Lui Putin nu i-a ieșit blitzkrieg în Ucraina, dar vrea să-și realizeze AMBIȚIILE printr-un conflict de durată: „Războiul este un hobby scump”
Conflictul din Ucraina a intrat în cel de-al treilea an, dar Vladimir Putin nu dă semnale din care să reiasă că ar fi dispus să se așeze la masa negocierilor. Armata rusă pare resuscitată, iar uriașul efort de război este susținut de o economie a Rusiei care îi determină pe specialiști să anticipeze că ostilitățile nu se vor încheia curând. De altfel, chiar Putin a declarat că este pregătit pentru cel puțin cinci ani de război, punând o presiune mărită pe umerii lui Volodimir Zelenski și pe cei ai liderilor occidentali.
Cât timp va putea economia rusă să susțină războiul din Ucraina? Este o întrebare la care încearcă să răspundă analistul Sergey Vakulenko, cu o experiență de douăzeci și cinci de ani în industria petrolului și gazelor.
Prin majoritatea măsurilor tradiționale, economia Rusiei este într-o formă surprinzător de bună, avertizează analistul, dar aceste valori pot fi „înșelătoare atunci când se analizează adevărata natură a economiei Rusiei în timpul războiului și provocările cu care se vor confrunta președintele rus Vladimir Putin și succesorii săi în viitor”.
„Desigur, oficialilor și propagandiștilor ruși le place să se laude că această creștere a PIB-ului Rusiei este mai puternică decât cea a multor țări europene. Ceea ce omit ei este faptul că toate contururile economiei ruse sunt din ce în ce mai dominate de relații comerciale extrem de neobișnuite, ca urmare a impunerii de sancțiuni economice fără precedent, a fluxurilor de capital restricționate și a implicării puternice a statului”, potrivit analistului.
Rusia trece printr-o restructurare majoră a economiei sale și se confruntă cu schimbări semnificative în modelele de distribuție a bogăției și a veniturilor între grupurile de populație.
Sergey Vakulenko are douăzeci și cinci de ani de experiență în industria petrolului și gazelor ca economist, manager, executiv și consultant, inclusiv la Royal Dutch Shell și IHS CERA. Până în luna februarie a anului 2022, Vakulenko a ocupat funcția de șef al strategiei și inovațiilor la Gazprom Neft.
”Spre marea ușurare a Kremlinului, șocul invaziei pe scară largă din 2022 și ruperea ulterioară a legăturilor comerciale și financiare cu Occidentul se află acum în mare parte în oglinda retrovizoare.
Economia rusă s-a adaptat, iar industriile-cheie au găsit modalități de a obține bunurile și componentele de care au nevoie de la furnizori alternativi sau prin rute comerciale mai întortocheate. Întreruperile logistice nu au dus la opriri de durată a producției, iar veniturile Rusiei în valută sunt acum comparabile cu anii de dinainte de război.
O mare parte a economiei a fost restructurată pentru a satisface nevoile armatei. Producția de bunuri militare s-a extins, incluzând atât articole relativ simple, cum ar fi muniția de artilerie, cât și tehnologii mai complexe, cum ar fi avioanele de transport Il-76 și vehiculele aeriene fără pilot (UAV)”, notează Sergey Vakulenko, într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.
„Nimic din toate acestea nu este pe deplin aplicabil Rusiei moderne”
În același timp, pentru Putin ar putea fi înșelător să se bazeze, cu predilecție, pe măsurile tradiționale ale succesului macroeconomic – cum ar fi inflația, ratele dobânzilor și creșterea PIB-ului – ca indicatori ai ceea ce se întâmplă astăzi în Rusia, continuă analistul economic.
În economiile de piață, autoritățile influențează actorii economici trimițându-le semnale: atât retorice, cât și prin acțiuni (cum ar fi creșterea ratelor dobânzilor).
„Oficialii sunt judecați în funcție de luarea deciziilor de către întreprinderi și de populație, în general. Folosind semnalele autorităților, observatorii externi pot evalua situația economică din orice țară dată.
Nimic din toate acestea nu este pe deplin aplicabil Rusiei moderne. Desigur, Rusia nu are o economie planificată precum Uniunea Sovietică și nici măcar așa-numitul socialism-gulaș al unor state din Europa Centrală din anii `50 până în anii `80. În același timp, astăzi ar fi greșit să vorbim despre Rusia ca având o economie de piață liberă. Sistemul în vigoare este dirijismul: implicarea activă a statului în toate procesele economice.
