Locul neștiut din România unde se trăiește ca în ”ZONELE ALBASTRE” din Japonia, Grecia și Italia. Secretele satului cu cei mai longevivi oameni
Au rămas puțini, dar au învățat să trăiască mult! Cam așa ar putea fi perfect descrisă starea de spirit dintr-un colț mai puțin cunoscut al României: localitatea Pardoși, din județul Buzău. Acest loc, despre care puțini știu însă, atrage atenția printr-un fenomen remarcabil, și anume longevitatea locuitorilor săi.
Deși, paradoxal, este o comunitate mică și afectată de o depopulare masivă, se remarcă pe „Harta Longevității în România”, un proiect de cercetare realizat de Senatul Științific al Fundației Dan Voiculescu pentru Dezvoltarea României.
Povestea longetivității – la care visează fiecare dintre noi – are câteva ingrediente imperios necesare, fără de care nu putem spera la celebra tinerețea fără bătrânețe. Vorbim în această ecuație dezirabilă despre puțin grădinărit, multe fructe și legume, dans, un strop de vin și rugăciune.
Cei mai longevivi oameni din lume trăiesc în anumite zone din Italia, Grecia, California, Japonia și Costa Rica, arată studiile din ultimul timp.
Comunitate mică, longevitate mare
Acest proiect își propune să dezvăluie secretele longevității, explorând factorii care contribuie la o viață lungă și sănătoasă în diverse zone din țară.
Longevitatea este definită nu doar prin vârsta înaintată, ci și prin calitatea vieții la acea vârstă. Studiile arată că în comunitățile mici, unde ritmul vieții este mai lent și interacțiunile sociale sunt mai strânse, locuitorii tind să trăiască mai mult și mai sănătos.
Aceste comunități funcționează ca un ecosistem bine echilibrat, în care fiecare individ are un rol esențial, contribuind astfel la bunăstarea generală.
Harta longetivității din România
„Harta Longevității în România” este un proiect transdisciplinar, unic pentru România, care a cartografiat pentru prima dată localitățile cu cei mai longevivi oameni din țară.
Potrivit experților Senatului Științific, scopul acestui proiect este acela de a înțelege care sunt factorii ce contribuie la longevitatea excepțională a unor comunități și cum aceste lecții pot fi aplicate pentru a îmbunătăți sănătatea și calitatea vieții în toată țara.
Pardoși și legătura cu „zonele albastre” ale lumii
Un lucru spectaculos și îmbucurător pentru localitatea Pardoși, din județul Buzău, este acela că locul se înscrie într-un tipar similar cu anumite localități din celebrele „zone albastre” de pe glob, cum ar fi Ogimi din Okinawa, Japonia, Campodimele din Sardinia, Italia, și satul Christos Raches din Ikaria, Grecia.
Specialiștii vorbesc despre comunități relativ mici, cu câteva sute de locuitori, dar care se remarcă atât prin numărul impresionant de ani pe care îl ating cu ușurință, cât și prin modul în care se bucură de bătrâneți sănătoase și fericite.
Ogimi, Okinawa, exemplu de longevitate în comunitățile mici
Unul dintre cele mai cunoscute exemple de comunități mici cu o longevitate remarcabilă este Ogimi, din Okinawa, cunoscut în Japonia și sub numele de ”satul longevității.”
Este o comunitate rurală recunoscută pentru numărul mare de centenari. Locuitorii din Ogimi mențin o dietă tradițională, bogată în legume, tofu și pește, și practică activități fizice moderate, cum ar fi grădinăritul.
Un factor esențial care contribuie la longevitatea în Ogimi este nu doar alimentația, ci și atitudinea față de viață. Locuitorii acestui sat își trăiesc viața cu bucurie și simplitate, valorificând fiecare moment și menținând legături sociale puternice.
Satul Christos Raches din Ikaria, Grecia, „zona albastră” europeană
Icaria, o insulă din Grecia, este un alt exemplu de „zonă albastră”, acolo unde comunitățile mici – cum ar fi satul Christos Raches – au un număr impresionant de locuitori care trăiesc peste 90 de ani.
Acest fenomen este atribuit, în mare parte, stilului de viață relaxat al locuitorilor, dar și dietei mediteraneene.
Campodimele, satul tinereții din Italia. Secretul longevității în Sardinia
Cu o populație de aproximativ 800 de locuitori, Campodimele este adesea descris ca „satul tinereții veșnice.” Locuitorii de aici trăiesc mult și sănătos, datorită unei combinații de factori care includ o dietă tradițională mediteraneană, activități fizice constante și absența stresului.
Unul dintre aspectele fascinante ale acestui sat este faptul că locuitorii săi continuă să fie activi și la vârste înaintate, ocupându-se de grădinărit, plimbări zilnice și alte activități care le mențin sănătatea și vitalitatea.
În plus, alimentația lor, bazată pe legume proaspete, ulei de măsline și pește, este esențială pentru menținerea sănătății, dar la fel de important este și mediul social care favorizează interacțiunile pozitive și sprijinul reciproc.
Pardoși, comunitatea românească aliniată la modelul „zonelor albastre”
Povestea Pardoși este mai puțin cunoscută, fiind important de precizat că a cunoscut o depopulare masivă, începând cu anii 1977 și 1981, după alunecările de teren care au determinat relocarea multor locuitori.
De la o populație de peste 3.000 de oameni, astăzi, Pardoși mai numără doar 315 locuitori. Cu toate acestea, cei care au rămas continuă să trăiască în același ritm și cu aceleași valori care au definit comunitatea de generații întregi.
Locuitorii din Pardoși au învățat să trăiască mult și sănătos, păstrând un stil de viață tradițional bazat pe activități fizice zilnice și alimentație naturală.
Aproximativ 70% dintre locuitorii din Pardoși au peste 80 de ani, un procent remarcabil care reflectă o combinație de factori genetici, stil de viață și mediu.
Un exemplu notabil este Nicolae Chiriac, a cărui familie a fost longevivă timp de mai multe generații. Bunicul său a trăit până la 96 de ani, iar părinții săi, până la 90 și, respectiv, 96 de ani.
Valerică Asanache, un alt locuitor din Pardoși, subliniază importanța alimentației bazate pe produse din propria gospodărie și a unui stil de viață activ în menținerea sănătății.
Longevitatea, decizie conștientă sau „noroc?”
Pardoși, alături de alte comunități mici din „zonele albastre” ale lumii, demonstrează că longevitatea nu este doar o chestiune de genetică sau noroc, ci și de alegeri zilnice, de stil de viață și de mediu. Cu alte cuvinte, mai ține și de noi să punem o cărămidă la tencuiala longevității vieții.
Proiectul „Harta Longevității în România” oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care putem învăța de la aceste comunități pentru a îmbunătăți calitatea vieții în întreaga țară.
Cercetările continuă să aducă la lumină secretele longevității în aceste comunități, oferind nu doar exemple de bună practică, ci și inspirație pentru schimbări pozitive în stilul de viață.
Rezultatele finale ale proiectului, incluzând etapa de cercetare cantitativă, care se desfășoară în acest moment, vor fi prezentate în octombrie și vor oferi o bază solidă pentru dezvoltarea unor strategii de sănătate publică care să promoveze longevitatea și îmbătrânirea sănătoasă în România.
Teoriile longevității umane inspiră cercetători din întreaga lume
Impactul teoriilor lui David Sinclair în cercetarea longevității umane inspiră cercetători din întreaga lume și deschide noi direcții de explorare în acest domeniu, pentru a descoperi noi terapii și tratamente inovatoare în sfera antiîmbătrânirii.
În loc să luptăm pentru tinerețea noastră, luptăm pentru viața noastră. Sau, mai bine spus, luptăm împotriva morții”, spunea David Sinclair, renumitul cercetător în domeniul biologiei îmbătrânirii și profesor la Universitatea Harvard, în cartea sa „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem.”
David Sinclair
Rolul lui David Sinclair în cercetarea bătrâneții
Profesorul David Sinclair a jucat un rol esențial în avansarea cercetărilor privind îmbătrânirea și potențiala sa clasificare ca boală în International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems (ICD).
Sinclair a fost un promotor al ideii că îmbătrânirea nu numai că poate fi încetinită, dar poate fi și reversibilă, o concepție care a schimbat paradigmele tradiționale și a provocat dezbateri aprinse în lumea științifică.
În cartea sa „Lifespan: De ce îmbătrânim și cum să nu o mai facem”, Sinclair prezintă un amalgam de cercetări științifice și observații personale care conturează o imagine optimistă asupra viitorului longevității umane.
Cercetătorul vorbește despre importanța sirtuinelor – o clasă de proteine care joacă un rol esențial în reglarea metabolismului, inflamației și îmbătrânirii. El explorează cum activarea acestor proteine poate îmbunătăți funcțiile celulare și poate prelungi viața.
O altă temă centrală în cercetarea lui Sinclair este utilizarea metforminei, un medicament pentru diabet, ca un potențial agent antiîmbătrânire. Studiile sugerează că metformina poate avea efecte benefice în încetinirea proceselor de îmbătrânire la nivel celular.
David Sinclair, inclus de revista „Time” în top 50 cele mai influente personalități din domeniul sănătății
Profesor și cercetător la Departamentul de Genetică al Harvard Medical School și codirector al Centrului Paul F. Glenn pentru Mecanismele Îmbătrânirii, David A. Sinclair, cavaler al Ordinului Australiei, este inclus de revista „Time” în top 50 cele mai influente personalități din domeniul sănătății la nivel mondial.
În prima parte a cărții ”Lifespan” – „Ce cunoaștem (Trecutul)”, David Sinclair demonstrează că perspectiva asupra îmbătrânirii este una perimată, depășită de rezultatele cercetărilor științifice.
Am ajuns să privesc îmbătrânirea ca pe o boală — cea mai răspândită dintre ele —, una care nu numai că poate fi, dar și trebuie tratată agresiv”, spune Sinclair.
În cea de-a doua parte a cărții – „Ce descoperim (Prezentul)”, profesorul australian prezintă noile teorii în domeniul îmbătrânirii și pașii care trebuie făcuți „pentru a încetini, opri sau inversa îmbătrânirea, punând capăt acestui proces, așa cum îl cunoaștem noi”.
Lupta pentru a introduce bătrânețea în ICD
Toate bolile cunoscute la nivel modial sunt introduse în International Statistical Classification of Diseases and Related Health Problems (ICD), un sistem global de codificare a diagnosticelor și condițiilor medicale.
Dezvoltat de Organizația Mondială a Sănătății, ICD oferă un limbaj comun pentru înregistrarea, raportarea și monitorizarea problemelor de sănătate, permițând comparabilitatea datelor de sănătate la nivel global.
În ultimii ani, American Council on Science and Health susține că există o dezbatere semnificativă în comunitatea științifică privind clasificarea bătrâneții ca boală în ICD, propunere care are implicații profunde atât pentru cercetare, cât și pentru tratament.
Decizia de a da un cod de boală pentru îmbătrânire ar avea un impact semnificativ asupra politicilor de sănătate publică la nivel global.
În plus, o altă idee vehiculată este aceea că un cod de boală pentru bătrânețe ar putea influența modul în care guvernele și organizațiile de sănătate abordează îngrijirea persoanelor în vârstă, precum și alocarea bugetelor pentru sănătate și cercetare.
CITEȘTE ȘI: