Magda Puskas: „Totul este să te observi, să fii observatorul propriei vieți. Facem anumite mișcări predestinate”
This browser does not support the video element.
De la „Taina” unei „Căni cu vin”, până la povești din copilăria care a făcut din omul mare de azi un om-lumină, Magda Puskas a venit la întâlnirea cu singurul podcast de muzică folk și poezie ca să ne arate cine e ea, de fapt.
În mod excepțional, ne cântă, nu doar cu glasul ei inconfundabil, ci și cu chitara pe care și-a compus atâtea dintre piese.
Ne povestește, ca unor prieteni buni, despre oamenii care nu doar i-au trecut prin viață, ci i-au și marcat-o: Adrian Păunescu, Tatiana Stepa, băiatul ei, plecat azi departe de țară și alții, pe care îi veți descoperi, ascultând-o.
Veniți și dumneavoastră, pentru o oră, doar, în lumea acelora cărora nu e le e teamă de propriul talent și de marile reușite. Un om-poveste, Magda Puskas.
„Știu că zodiile există, știu că suntem într-un sistem matematic. Zodile sunt un fel de matematică, adică un fel de prescrieri ale vieților, dar ideea mea ultimă după studii este că până la urmă zodile trebuiesc transcrise, rescrise în funcție de trăiri, în funcție de faptul că noi să ne organizăm viața, nu metric, să ne organizeze viața. Adică venim cu o anumită predestinare, dar dacă o concretizăm, dacă o facem conștientă, atunci viața noastră este conștientă.
Și într-adevăr m-am observat, pentru că totul este să te observi, să fii observatorul propriei vieți, să observi de undeva de sus, pentru că noi, când venim, venim ca pe o tablă de șah, în diverse funcții de pion, de rege, de nebun, de cal. Facem diverse mișcări predestinate. Adică cumva este drumul prestabilit. Și atunci, în momentul în care te ridici puțin deasupra tablei de șah, vezi toată desfășurarea acestei lupte și știi unde te afli și care ar fi mișcarea cea mai bună pe care ar trebui să o faci”, a spus Magda Puskas în cadrul emisiunii „Ai vreme să vorbim?”, cu Ana Maria Păunescu.