Când Kremlinul și-a lansat invazia pe scară largă a Ucrainei, conta pe o victorie rapidă. Se aștepta să instaleze rapid un guvern pro-rus la Kiev și să prezinte lumii un fapt împlinit. Dacă s-ar fi întâmplat asta, s-a gândit că Occidentului i-ar fi fost greu să susțină sancțiuni ample care ar fi dureroase pentru sănătatea economiei globale. Prima fază a războiului – care a început în anul 2014, prin anexarea Peninsulei Crimeea – a demonstrat că există o mulțime de susținători ai afacerilor cu Kremlinul.
Conducerea de la Kremlin a anticipat, de asemenea, că Occidentul nu va fi dispus să ia măsuri decisive în zona care depinde cel mai mult de Rusia: energia.
- Pentru Rusia, orice astfel de confruntare ar avea cu siguranță consecințe financiare, dar disponibilitatea unor rezerve ample a fost mult timp tratată ca o poliță de asigurare cheie pentru regimul Putin.
- În 2022, Moscova avea încredere că orice creștere a prețului energiei rezultată dintr-o invazie la scară largă a Ucrainei va compensa orice scădere pe termen scurt a vânzărilor către Occident.
- Se credea că Europa nu va putea să-și alinieze rapid furnizori alternativi pentru nevoile sale de energie, ceea ce ar convinge capitalele europene de puterea poziției Rusiei.
Cu alte cuvinte, credința în capitularea rapidă a Kievului a fost în centrul strategiei militare și economice a lui Putin. Dar armata rusă nu a reușit să declanșeze un blitzkrieg (”război-fulger”, doctrină militară ofensivă, folosită de armata germană, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial – n.r.).
În timp ce forțele ruse au reușit să ocupe aproximativ 20 la sută din teritoriul ucrainean, atacurile asupra marilor orașe au fost fără succes. Forțele ruse s-au retras în cele din urmă din orașul Herson, din sudul Ucrainei, singura capitală regională ucraineană confiscată în 2022”, amintește Sergey Vakulenko.
„Agenda guvernului rus va fi implementată mai degrabă prin băț, decât cu morcovi”
La început, punctează Vakulenko, războiul energetic a avut mai mult succes. Profiturile Rusiei din exporturile de energie au crescut, iar Europa a suferit un șoc economic semnificativ în anul 2022.
Dar, ulterior, piața gazelor a început să se stabilizeze, iar economia europeană s-a adaptat la prețuri ridicate, deși cu costuri considerabile pentru producătorii mari consumatori de energie.
„Drept urmare, profiturile Rusiei din exporturile de gaze au scăzut. Obiectivele președintelui rus Vladimir Putin se aliniază perfect cu cele ale oricărui alt dictator. Vrea să-și păstreze puterea și să-și realizeze ambițiile. Ambele obiective necesită resurse. Desigur, ambițiile unui dictator pot varia. Unii caută să se îmbogățească pe ei înșiși sau pe clanul lor. Unii vor să-și facă un loc în istorie ca lider al unei țări înfloritoare, al unei țări care a dobândit un teritoriu nou sau al unei țări care și-a speriat vecinii.
Cu timpul, ambițiile lui Putin au devenit mai militariste și mai expansioniste. Dar războiul este un hobby scump. Ceea ce este acum un război de uzură în Ucraina a forțat Kremlinul să-și schimbe abordarea militară și economică.
În consecință, politica economică a Kremlinului are acum un dublu accent.
- În primul rând, trebuie să ofere suficiente resurse – materiale și umane – pentru a susține armata.
- În al doilea rând, populația mai largă trebuie să-și păstreze un sentiment de normalitate, ceea ce înseamnă să se asigure că nu există schimbări dramatice ale standardelor de viață. Fără această stabilitate, ar putea apărea amenințări la adresa regimului.
Înaintea alegerilor prezidențiale de formă din luna martie, Putin a intensificat elementele represiunii, făcând actualul regim mai draconic decât în orice alt moment al istoriei țării post-Stalin. Chiar dacă perioada electorală s-a încheiat, se pare că represiunea se va intensifica și mai mult.
Agenda guvernului rus va fi implementată mai degrabă prin băț, decât cu morcovi. Cu toate acestea, bunăstarea populației va rămâne importantă. În discursurile sale preelectorale, Putin a făcut promisiuni nesfârșite, care vor costa trilioane de ruble pentru a fi implementate”, amintește analistul economic.
