Locul din România unde a trăit un zeu și s-au refugiat domnitori. ”CALEA SUFERINȚEI”, drumul de bolovani care îți pune credința la încercare

Despre Mănăstirea Cetățuia lui Negru Vodă se spune că este ridicată pe locul unde a viețuit zeul dacilor Zamolxe. Este a treia biserică rupestră din județul Argeș, situată la 22 km de Câmpulung Muscel. Ctitorul a rămas necunoscut, dar se presupune că ar fi fost fiul lui Basarab I, Nicolae Alexandru. Biserica din peșteră, atribuită lui Negru Vodă, a fost construită în același timp cu cetatea Câmpulungului, în secolul al XIII-lea.

Schitul de călugări Cetăţuia este amintit în timpul lui Mihai Viteazul, care a trecut pe acolo în anul 1595. Domnitorul Constantin Şerban s-a refugiat în acest loc în 1658, iar în anul 1690, acolo s-a adăpostit și Constantin Brâncoveanu.

Aici au viețuit mulți sihaștri. În fiecare an de Paști, creștinii iau cu asalt cărările anevoioase care urcă greu drumul spre mănăstire, lung de aproape un kilometru.

Un râu învolburat de munte te atenționează că ai ajuns la podul care te va trece spre cărarea ce urcă la mănăstire. Nu ai nevoie de săgeți indicatoare ca să afli drumul, pentru că localnicii care stau la fiecare răspântie își indică exact cărarea prin pădure.

Tineri, dar mai ales bătrâni, sprijinindu-se de bastoane sau înfruntând cu puterile proprii urcușul, printre bolovanii de munte așezați pe drumul șerpuit, prin pădure, oamenii urcă sprijinindu-se mai mult în credința în cuvântul Domnului.

Unii pelerini au 85 de ani, alții au probleme de sănătate, însă nu se dau bătuți. Necunoscuții devin frați pe această cărare și se salută, chiar dacă nu se cunosc. Au în comun credința în Dumnezeu și toți merg să se roage pentru ce au nevoie sau să mulțumească pentru că au fost binecuvântați. Se încurajează reciproc și se ajută să treacă mai ușor peste obstacolele din cale.

Hristos a înviat! Adevărat a înviat!… Hai că mai aveți puțin! Aproape ați ajuns”, se aud însemnurile pe cărare.

Din loc în loc, pelerinii se opresc să se odihnească, pe băncile așezate pe drum. Cei care coboară îi încurajează pe cei care urcă, spunându-le că nu mai au mult de mers și vor ajunge la destinație. Pe lângă oameni, se întâmplă să întâlnești pe cărare și câte o pisică sau un șarpe care taie drumul trecătorilor, spre o văgăună care să îl țină la adăpost.

Slujba care răzbate din difuzoare se aude în toată pădurea și însoțește călătorul pe tot parcursul drumului.

Odată ajuns sus, dai de una dintre cele mai vechi biserici rupestre, cea de-a treia din Argeș. Pictura este aproape ștearsă de anii care au trecut peste ea, însă altarele există.

Pe o cărare lăturalnică, se află o chilie, cunoscută drept Grota lui Zamolxe, în care se spune că a stat însuși zeul dac. Pe ziduri sunt încrustate figuri din vremea dacilor.

O cărare ce urcă pe lângă biserica din lemn poartă călătorul spre Crucea Dorințelor. Până acolo, călugării au amenajat un muzeu cu obiecte din perioada dacilor sau cu relicve dezgropate, din aceeași perioadă.

Crucea este poziționată pe cea mai înaltă culme, iar la poalele ei se întinde toată valea într-un peisaj care-ți taie respirația. Creștinii au depus sub cruce diverse obiecte, ca ofrandă în schimbul milei lui Dumnezeu.

Aproape 900 de metri are cărarea de bolovani care scoate și sufletul din om, ”Calea suferinței” din Argeș, care încearcă la fiecare pas credința omului ce îl caută pe Dumnezeu.

O stâncă în care este înfipt un steag tricolor te anunță că ai ajuns la destinație. Și dacă nu ești creștin practicant, imaginea de care ai parte de-acolo, de sus, este mai mult decât poate cere cineva ca răsplată pentru efortul făcut.

Dacă ajungeți în Argeș, nu ocoliți Mănăstirea Cetățuia lui Negru Vodă, pe Valea Dâmboviței, între satele Cetățeni și Cotenești.

CITEȘTE ȘI:

Noi descoperiri despre VIKINGI: Pe o insulă baltică s-au descoperit cranii alungite ale unor femei scandinave

Adrian Artene, la finalul discuției cu Maica Antonia, stareța singurei mănăstiri ortodoxe din Elveția: „O rugăciune din credință valorează cât averi”