Marcel Ciolacu, despre familia în care a crescut: ”Tata m-a trimis la muncă și înainte de armată, și după armată”
This browser does not support the video element.
Realizatorul TV de la Antena 3 CNN, Mihai Gâdea, i-a luat interviu prim-ministrului Marcel Ciolacu, candidat PSD la Președinția României. Interviul a fost desfășurat chiar în mașina premierului și transmis la postul de televiziune.
Întrebat de Mihai Gâdea despre familia în care a crescut, premierul Marcel Ciolacu i-a răspuns:
Dumneavoastră nu știți cum era atunci. Dacă nu munceai, te dădea afară din casă. Tata era oltean, muntean, într-o familie foarte numeroasă, 11 frați. Am prins un singur frate (…) Avea trei băieți, trebuia să-i țină în mână. În momentul în care n-am reușit să intru la facultate, imediat m-a trimis la muncă. Și înainte de armată, și după armată, același lucru. (Mesajul era): «n-ai fost în stare de facultate, eu nu te țin eu în spate».
Mama venea dintr-o familie din Tecuci, din Moldova. Frații mei au fost amândoi născuți la Tecuci. Parte din parcul din Tecuci este fosta curte a mamei mele, a părinților mamei. Al bunicului pe care eu nu l-am prins (…) L-au făcut întâi șofer pe propria mașină, apoi l-au trimis la Canal și în doi ani de zile a murit. Deci, cumva, bunicul a donat tot statului român. Gara din Tecuci, construită în viața lui, a donat tot statului român, ca mama mea să fie lăsată să dea bacalaureatul. Singurul lucru nedonat sunt locurile de la cimitir.
Am vorbit cu mama și am întrebat-o: »uite, toată lumea revendică» – că se știau cum se făceau documentele naționale – și mi-a zis: «nu, aia a fost decizia bunicului tău, respectiv decizia că n-ai nevoie nici tu de nimic, nici eu».
Ai mei m-au crescut strict: dacă la ora 2:00 (după-amiază – n.r.) nu erai la masă, erai terminat. La două, la prânz, e la masă toată lumea. Nu era mâncare ca acum și când se gătea, o dată pentru toată lumea. Am avut o copilărie frumoasă, trăiam toți într-un bloc.
Eu intram la vecina și îmi spunea: «du-te la vecina, intră, ia din frigider», iar eu mă duceam, spuneam sărut-mâna și luam. Adică nu, nu se încuiau ușile în bloc și n-aveam ușa încuiată. Era atunci o comunitate, da, alte vremuri.
Deci de asta cred că nici n-am sentimentul ăsta de ură, n-am avut probleme să muncesc, am cărat lăzi cu marfă. Mie nu mi-e frică de ce am făcut, mi-e frică de ce se poate inventa (…) se iau anumite imagini sau anumite pasaje din trecut și se deformează imediat (…). Dar, repet, sunt mult mai puțin expus decât alții”, a mai spus Marcel Ciolacu.