintre cele mai importante opere de artă.

Printre acestea, firește, se afla și capodopera lui Leonardo da Vinci, ”Mona Lisa”. În ziua respectivă, după ora de închidere a muzeului, dând dovada unui curaj ieșit din comun și profitând de ”sincope” evidente ale sistemului de pază, Vicenzo Perrugia a intrat în sala unde era expusă ”Mona Lisa” și, pur și simplu, a scos tabloul din ramă.

A ieșit din Muzeul Luvru având pictura ascunsă sub mantie, iar opera de artă a rămas în apartamentul hoțului timp de mai multe luni, depusă într-un cufăr care avea fund dublu. Probabil că acolo ar fi rămas foarte multă vreme dacă Perrugia nu ar fi încercat să vândă tabloul unui dealer de opere de artă din Florența. Acesta, surprins de o asemenea ofertă, a contactat poliția, iar Vicenzo Perrugia a fost trimis la închisoare pentru… 7 luni.

Hoțul și-a motivat gestul spunând că, de fapt și de drept, a furat ”Mona Lisa” din ”patriotism”, fiindcă – în opinia sa – tabloul aparținea Italiei.

Bonuri de trezorerie în valoare de 292 milioane de lire sterline, furate la Londra

Pare incredibil, dar un astfel de furt a avut loc pe o străduță liniștită din Londra, în 2 mai 1990. Un poștaș în vârstă de 58 de ani – care lucra pentru Sheppards – a fost jefuit chiar în timp ce se afla ”în exercițiul funcțiunii” și ducea o servietă care conținea… 292 de milioane de lire în bonuri de trezorerie.

John Goddard livra astfel de bonuri de trezorerie de la bănci şi societăţi de construcţii, iar legea preciza că oricine le transportă este considerat proprietarul, bonurile funcţionând ca şi banii lichizi.

În acest furt al bonurilor de trezorerie au fost implicați doi hoți, Keith Cheeseman și Patrick Thomas. Unul l-a amenințat pe poștaș cu un cuțit, iar celălalt a pus mâna pe 301 de bonuri de trezorerie, majoritatea în valoare de un milion de lire fiecare.

În urma anchetei declanșate, a fost arestat Keith Cheeseman, fiind condamnat la șase ani și jumătate de închisoare. Celălalt hoț – Patrick Thomas – a fost descoperit mort, împușcat în cap, și  cu excepția a două bonuri de trezorerie, toate celelalte au fost recuperate la finalul investigației.

Vestul Sălbatic și atacul asupra trenului Union Pacific

Robert LeRoy Parker – cunoscut ca Butch Cassidy – a fost un tâlhar american ”specializat” în jafuri din trenuri și bănci, liderul unei bande de infractori cunoscută sub numele de ”Gașca Nebună”.

Atacul dat asupra trenului Union Pacific – coordonat de Butch Cassidy – este considerat și azi cea mai reprezentativă spargere din istoria Vestului Sălbatic.

Desfășurarea evenimentelor a fost simplă. Doi acari au oprit trenul în mijlocul statului Wyoming, iar membrii bandei au dinamitat șinele pentru a nu fi urmăriți. Ulterior, aceștia au dinamitat și seiful, reușind să fugă cu ajutorul cailor, pe care au urcat și cei 50.000 de dolari, echivalentul a 7 milioane de dolari azi.

La diferite intervale de timp, după ce parcurgeau anumite distanțe, tâlharii schimbau caii cu unii odihniți, tocmai pentru a înlătura orice posibilitatea de a fi urmăriți. Bancnotele furate după jefuirea trenului Union Pacific – au apărut ani de zile mai târziu – prin New York și New Mexico.

Furtul de la Banca Britanică a Orientului Mijlociu din Beirut, Liban

În anii ’70, capitala Libanului se afla prinsă în mijlocul unui război civil, iar Yasser Arafat a descoperit modalitatea prin care putea obţine o impresionantă sumă de bani pentru bugetul Organizaţiei pentru Eliberarea Palestinei (OEP).

Pe data de 20 ianuarie 1976, membrii OEP au pătruns în Banca Britanică a Orientului Mijlociu printr-un perete. Era vorba despre un perete comun avut cu o biserică catolică. Fiind ajutați de lăcătuşi corsicani, hoţii au reuşit să spargă seiful băncii, de unde au sustras lingouri de aur, bani în numerar şi bijuterii.

”Prada” senzațională a fost transportată cu trei camioane până la avionul de marfă care a scos în afara ţării lingourile, banii şi bijuteriile furate. Valoarea jafului de la Banca Britanică a Orientului Mijlociu din Beirut a fost estimat la aproximativ 206 milioane de dolari.

Aeroportul Schiphol, Amsterdam – cel mai mare jaf de diamante din istorie

Jaful de pe aAeroportul Schiphol din Amsterdam a debutat printr-o pregătire atentă, chiar dacă specialiștii îl consideră unul ”rudimentar” ca ”modalitate de acțiune”. Cu două săptămâni înainte de ”lovitură”, patru oameni au furat un autocamion de marfă KLM – companie aeriană olandeză – şi uniforme KLM pentru a înlătura orice suspiciune până în ultimul moment, astfel încât să poată să tranziteze zonele de securitate ale aeroportului fără să atragă atenția asupra lor.

Pe data de 25 februarie 2005 are loc cel mai mare jaf de diamante din istorie –  circa 118 milioane de dolari -, numai că suma totală nu poate fi cuantificată din cauză că foarte multe dintre pietrele prețioase care au fost furate nu erau încă tăiate, iar în astfel de condiții, valoarea lor nu poate fi stabilită cu precizie.

În ziua respectivă, hoţii s-au îndreptat către un autocamion KLM care transporta un seif în care erau depozitate diamante netăiate, cu destinaţia Antwerp. Fără să se sinchisească de privirile a numeroși martori, hoții i-au ameninţat pe şoferi, le-au cerut să coboare din maşină, şi, pur și simplu, au fugit cu camionul.

Hoții au ştiut exact care camion KLM era ţinta, iar poliţiștii au suspectat că a fost vorba despre o acţiune planificată din interior. Era a doua oară, în şase luni, când în terminalul aeroportului avea loc o infracţiune și mai mulţi oameni au fost arestaţi în urma anchetei.

Spargerea de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, cel mai valoros furt de proprietate privată

Duminică, 18 martie 1990, imediat după miezul-nopții. Doi bărbați deghizați în polițiști se prezintă la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, spunând că există un apel de alarmă.

Cei doi hoți reușesc, astfel, să îi păcălească pe gardieni, îi imobilizează, iar apoi fură treisprezece opere de artă. Printre capturi exista un tablou de Rembrandt (”Furtună pe Marea Galileii”, presupus a fi singurul peisaj marin realizat Rembrandt), dar și câteva picturi semnate de Degas, Manet și Flink, plus una dintre cele 34 de picturi de Vermeer existente în lume – ”Concertul”.

Biroul Federal de Investigații (FBI) a evaluat paguba la 500 de milioane de dolari, iar muzeul oferea o recompensă de 10 milioane de dolari pentru o eventuală informație care ar ajuta la prinderea hoților.

Banca Irakului și cel mai mare jaf din istorie

SUA au declanșat bombardamentele asupra capitalei Irakului, Bagdad, pe 19 martie 2003. În ziua precedentă, avea însă loc cel mai mare jaf din istorie.

Saddam Hussein, președintele Irakului, l-a trimis pe Qusay – fiul său – pentru a face o retragere în numele său. Acesta a avut asupra sa doar o notă scrisă de mână.

Qusay a supravegheat personal această operațiune care a durat 5 ore și în urma căreia dictatorul irakian a devenit mai bogat cu un miliard de dolari. Ulterior, fiul lui Saddam a fost ucis de militarii americani. În palatul lui Saddam Hussein, pereții erau căptuși cu aproximativ 650 de milioane de dolari.

După invazia Irakului din 2003, Saddam Hussein s-a ascuns, timp de opt luni, într-o ascunzătoare subterană de lângă localitatea sa natală Tikrit, dar a fost capturat de americani în același an, pe 13 decembrie, condamnat la moarte pe 5 noiembrie 2006 și spânzurat pe 30 decembrie.

Stephane Breitwieser, cel mai mare hoț de artă din lume

Stephane Breitwieser, strănepotul unui pictor alsacian, este considerat cel mai mare hoț de artă din lume. A călătorit prin Europa timp de 6 ani – între 1995 si 2001 -, a jefuit 172 de muzee și expoziții și a reușit ”performanța” de fura o operă de artă la fiecare 10 zile, prejudiciul produs de el fiind estimat la 1,4 miliarde de dolari.

Breitwieser a fost, totuși, prins în luna noiembrie a anului 2001, atunci când intenționa să-și treacă în ”CV” și Muzeul Richard Wagner din Lucerna, Elveția. 110 opere de artă, din cele 239 furate de-a lungul celor șase ani de ”activitate” au fost recuperate și se presupune că alte 60 ar fi fost incinerate de mama hoțului.

Francezul a fost condamnat la 4 ani de închisoare în Elveția și la 2 ani de închisoare în Franța.

Cel mai mare hoț de artă din lume avea o ”tehnică” infailibilă – până la un punct, totuși – și, potrivit gq.com, avea sfaturi pregătite pentru eventualii amatori.

”Doar asigurați-vă că ajungeți acolo la prânz (n.red. – la muzeu), când vizitatorii se subțiază și personalul de securitate efectuează rotația pentru a servi masa. Îmbrăcați-vă elegant, de la pantofi până la cămașă. (…) Fiți prietenoși la recepție. Cumpărați bilet și salutați. Ajunși în interior, este esențial să vă concentrați. Rețineți fluxul de trafic al vizitatorilor și memorați ieșirile. Numărați gardienii. Stau sau patrulează? Verificați dacă există camere de securitate și vedeți dacă fiecare are un fir – uneori sunt false”, spunea Stephane Breitwieser.

Stephane Breitwieser s-a declarat ”lovit în inimă” atunci când se afla în fața unei opere de artă care îi plăcea și recunoștea că el – spre deosebire de alți oameni – ”plânge după obiecte”.

Breitwieser s-a născut în anul 1971, în regiunea Alsacia din nord-estul Franței, acolo unde familia sa avea rădăcini adânci. Era singur la părinți. Vorbea fluent germana, franceza și engleza. Tatăl său era director de vânzări în Elveția, chiar peste graniță, iar mama lui era asistentă. Părinții lui sperau că va deveni avocat, dar a renunțat la universitate, transformându-se, iată, în cel mai mare hoț de opere de artă din lume.

Stephane Breitwieser a fost eliberat în 2005, numai că – la începutul lunii februarie 2019 – a fost arestat din nou. Poliția franceză îl suspecta, de câțiva ani, că a reluat furturile. În urma percheziției desfășurate la locuința sa din nordul Franței, au fost descoperite monede romane și alte obiecte despre care anchetatorii spun că ar fi putut fi furate din muzee din Franța și Germania. Breitwieser este în prezent încarcerat, în așteptarea unor investigații suplimentare și încă nu a răspuns la aceste noi acuzații.

Citește și:

• Telefonul mobil împlinește 38 de ani. Cât a costat primul aparat și cine este ”tatăl telefoniei mobile de mână”
• Shamima Begum, supranumită ”mireasa ISIS”, dorește a doua șansă: ”Vreau ca britanicii să mă perceapă drept un bun ce poate fi valorificat”
• Secretele Cazinoului din Sinaia. Tunelul prin care erau trecuți banii și amantele, sinuciderile ascunse și arginții din fântâna arteziană
• Rusia, între jocul de-a războiul cu NATO și alegerile pentru Duma de Stat
• Subteranele Bucureștiului. ”Porțile Timpului”, pasajele energetice și tunelurile de fugă ale lui Nicolae Ceaușescu