„Rusia va putea menține cheltuielile militare pentru o perioadă relativ lungă”
La doi ani de la începutul războiului la scară largă, avertizează Sergey Vakulenko, scenariul de bază al Kremlinului este un conflict lung. Partea rusă nu crede că ar putea fi învinsă în Ucraina și nici nu este suficient de naivă pentru a anticipa ridicarea sancțiunilor sau reintegrarea Rusiei în economia globală pe termen scurt sau mediu.
„Orice analiză realistă a situației ar trebui să plece de la presupunerea că diferitele forme de constrângere economică occidentală împotriva Rusiei vor continua și se vor înăspri în următorii ani.
Este extrem de puțin probabil ca autoritățile ruse să aleagă să reducă cheltuielile militare pentru a menține nivelurile anterioare ale consumului intern. Economia este destinată să devină din ce în ce mai militarizată, chiar dacă asta are ca rezultat stagnarea sau scăderea veniturilor reale.
Totuși, este puțin probabil ca acest lucru să cauzeze probleme reale regimului.
- În primul rând, standardele de trai ar rămâne relativ ridicate: cu siguranță, ei au mult de scăzut până să ajungă la ceea ce erau în perioada sovietică, ca să nu mai vorbim de sărăcia de la începutul anilor 1990.
- În al doilea rând, represiunea în creștere, îmbrățișarea unei ideologii de stat declarat militante și naționaliste și atacurile la adresa libertății de exprimare au ajutat autoritățile să țină un capac asupra disidenței acasă. Într-un caz extrem, ei pot zdrobi cu ușurință orice expresii publice de opoziție.
Singurul risc real este dacă nivelurile salariale ale angajaților aparatului de securitate și ale personalului militar scad sub nivelurile actuale — dar autoritățile au resurse pentru a se asigura că acest lucru nu se întâmplă.
Cu alte cuvinte, Rusia va putea menține cheltuielile militare pentru o perioadă relativ lungă de timp, la fel ca alte țări paria. Aceasta este o veste proastă pentru Ucraina, cetățenii ruși obișnuiți, oamenii care locuiesc în țările vecine și mediul global de securitate”, consideră Sergey Vakulenko.
„Rusia ar putea începe să semene cu un regat pustnic precum Coreea de Nord”
Există și un scenariu, susține Sergey Vakulenko, în care războiul Rusia-Ucraina și blocajul dintre Rusia și Occident evoluează într-un conflict pe termen lung care durează decenii.
În acest scenariu, Rusia ar putea începe să semene cu un regat pustnic precum Coreea de Nord, a cărei economie depinde profund de generozitatea și protecția Chinei.
„Desigur, regimul Putin și omologul său nord-coreean funcționează pe baza unor fundamente ideologice și principii economice directoare foarte diferite. Pe tărâmurile economice și sociale, regimul Putin are mai multe în comun cu atitudinile principalelor lumini ale Imperiului Rus în secolul al XIX-lea decât cu socialismul, așa cum a evoluat sub Stalin.
În același timp, este o provocare să vorbim cu încredere despre modul în care structurile economice și sociale ale țării s-ar putea dezvolta într-un scenariu în care războiul actual durează cu zeci de ani mai mult. De asemenea, este o provocare să prezicem ce ar fi nevoie pentru a demonta structurile pe drumul înapoi către o societate în stil occidental.
Există, desigur, un scenariu diferit, care prevede că domnia lui Putin se va sfârși mai devreme decât mai târziu. Dacă regimul actual își întâlnește dispariția și războiul din Ucraina se încheie în câțiva ani, este de imaginat că o nouă conducere rusă ar putea dori să se întoarcă la calea anterioară de dezvoltare, care a fost abandonată de Putin.
Cu siguranță, evoluțiile din 2022-2024 au creat o mulțime de probleme oricui îi urmează lui Putin ca lider rus. Demilitarizarea economiei va fi un proces solicitant. O anumită capacitate de producție specializată va fi inutilă. Mulți oameni vor trebui să-și găsească noi locuri de muncă sau să-și schimbe cariera. Și toate acestea se vor adăuga dificultăților de reintegrare a Rusiei în economia mondială și costurilor asociate cu normalizarea relațiilor cu Ucraina și Occidentul.
Șocul economic al încetării războiului pe termen scurt și mediu nu va fi la fel de grav ca cel care a urmat prăbușirii Uniunii Sovietice. Dar tot va fi extrem de dureros”, mai punctează Sergey Vakulenko.
CITEȘTE ȘI: