Mărturii din vremea Revelioanelor comuniste: „Pentru a face sărbătorile la munte, aveai nevoie de pile sus”. Unde era Micul Paradis al delicateselor

Revelionul în stradă sau într-o stațiune montană era ceva de neconceput înainte de 1989. În timpul regimului comunist, românii petreceau noaptea dintre ani acasă, împreună cu familia şi prietenii. După discursul lui Nicolae Ceauşescu, televiziunea publică difuza aproape toată noaptea muzică uşoară şi populară, dar şi scenete cu cei mai cunoscuţi actori ai momentului: Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Stela Popescu, Dem Rădulescu, Amza Pelea.

Tinerii de la oraș se strângeau de cele mai multe ori într-un apartament, unde fiecare aducea câteva preparate culinare: salată bœuf, uneori sarmale, salam, portocale, dar și cafea procurată ”pe sub mână” și casete cu muzică piratată, pentru a se distra pe ritmurile artiștilor internaționali.

Mioara Manolache avea 20 de ani în ani ’80. Femeia mărturisește că în perioada comunistă a avut câteva Revelioane cu prietenii, mici petreceri pe care tinerii le organizau în apartamentul unuia dintre ei.

ALEGERI 2024 CONSULTĂRI la Cotroceni. Pe cine desemnează Klaus Iohannis PREMIER, în prima zi după expirarea mandatului

10:46

POLITICĂ Victor Negrescu trage un semnal de ALARMĂ: „Democrațiile și justiția socială, sub amenințare” / Demersul vicepreședintelui Parlamentului European

10:44

„Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă”

„Ascultam muzica anilor ’80. Fiecare venea cu ce avea de mâncare pe acasă. Îmi amintesc că făceam biscuiți de casă, prin mașina de tocat carne, mă inspiram din cărțile de bucate. De alimente făceam însă foarte greu rost. Nu exista carne nici de Anul Nou. Cei care aveam porc la țară eram mai norocași, pentru că îl tăiam în preajma Crăciunului, apoi pregăteam și pentru Revelion. Nu aveam în fiecare an.

Salamul de vară pentru noi atunci era o delicatesă. Îl dădeam prin făină, apoi îl agățam pe țeava de gaze și aveam mult timp din el. Mai reușeam uneori când veneam în București și luam cutii cu măsline și bomboane. Apoi, de Revelion aveam vinul spumant Zarea. Era ceva extraordinar pentru noi la acel moment. De sărbători, băgau portocale și ne omoram la acele cozi. Aveam voie să cumpărăm foarte puține. Ieșeam zob de la acele cozi”, mărturisește Mioara Manolache pentru Gândul.

Și Monica Iordache își amintește că toate Revelioanele în comunism le-a petrecut acasă, alături de părinții ei. Avea doar 10 ani la începutul anilor ’80 și păstrează și acum vie imaginea cu părinții ei care reușeau câteodată să facă rost de o bucată de carne, „pe sub mână”, de la restaurantele din oraș, pentru masa dintre ani, dar și artificiile sub forma unui băț pe care le găsea doar în librării.

Carne găseam foarte greu. Tata încerca să facă rost de carne de la restaurantele din oraș, însă nu reușeam mereu. Trebuia să ai cunoștințe ori la un hotel, ori la un restaurant. O bucată de carne era un eveniment. Dulciuri nu prea aveam, iar cozonac nu făceam că nu prea găseam făină. La televizor, îmi amintesc numai cuvântările lui Ceaușescu și retrospectiva anului.

Masa era sărăcioasă, ce găseam la magazin erau unghiile de porc, «adidași», cum se numeau atunci oasele de porc, însă fără niciun pic de carne. În rest, mama îmi dădea biscuiți cu miere la masa de Anul Nou și ciorbă de cartofi. Seara mă îmbrăcam cu rochie albastră, pe care aveam brodată o fundă, pe care o purtam la serbările școlare și o îmbrăcam și de Revelion”, povestește femeia.

„Pentru a face sărbătorile la munte aveai nevoie de pile sus”

Și Constantin Filimon își amintește că în perioada comunistă avea parte de un Revelion trist și întunecat, însă tinerii erau fericiți cu puținul pe care îl aveau.

„Ne strângeam pe la câte cineva cu mâncare, câteva damigene de vin culese de pe la ai noștri și sărbătoream așa, simplu. Eventual, aveam și un pickup. Vremurile erau simple și noi eram tineri, fără putere de comparație. Ne trăiam tinerețea neștiind cât de bine o duc sau cât de rău o duceau alții. Erau discriminări și atunci. Pentru a face sărbătorile la munte, aveai nevoie de pile sus de tot sau de părinți bine înfipți în sistem. Îmi amintesc cu drag de tinerețe, de zăpadă, de bătăile în zăpadă, de viața simplă care ne însuflețea. Nu aveam nevoie de multe să fim fericiți, cu toate că acel gri și astăzi ne mai dă târcoale în suflet”, poveste;te Constantin Filimon.

Cum se îmbrăcau tinerii

Ioana Anca care acum 60 de ani, dar își amintește că în urmă cu 40 de ani, în noaptea dintre ani, oamenii se îmbrăcau festiv, cu ce era la moda.

”Bărbații copți purtau costum cu vestă, ac la cravată, batistă în buzunarul de la piept. Bărbații chic purtau părul lung (sau «cu chică»), jeanși gri, cămașă cu guler scurt, sacou de catifea neagră și lavalieră.

Fetele se îmbrăcau în mătase mini, midi, maxi sau fustă-pantaloni, cu sau fără șal, cu sau fără bolero. Ele purtau tocuri – uneori ortopedice – sau balerini, după cum se asortau.Bijuteriile erau discrete, întotdeaua menite doar să puncteze simplitatea elegantă a veșmintelor, ele nu erau niciodată centrul ținutei. Plecai de acasă în cizme /ghete și îți luai în sacoșă sandalele sau pantofii în care te schimbai când ajungeai acasă la prieteni”, rememorează femeia.

Ultimul Revelion ceaușist

31 Decembrie 1988 a fost ultimul Revelion cu soții Ceaușescu la putere. Nimeni nu bănuia atunci că nu va mai fi la fel vreodată Anul Nou cu ”La Mulți Ani!” venit din partea tovarășului. Câteva mii de tineri bucureşteni s-au adunat la Pavilionul Expoziţional Central din Piaţa Scânteii – actualul Romexpo –, ca să petreacă „Revelionul Tinereţii 1989”. Uteciștii, gătiți de sărbătoare, cu haine dichisite, unele luate ”pe sub mână” de la comercianții vremii, altele împrumutate de la rudele mai înstărite, s-au strâns la sindrofia organizată de UTC.

„Organizarea Revelionului Tinereţii 1989 s-a bazat în primul rând pe opţiunile exprimate în sondajele făcute în rândul tinerilor Capitalei, muzica şi dansul fiind, drept urmare, dominantele întregii nopţi„, scria ziarul Scânteia, pe 3 ianuarie 1989.

Norocoșii privilegiați care mergeau la restaurante aveau parte de un ospăț mai diversificat. Spre exemplu, în anul 1984 la Restaurantul ”Cina”, meniul conținea, printre altele, friptură de curcan, tartine cu pastă de pește, crenvurști cu hrean și muștar și tort de fructe. La cantina Politehnicii din Timișoara, românii aveau pe masă friptură de pui cu mujdei de usturoi, aperitiv cu pateuri de carne și brânză, dar și nelipsitele portocale.

Citește și:

EXCLUSIV VIDEO | Povestea cutremurătoare a singurului ”terorist” arătat la televizor în decembrie 1989. Cum a ajuns un campion mondial de handbal desfigurat, scuipat și sechestrat: ”Nu m-am recunoscut, întreaga față era neagră”

Autor

Ina Stoica

Este absolventă a Facultății de Litere-Limbi și Literaturi Străine din București. Are un masterat în domeniul jurnalismului și cel al comunicării obținut în urma studiilor urmate la FJSC și ... vezi toate articolele